Conservarea energiei-gand

În fizică există termenul de "putere de orientare". Deşi masa de energie există, curentul nu va trece prin ea. Mai întâi trebuie să conectăm masa la un magnet, pentru ca apoi curentul electric să înceapă să curgă prin intermediul puterii sale de orientare. În mod similar, energia mentală care este disipată şi direcţionată greşit prin diferite gânduri lumeşti lipsite de valoare, ar trebui focalizată pentru a putea fi direcţionată corect prin canalele spirituale. De aceea, nu stocaţi în creier informaţii nefolositoare. Învățați să vă decondiţionaţi mintea. Uitaţi tot ce aţi învățat şi nu vă mai este de nici un folos. Atunci veţi avea rezerve enorme, ce vor putea fi umplute cu gânduri divine. Veţi câştiga astfel o nouă putere mentală, căci razele disipate ale minţii vor fi acum adunate într-un mănunchi strâns focalizat.

Teoria celulelor şi gândurile

Celula este o masă de protoplasmă, ce conţine un nucleu şi este înzestrată cu inteligenţă. Unele celule secretă anumite produse în interior, în timp ce altele le excretă în exterior. Celulele organelor genitale secretă sămânţa; cele ale rinichilor excretă urina. Unele celule joacă rolul unor soldaţi. Ele apără organismul de intruşi şi de atacurile corpurilor străine otrăvitoare sau ale viruşilor. Ele le digeră, după care le elimină. Alte celule sunt cărăuşii substanţelor hrănitoare către ţesuturi şi organe. Celulele îşi îndeplinesc activitatea inconştient. Munca lor este controlată de sistemul nervos simpatic. Pe această cale, ele se află într-un contact direct cu mintea şi creierul. Orice impuls al minţii, orice gând este transmis celulelor. Astfel, ele sunt influenţate de diferitele condiţii sau stări ale minţii. Dacă mintea este deprimată, confuză, sau conţine alte emoţii şi gânduri negative, acestea sunt transmise telegrafic prin nervi, fiecărei celule a corpului. Celulele soldaţi intră atunci în panică. Agitaţia le slăbeşte puterea, nu îşi mai pot îndeplini corect funcţiile, iar eficienţa lor scade. Unii oameni au o conştiinţă corporală foarte puternică, dar nu au nici o idee despre Sine. Ei duc o viaţă neregulată, nedisciplinată, umplându-și stomacul cu dulciuri, aluaturi ş.a.m.d. Organele lor digestive şi cele eliminatorii nu mai ştiu ce este odihna. În consecinţă, suferă de slăbiciuni şi boli fizice. Atomii, moleculele şi celulele corpului lor produc vibraţii discordante sau dizarmonioase. Ei nu cunosc speranţa, credinţa, seninătatea şi buna dispoziție. Dimpotrivă, sunt nefericiţi. Forţa-viaţă nu mai operează corect în ei. Vitalitatea lor scade, iar mintea le este constant umplută de teamă, disperare, îngrijorare şi anxietate.

Primele gânduri şi ştiinţa modernă

Gândul este cea mai puternică forţă de pe pământ. El este cea mai puternică armă din arsenalul unui yoghin. Gândurile constructive transformă, înnoiesc şi modelează. Posibilităţile uriaşe ale acestei forţe au fost dezvoltate până la perfecţiune de către strămoşii noştri antici, care le-au găsit cele mai înalte utilizări. Căci gândul este prima forţă ce stă la originea susţinerii întregii creaţii. Geneza întregii manifestări fenomenale este explicată ca un prim gând ce a ţâşnit în Mintea Cosmică. Lumea este o Idee Primară, ce a devenit manifestă. Primul Gând a început să vibreze în Tăcerea Eternă a Esenţei Divine. Terminologia clasică se referă la acest aspect, la ichha, dorinţa lui Hiranyagarbha, Sufletul Cosmic, care s-a manifestat în spanda, sau vibraţie. Această vibraţie nu poate fi comparată cu oscilaţiile rapide ale particulelor fizice, ci este ceva infinit de subtil, atât de subtil încât nu poate fi practic conceput de mintea normală. Această teorie explică faptul că toate forţele îşi au originea ultimă în starea de vibraţie pură. Recent, ştiinţa modernă a ajuns la concluzii apropiate, cercetând natura fizică externă.

Radiumul şi rarii yoghini

Radiumul este o substanţă rară. Tot atât de rari în această lume sunt şi yoghinii care îşi pot concentra gândurile. Aşa cum tămâia emite constant parfumul său dulce, la fel aura yoghinului care îşi controlează gândurile şi care este concentrat perfect asupra lui brahman, sau infinitul, iradiază un parfum divin. Strălucirea şi parfumul feţei sale este brahmavarchas. Atunci când ţii în mână un buchet de iasomie şi trandafiri, parfumul lor umple întregul spaţiu, mângâind pe cei care îl miros. La fel se petrece cu yoghinul care a atins controlul gândurilor, căci el devine o forţă cosmică, faima şi reputaţia sa răspândindu-se în lume precum parfumul.