Stiinta si cultura

ALBERT  EINSTEIN

  

  S-a nascut in  Ulm, un oras mic, din Germania.Tatal sau,  Hermann, era fiul cel mai mare al familiei Einstein, de origine evreiasca. Se spune ca mama lui Albert, cand l-a vazut prima data pe nou-nascut, era sa lesine. Micutul cantarea mai mult decat un copil normal si avea capul umflat si patratos. Parintii sai erau nelinistiti si se intrebau daca pruncul pe care li l-a daruit Dumnezeu era normal. Cand Albert a ajuns la varsta de 3 ani, fara sa articuleze un cuvant, parintii sai au crezut ca este retardat si si-au pierdut orice speranta. Insa mare le-a fost uimirea, cand, intr-una din zile, micutul a deschis gura si a inceput sa vorbeasca cu fluenta si vocabularul unui adult. Ce se intamplase? Copilul analizase pana atunci utilizarea cuvantului, iar apoi a exteriorizat ceea ce invatase.Metoda autodidactica, dezvoltata inca din pruncie a continuat sa-i foloseasca si pe durata anilor de scoala. In timp ce interesul sau pentru anumite materii plictisitoare de la scoala era simulat, acest lucru nu se intampla cand venea vorba despre fizica  si filozofie, materii care l-au captivat in mod real. Cand era mic , tatal sau i-a aratat o busola . Faptul ca acul ramanea nemiscat indiferent de miscarea busolei i-a provocat micutului Albert o surpriza extraordinara, intrucat a constientizat ca  exista o putere nevazuta si independenta, pe care nu o poate percepe. Ceea ce tinea nemiscat acul busolei era magnetismul, care a fost descoperit in secolul al XIX-lea  si care a contribuit la obtinerea unor progrese tehnologice remarcabile. Einstein a simtit de mic copil ca lumea vazuta este guvernata de principii si legi nevazute.

   La varsta de 11 ani, Albert Einstein a inceput sa frecventeze un gimnaziu din Munchen, care oferea o educatie de elita. Era o scoala care functiona pe baza modelelor militare ale Germaniei. Albert ura disciplina si activitatile colective, iar profesorii care-i asezau pe elevi in randuri, tinand in mana cravase, i-au provocat repulsie si , desigur , nu s-a putut adapta cerintelor mediului scolar. Cand a ajuns la varsta de 15 ani, afacerile tatalui sau nu mergeau prea bine in Germania, acesta hotarand sa-si caute norocul in alta parte. Si-a mutat atelierul intr-un oras mic, de langa Milano. Albert a ramas singur, in Munchen, la scoala pe care o detesta. Pe langa regulile stricte, care reglementau viata scolarilor, Albert avea un motiv mai important care nu-i permitea sa mai ramana in tara sa. In Germania, serviciul militar era obligatoriu dupa varsta de 16 ani, iar Albert era hotarat sa faca orice pentru a evita aceasta obligatie. Asa ca, el a rugat un medic pe care-l cunostea, sa-i elibereze o adeverinta prin care sustinea  ca ramanerea sa in acea scoala era riscanta pentru sanatatea sa mintala. In acest mod, Einstein a fugit din Germania si a plecat in Italia, la familia sa. Cand a implinit varsta de 16 ani, Albert a dat examen de admitere la Politehnica din Zurich, in Elvetia. Chiar daca nu a reusit la examen, rezultatele sale la stiinte si la matematica au fost remarcate de unii profesori. I-au promis ca o sa fie admis la facultate, in urmatorul an, pe baza notelor obtinute la examenul de maturitate. Astfel, Albert s-a inscris la liceul din Aarau din Elvetia, pentru a-si putea lua diploma necesara. In aceasta perioada, Albert a locuit in casa profesorului sau de istorie si a simtit pentru prima data fiorul dragostei, pentru fiica acestuia, Mari. In ciuda caracterului sau introvertit si singuratic, sederea in Elvetia a contribuit la socializarea si la exteriorizarea sa. Neatentia si dispozitia de a visa, care au fost elementele  caracteristice ale vietii si cercetarii lui de mai tarziu, au fost exprimate in prima sa intrebare teoretica : " Cum ar fi daca am putea sa controlam lumina si sa calatorim prin intermediul acesteia?"

Mai tarziu, aceasta inspiratie a sa, referitoare la notiunile de spatiu si de timp, va conztitui baza revolutionarei sale teorii a relativitatii. In 1896, Albert s-a inscris la facultate pentru a obtine diploma de profesor de fizica. In anul de dupa absolvire, si-a prezentat teza de doctorat, care nu i-a impresionat deloc pe profesori, acestia neacordandu-i titlul de doctor. Destinul i-a suras insa lui Albert atunci cand si-a gasit de lucru la Institutul Elvetian de Patentare de la Berna. Acolo si-a petrecut doi ani de la absolvirea facultatii, ca examinator de gradul 3. Postul ocupat i-a oferit o oarecare pozitie sociala, astfel ca, in ianuarie 1903 , la cateva luni dupa moartea tatalui sau, a putut sa se casatoreasca, cu Mileva, o fata cunoscuta in timpul facultatii, mai mare decat el cu  aproape patru ani si cu care tatal sau nu fusese de acord sa se casatoreasca. La un an dupa casatorie , s-a nascut primul fiu al cuplului, Hans Albert.

In perioada petrecuta la Aarau, incercase pentru prima data o metoda pe care el insusi o numise "experiment teoretic". Cand era intrebat "Unde este laboratorul tau?", Einstein deschidea sertarul unde se afla o foaie si un stilou, raspunzand : " Pentru experimentul teoretic , singurele lucruri de care ai nevoie sunt un stilou si o foaie de hartie".

     In ceea ce priveste lumea fizicii, 1905 a fost anul miracolelor lui Einstein. Intr-o perioada de 100 de zile a publicat trei teorii originale, una dintre acestea, teoria efectului fotoelectric, fiind cea pentru care a primit in cele din urma, Premiul Nobel. A publicat , se asemenea, teoria relativitatii, cu care avea sa fie asociat, mai tarziu, numele sau. Teoriile lui Einstein au constituit  o inovatie in epoca. Sustinea ca, in natura, singura valoare care ramane constanta este viteza luminii si, prin urmare, notiunea de timp este relativa. Acest punct de vedere schimba principiul de baza al fizicii newtoniene, care era valabila de 300 de ani, anume ca timpul este constant. Teoria a produs uimire in lumea stiintifica. In plus, uimirea a fost determinata si de faptul ca aceste  concluzii nu fusesera enuntate de un cercetator universitar, ci de un necunoscut examinator de inventii, care avea aproape 26 de ani. In 1909 a fost numit profesor la Universitatea din Zurich. Cat timp a fost profesor la universitate, a continuat sa enunte o serie de teorii. Mai intai a sustinut ca timpul nu este o valoare absoluta, apoi a abordat relativitatea spatiului. Sa ne inchipuim ca soarele si alti astri cu o masa asemanatoare, sustinute de o membrana intinsa, cauzeaza o curbare a acesteia. Lumina, care trece prin acest spatiu deformat, este deviata. Pana atunci, notiuni precum deformarea spatiului si a timpului nu fusesera auzite in lumea fizicii. Daca teoriile lui Einstein se dovedeau adevarate, urmau sa provoace schimbari fundamentale  ale principiilor fizicii, acceptate pana in acel moment. Problema era ca observarea astrilor, care se aflau in spatele soarelui, era posibila numai in cazul unei eclipse totale de soare. Astfel, cand observatiile astronomului  Sir Arthur Eddington, din noiembrie 1919, cu privire la traseul luminii stelelor pe durata eclipsei de soare au confirmat corectitudinea teoriilor lui Einstein, comunitatea stiintifica a fost zdruncinata . Tanarul Einstein a fost recunoscut la nivel mondial.  In ciuda faptului ca teoria relativitatii  era foarte dificila  pentru o minte comuna, tocmai oamenii simpli din epoca sa au intuit importanta acesteia. In perioada scurta de pace, care a urmat primului razboi mondial, oamenii au studiat intens teoria relativitatii. In paralel cu recunoasterea sa stiintifica, s-au produs si schimbari in viata sa personala. In februarie 1919, a fost pronuntat divortul de Mileva.  Pe atunci Albert era la Berlin. In timpul sederii lui acolo, a cunoscut-o pe verisoara sa, vaduva, Elsa, care era o femeie foarte diferita de Mileva, ea considerand faima lui Einstein un lucru natural. Casatoria lor a avut loc la patru luni dupa divortul de Mileva. El avea 40 de ani ,iar Elsa 43. Einstein calatorea in jurul lumii, fiind invitat la universitati pentru conferinte si cursuri, iar sotia lui il insotea peste tot. La trei ani dupa divort, pe cand se afla pe un vapor, intorcandu-se din Japonia, i s-a comunicat ca a castigat premiul Nobel pentru fizica. Banii castigati pentru premiu i-a dat Milevei si celor doi copii  avuti cu ea, respectandu-si astfel o promisiune facuta in trecut.
    Dupa sfarsitul primului razboi mondial, intelectualii tarii formasera  o miscare pacifista. Acest lucru constituia  pentru nazisti o piedica in extinderea puterii germane si din acest motiv, au actionat foarte dur impotriva intelectualilor care refuzau sa se conformeze partidului nazist. Einstein a suferit  agresiuni foarte intense, atat ca activist cat si ca evreu. La Berlin se formase o comisie anti-Einstein , avand ca scop respingerea teoriilor acestuia. 100 de oameni de stiinta de renume momdial si-au concentrat fortele in cartea " 100 de scriitori impotriva lui Einstein ", pentru a-i contesta teoriile. Comentariul lui Einstein referitor la acest eveniment a fost urmatorul : " Daca teoriile mele sunt intradevar eronate, atunci ar fi nevoie de un singur om de stiinta care sa dovedeasca acest lucru ". Dobandind deja un renume mondial, Einstein era invitat in fiecare an la universitati din America pentru conferinte. In timp ce Einstein era in America circula zvonul despre tentativa de asasinare a acestuia. A plecat din America in Europa ,dar nu in Germania ,ci in Belgia, unde se afla sunt protectia cuplului regal.
    In anul 1930, pe durata unei vizite in SUA , Einstein si-a extins incercarile de evitare a unui posibil razboi, exprimandu-si ideile pacifiste : " Daca 2% din tinerii unei tari nu ar accepta sa faca stagiul militar, guvernul acestei tari  nu ar putea reactiona  din cauza lipsei de locuri in inchisori ".
    Un alt vis pe care nu l-a putut materializa inainte de moarte  a fost teoria unificata a campurilor.
Mecanica cuantica explica modul cum se comporta obiectele microscopice ( atomii si electronii), in timp ce Einstein a creat teoria relativitatii pentru  a descrie comportamentul corpurilor uriase, cum sunt galaxiile. Cele 2 teorii functioneaza independent, dar sunt incompatibile. Fizica cuantica nu poate explica obiectele imense, iar relativitatea nu poate functiona in spatiul microscopic. Einstein si-a petrecut ultimii ani din viata incercand sa dezvolte o teorie care sa uneasca cele doua lumi, dar nu  a putut ajunge la o exprimare definitiva.
     In 1898, femeia fizician Marie Curie a descoperit ca o uncie de radiu  emite o caldura de 4 kcal/ora pentru un timp nelimitat. Fiind un element radioactiv, radiul se dezintegreaza si se transforma in radon. Din transformarea sa rezulta energie. Curie a inteles pasii acestui fenomen, dar nu a putut intelege motivul. Raspunsul a fost dat de Einstein , prin vestita sa ecuatie E=mc2.
        Un semn de intrebare il constituie faptul ca ecuatia  afost adaugata ca o nota suplimentara la teoria relativitatii restranse, dupa patru luni de la publicarea acesteia. Conform lui Einstein, " E" simbolizeaza energia , "m"= masa, iar "c"= viteza luminii. Energia care este continuta in orice corp este egala cu masa acestuia ori viteza luminii la patrat. Daca luam in considerare valoarea numerica fantastica a celei de-a doua parti a ecuatiei, adica viteza luminii la patrat, se poate intelege ca si un gram de materie contine o cantitate de energie. Ultima concluzie trasa de Einstein este ca  energia si materia este una si aceeasi. Prin urmare, chiar si un atom al materiei contine energie, iar atunci cand echilibrul nucleului este perturbat dintr-un anumit motiv, asa cum se intampla in fisiunea nucleara , energia eliberata este extraordinara. Aceasta ecuatie constituie, pe de o parte, baza fabricarii bombei atomice, folosita in al doi-lea razboi mondial, iar pe de alta parte a inspirat teoria Big Bang-ului, care incearca sa explice crearea Universului.
     Este indiscutabila tragica ironie a omului de stiinta pacifist, a carui genealitate a creat faimoasa ecuatie. Einstein a schimbat datele de pana atunci ale stiintei, stabilind ca unica valoare absoluta viteza luminii, demonstrand relativitatea spatiului si timpului si, in plus, introducand o noua notiune , aceea de spatiu-timp. Cu cat ne apropiem de viteza luminii, cu atat se incetineste scurgerea timpului. La sfarsitul vietii  facand  o trecere in revista a descoperirilor sale stiintifice, s-a intrebat " Oare cum am reusit toate acestea? Foarte multi oameni percep spatiul si timpul ca notiuni constante. Numai copiii gandesc altfel. Poate ca secretul meu a fost faptul ca am ramas copil ".
     In primavara anului 1955, Einstein avea probleme serioase la inima  si a fost internat in spital.
Simtind ca i se apropie sfarsitul, a cerut sa i se aduca un creion si o hartie spunand : " Inca exista calcule pe care trebuie sa le fac ". Putine zile mai tarziu, pe 16 aprilie, in noapte, genialul om de stiinta, germanul care devenise vestit in lume, si-a dat linistit ultima rasuflare pe un pat al spitalului din Princeton, America.
    Cel care a fost denumit " copilul nemuritor" a produs o evolutie spectaculoasa in toate domeniile stiintei prin teoriile sale revolutionare, schimband toate datele acceptate de 300 de ani. Poate, la un moment dat, va aparea un nou geniu care va respinge , la randul sau, teoriile lui Einstein.

sursa : Deagostini-100 Personalitati

        __________________________________________________________________________



                 WOLFGANG   AMADEUS   MOZART

         Se spune ca este descendent al zeilor si poate ca este adevarat...Botezat  Johannes Chrysostomus Wolfgangus Teophilus Mozart, a fost cunoscut sub numele de Amadeus, care inseamna " iubit de zei ". Talentul sau este renumit in intreaga lume, iar opere precum bine-cunoscutele "Nunta lui Figaro", "Flautul fermecat" sau "Don Giovanni" au devenit acum simboluri ale talentului sau. Mozart s-a nascut pe 27 ianuarie 1756, intr-o casa inchiriata , pe strada Goetleide nr.9, in centrul orasului Salzburg. A fost al patrulea baiat dintr-o familie cu sapte copii. In acele vremuri, mortalitatea infantila era foarte ridicata, iar Mozart si sora sa mai mare, Nannerl, au fost singurii copii ai familiei care au supravietuit. Salzburg,locul nasterii lui Mozart, este astazi un oras al Austriei, insa pe vremea aceea se numea Arhiepiscopia Salzburg si era un stat ecleziast al Safntului Imperiu Roman, condus de capul Bisericii Catolice, arhiepiscopul. Micul Mozart si tatal lui , Leopold aveau o relatie deosebit de stransa. Erau o singura fiinta, trup si suflet. Leopold Mozart era din sudul Germaniei. Familia sa avea o afacere in legatoria de carti, dar Leopold, care dorea sa devina muzician, s-a mutat la Salzburg. Era un om muncitor, educat si un violonist talentat. Avea cunostinte solide de teorie muzicala, iar in anul cand s-a nascut Amadeus, a publicat  "Un  tratat de principii fundamentale ale cantatului la vioara ", un manual de tehnica violonista care a devenit foarte popular printre instructorii de vioara.
Mama sa, Anna Maria, era o femeie inteligenta, familista si pasionata de glume si farse. Unii cercetatori cred ca Mozart mostenise personalitatea inclinata spre amuzament a mamei sale. Leopold si-a crescut ambii copii intr-un mediu muzical. Pe la varsta de trei ani, Mozart asculta melodiile interpretate de sora sa, dupa care le reproducea la claviatura. Cand a implinit patru ani, Mozart a inceput sa ia lectii la claviatura la modul serios. Pana sa implineasca cinci ani, Mozart compusese deja primele sale bucati muzicale, " Andante in Do " si ' Allegro in Do ". Si Nannerl era talentata la muzica, iar Leopold compilase un caiet muzical in care a scris piese pe care ea sa le invete  si sa le interpreteze. In acest caiet, cunoscut sub numele  "Nannerl Notenbuch" ( caietul de muzica al lui Nannerl ), Mozart a asternut primele note muzicale ale compozitiilor sale din copilarie. Mai tarziu cand Leopold a considerat ca Mozart este pragatit suficient ca sa compuna si sa interpreteze propriile lucrari, a decis ca este momentul ca restul lumii sa cunoasca talentul fiului sau, asa ca, impreuna cu cei doi copii ai sai, a pornit la drum, pentru a impresiona curtile regale si palatele din Europa. Aspirand  la  recunoasterea mondiala a talentului fiului sau , Leopold a decis ca este momentul ca Mozart sa faca turnee. Astfel, chiar inainte de a implini sase ani,  tanarul Amadeus , impreuna cu parintii sai a pornit spre prima sa destinatie Munchen. Acolo a cantat pentru principele elector din Bayern , Maximilian Iosif al III-lea.  Cu alta ocazie, a fost chemat sa cante pentru imparateasa Austriei, Maria Tereza ( 1717-1780 ) . Aceasta considera ca Viena este un far calauzitor al artelor, iar sub conducerea sa, orasul devenise un refugiu al artistilor si muzicienilor. Tanarul Mozart , nu doar a interpretat in fata nobililor melodiile solicitate de acestia , ci si-a si demonstrat geniul, cantand legat la ochi. Publicul a fost captivat de capacitatile lui. Au urmat apoi turnee in Frankfurt, Paris, Londra, Amsterdam, iar Amadeus a fost chemat sa cante pentru regi si nobili in toata Europa.

Familia Mozart revine la Salzburg la 15 decembrie 1771. Wolfgang implineste 16 ani si pleaca pentru cateva luni la Bologna, unde studiaza cu Giovanni Battista Martini (1706-1816), renumit pedagog in arta compozitiei. La intoarcere este angajat ca maestru de concert (Konzertmeister) de catre noul arhiepiscop din Salzburg, contele Colloredo, cu un salariu de 150 de guldeni pe an, ceea ce constituia o suma apreciabila. 

In aceasta functie ramine timp de sase ani, desi relatiile cu noul arhiepiscop nu sunt din cele mai bune, acesta tratandu-l de servitor si interzicandu-i sa paraseasca orasul Salzburg. Nemaiputand suporta umilintele, Wolfgang isi da demisia in 1777 si pleaca, insotit de mama sa, la Munchen, unde solicita un angajament la curtea printului elector Maximilian III. Acesta insa il refuza.

Dupa o alta tentativa nereusita la Mannheim, se hotaraste sa-si incerce soarta la Paris, unde - in timpul turneului din 1763 - avusese mult succes. Publicul parisian nu-si mai amintea insa de copilul minune de atunci si Mozart se loveste de multe greutati. La toate acestea se adauga moartea mamei, care il insotise peste tot. Starea lui morala se amelioreaza cu greu, compozitiile sale incep sa fie apreciate la curtile domnesti. 

Lipsurile materiale il constrang totusi sa paraseasca Parisul si iata-l la 15 ianuarie 1779 din nou la Salzburg, unde ramane doi ani. Intre timp compune opera Idomenea, cu care inregistreaza un mare succes. Se decide totusi in 1781 sa plece la Viena, capitala imperiului.Viena era in acea epoca capitala mondiala a muzicii clasice. Mozart se simte in sfarsit independent si isi creeaza un cerc de relatii, constient de faptul de a fi un virtuos fara egal al pianului. Inregistreaza primul mare succes cu opera Rapirea din serai, fiind felicitat de insusi imparatul Iosif II cu cuvintele: o muzica prea frumoasa pentru urechile noastre. 

Mozart da numeroase concerte publice si private, executand din propriile compozitii, improvizeaza spontan pe teme date, aplauzele nu contenesc, publicul este in extaz. Redescopera operele lui Bach si Händel, pe care le face cunoscute publicului vienez.

La 4 august 1782 se casatoreste cu Constanze Weber. La 1785 este vizitat de tatal sau, Leopold, care - pana atunci foarte reticent - constata cu satisfactie reusita lui Wolfgang. Este incantat sa auda din gura lui Joseph Haydn: "Fiul Dumneavoastra este cel mai mare compozitor pe care l-am cunoscut". La sfarsitul unui concert in Burgtheater, dupa interpretarea concertului nr. 20 pentru pian, imparatul Iosif - prezent in sala - se ridica in picioare agitandu-si palaria si strigand "Bravo Mozart !". 

In aceasta perioada Mozart compune intr-un ritm neobisnuit, lucreaza cu obstinatie la splendidele cvartete dedicate lui Haydn si la opera Nunta lui Figaro, dupa o piesa a lui Beaumarchais, opera revolutionara, ca muzica si continut istoric, reusind sa depaseasca dificultatile din partea nobilimii. 

Aceasta pleaca de la o comedie satirica , acida, la adresa claselor superioare.In Franta, Ludovic al XVI-lea, a interzis piesa, iar Iosif al II-lea a emis un ordin  , prin care a interzis piesa  cu ocazia primei sale puneri in scena la Viena. pentru Mozart transformarea piesei in opera  era un jos periculos. Cu toate acestea el a castigat favorurile lui Iosif al II-lea  si a reusit sa faca astfel incat opera  sa fie jucata , in ciuda piedicilor persistente  din partea muzicienilor de la curte , printre care si Antonio Salieri. Aceasta opera este astazi  o capodopera renumita , dar in timpul vietii compozitorului, desi a fost primita cu urale la Praga, la Viena au fost permise doar 10 spectacole. Mozart a compus foarte mult intre 28 si 30 ani. Pe  24 decembrie 1784 , a intrat in randurile francmasonilor. Francmasoneria este o societate secreta care le cere membrilor sai valori spirituale deosebite , bazate pe invataturi religioase.  In 1787, Mozart a fost numit compozitor la curte de catre Iosif al II-lea , dar salariul sau era doar de 800 florini. Pentru a-si castiga traiul, era nevoit sa compuna la cerere si sa faca schimbari in lucrarile sale. Poate din cauza ca muncea excesiv, Mozart a inceput sa aiba dureri de stomac pe la 33 ani, fiind tinut la pat de accese frecvente de febra. Situatia lui financiara era din ce in ce mai rea. S-au pastrat si astazi scrisori din aceasta perioada, prin care Mozart le cerea imprumuturi fratilor lui francmasoni si editorilor.
In timp ce Mozart termina compozitia operei Don Giovanni, tatal sau se imbolnaveste si moare la 28 mai 1787. Leopold a jucat un rol important in educatia muzicala a fiului sau, instruindu-l inca din copilarie si contribuind astfel la dezvoltarea geniului muzical al lui Mozart. In 1791, la cateva luni inainte de moartea sa, Mozart a primit o solicitare stranie de la un om pe care nu-l cunoscuse niciodata, de a compune un recviem. Mozart a avut un sentiment inefabil de tulburare, ca si cum Moartea insasi ar fi aparut in fata lui. Dar i s-a oferit o suma mare de bani drept avans si nu a putut decat sa accepte. Potrivit unor relatari, strainul ar fi putut fi trimis de Salieri pentru a planui asasinarea lui Mozart sau era vorba despre un tovaras francmason. Totusi, cea mai convingatoare teorie este aceea conform careia lucrarea a fost comandata de un agent, care actiona in numele Contelui Franz von walsegg, care avea obiceiul de a-si insusi compozitiile altora. Contele dorea ca Mozart sa compuna un recviem in amintirea sotiei lui, care murise in februarie 1791. Mozart era grav bolnav. Abia pe la sfarsitul lui septembrie a terminat "Flautul fermecat " , chiar inainte de premiera. Cu toate acestea, atat aristocratii  cat si oamenii de rand au luat cu asalt teatrul, iar opera a fost un mare succes. Intre timp, recviemul comandat a ramas neterminat. Incepand cu 20 noiembrie, Mozart avea sa zaca din nou bolnav la pat. Pe 4 decembrie starea sa de sanatate s-a inrautatit. Resemnat in fata mortii sale iminente, Mozart i-a cerut lui Franz Xavier Sussmayer, un elev de-al sau inca din 1790, care il ajutase sa compuna si sa copieze, sa termine lucrarea. Pe 5 decembrie, ora 12:55 noaptea, Mozart a intrat in coma si si-a dat ultima suflare. Recviemul a ramas neterminat, dar Sussmayer care deja il ajutase pe Mozart, a terminat lucrarea la cererea lui Constanze, si i-a inmanat-o clientului. Cu alte cuvinte, ultima lucrare compusa de Mozart insusi este Mica Cantata Masonica.

Mozart a parasit aceasta lume la varsta de 35 ani. Se spune ca preotul nu a vrut sa-i dea ultima impartasanie pe patul de moarte, din cauza ca era francmason. In ciuda realizarilor sale, Mozart a fost ingropat in cimitirul comunal, mormantul lui ramanand necunoscut pana astazi. Chiar si astazi moartea lui ridica multe semne de intrebare. Nu se cunoaste cauza sigura a mortii sale. Nu  a avut loc nici o autopsie oficiala si nu a fost emis nici un certificat de deces, in ciuda zvonurilor legate de decesul sau inexplicabil. Numeroase teorii sustin ca a fost vorba fie de otravire, fie de moarte naturala. Cu sase luni inainte de moartea sa, se spune ca , in timp ce se plimba cu sotia sa Constanze, Mozart i-ar fi spus acesteia ca era sigur ca fusese otravit. El a avut simptome precum voma, convulsii, deformari ale membrelor, simptome ce sugereaza ca ar fi fost vorba de otravire. Printre posibilii vinovati se numara compozitorul de la curte Antonio salieri, francmasonii, Constanze -sotia lui, elevul sau Sussmayer si Hofdemel, functionar la curtea de justitie. Teoria conform careia  salieri l-ar fi otravit pe Mozart  a fost grabita de propria recunoastere  a lui Salieri , dupa ce a incercat sa se sinucida in 1823, ca el l-ar fi otravit  Teoria ca a fost ucis de francmasoni a luat nastere in 1861, cand Georg Friedrich Daumer, un catolic convertit, a sustinut ca Mozart fusese ucis de francmasonii care doreau sa-i zadarniceasca planurile de a crea o loja francmasonica numita "Grotta ". Sotia sa Constanze a fost si ea suspecta de uciderea lui Mozart , din doua motive : primul, pentru ca avea cea mai mare posibilitate de a-i administra otrava  si al doi-lea , din cauza declaratiilor si comportamentului ei misterios dupa moartea sotului ei. De exemplu, Constanze nu a participat la inmormantarea lui Mozart.

Daca in ultimii ani a existat tendinta de a desfiinta teoria mortii cauzate de francmasoni, discutia ramane deschisa si astazi, iar teoriile conform carora moartea a survenit in urma otravirii sau din cauze naturale mai au nevoie de dovezi pentru a fi acceptate.

Muzica divina pe care Mozart a oferit-o lumii a avut puterea de a trasforma vietile celor ce veneau in contact cu ea sau de a le arata calea spre alte forme de arta.

Muzica lui Mozart- un compozitor cu un talent de origine divina - va trai poate in eternitate, depasind timpul si spatiul, atata timp cat vor exista oameni care sa se bucure de ea.

       sursa : Deagostini-100 Personalitati       
      
__________________________________________________________________________      


GALILEO  GALILEI    

  S-a nascut la data de 15 februarie 1564, la Pisa , in regiunea Toscana din Italia, fiind cel mai mare dintre sapte frati. S-a nascut la doar 3 zile dupa moartea lui Michelangelo, ultima personalitate a Renasterii italiene. Regiunea Toscanei a fost locul de unde a fost initiata Renasterea italiana, din aceasta cauza, aici, oamenii se aratau toleranti in ceea ce priveste alegerea individuala, libertatea educatiei si vocatia personala. Prin faptul ca s-a nascut aici, Galileo este astfel un adevarat reprezentant al Renasterii. Cu toate ca era inteligent, Galileo, fiind crescut intr-un mediu de neintelegere intre mama si tatal sau, era un copil dificil. Cand se juca, devenea atat de absorbit de ceea ce facea, incat uita de prezenta celor din jur. In 1575 , pe cand Galileo avea zece ani, tatal sau, Vincenzo a fost convocat la curtea Marelui Duce al Toscanei in calitate de muzician. Ca urmare, s-a mutat impreuna cu familia la Florenta, capitala regiunii Toscana. In acele vremuri, Florenta era  renumita ca un loc in care traiau si studiau intelectualii . Cu toate acestea, Galileo a fost trimis  sa studieze la Manastirea Camadolese di Santa Maria, in Vallombrosa, situata pe un frumos deal impadurit, la circa 30 km la sud de Florenta. In 1581,  la varsta de 17 ani, Galileo a intrat la Universitatea  din Pisa pentru a studia medicina, la dorinta tatalui sau. Galileo ii dispretuia si ii desconsidera pe profesorii lui, inchistati in vechile metode de pedagogie, incercand sa-i sfideze ori de cate ori putea, ridicandu-se in picioare in timpul orelor, infruntandu-i cu intrebari ironice, punandu-i in situatii dificile, din care nu se puteau eschiva. Desi era inteligent si perspicace, Galileo era prea tanar pentru a avea intelepciunea necesara pentru a face fata  opozitiei celorlalti. In plus, el nu avea pe nimeni in cercul sau cu care sa sustina o dezbatere sau chiar sa aiba o discutie de pe picior de egalitate. Aceasta lipsa  a tovarasilor il facea sa fie melancolic, depresiv, indreptandu-se spre lumea tavernelor si bordelurilor, in cautarea unui mod de a iesi din aceasta stare. Pe Galileo il interesau prelegerile tinute de un grup de profesori din serviciul Marelui Duce, in special cele ale matematicianului Ostilio Ricci. Acesta era un invatat care se abatea de la metodele sustinute cu tarie inca din epoca matematicienilor greci, iar teoriile lui il fascinau pe Galileo. El se prezenta constiincios la toate prelegerile lui, in care il bombarda pe matematician cu intrebari inteligente, patrunzatoare. Ricci a intuit talentul si potentialul lui Galileo, astfel  ca l-a incurajat pe tanar  cum a putut.  Ca urmare Galileo si-a abandonat studiile de medicina, dedicandu-se matematicii. Lui Vicenzo nu i-a fost pe plac  schimbarea de vocatie a fiului sau,  dar totusi a incredintat educatia fiului sau pe mainile lui Ricci, care l-a initiat pe Galileo in studiul geometriei euclidiene, matematicii lui Arhimede  si, de atunci a devenit un adept al pozitivismului. In 1583, Galileo era la o liturghie in biserica si privirea lui s-a indreptat spre un lampadar din plafonul bisericii. El a observat ca , oricat s-ar schimba amplitudinea, timpul necesar pentru a se intoarce  in punctul de origine era acelasi. Intors acasa, el a inceput o serie de experimente. Rezultatul lor l-au facut pe Galileo sa formuleze o regula, care se va numi mai tarziu " legea izocronismului oscilatiei unui pendul ". Rezultatul observatiilor lui Galileo au dus la introducerea pendulului in cronometrare, o solutie revolutionarea care a facut masurarea timpului de zece ori mai precisa.     Prin 1585, dupa patru ani de universitate, Galileo a fost obligat sa renunte la a mai face experimente, din lipsa banilor si s-a reintors la familia sa, in Florenta, fara sa fi obtinut diploma.Pentru Galileo , care isi incheiase activitatea la universitate, meditatiile particulare pareau cel mai bun mod de a-si castiga existenta. In acelasi timp, el isi continua cercetarile in fizica si matematica, devenind din ce in ce mai cunoscut printre oamenii de stiinta. Metodele si experimentele lui fascinau pe cei nemultumiti de teoriile traditionale, depasite, predate in universitati, iar studentii se adunau in numar tot mai mare pentru a-i asculta invataturile progresiste. Aceasta este perioada in care Galileo a scris si publicat in 1586 " Balanta hidrostatica ", primul lui proiect stiintific complet. In lucrare, Galileo prezenta un cantar precis pentru cantarirea obiectelor in aer si apa. In 1589, Galileo a obtinut catedra de matematica pe care si-o dorea de mult timp, dar nu la universitatea din Bologna, ci la cea din Pisa. In 1596, un tanar astronom german, Johannes Kepler, a publicat lucrarea " Mysterium  Cosmographicum " adica " Misterul sacru al Cosmosului ". In aceasta publicatie, autorul si-a exprimat sprijinul pentru ipoteza lansata de astronomul polonez Nicolaus Copernic, cu 50 ani in urma, conform careia, " Soarele este centrul Universului ". Cand lucrarea lui Kepler i-a fost prezentata   si a fost citita de Galileo, italianul i-a trimis o scrisoare germanului, prin care isi afirma acordul si sustinerea asertiunilor. Dupa mai multi ani, el facea proiectii matematice, planuri de constructii, inventand primul termometru din lume si compasul reductor. Compasul lui Galileo, era un instrument sofisticat  si versatil, cu care se faceau calcule geometrice si aritmetice, prin compararea laturilor  triunghiurilor similare. Instrumentul era foarte cautat, mai ales pentru  focalizatorul  de pe tunurile de lupta. In octombrie 1604 a aparut pe cerul noptii o stea care nu mai fusese vazuta inainte. Galileo a inceput imediat observarea ei, dat fiind ca el avea si studii in astronomie, dobandite in universitate. El a incercat sa tina o serie de prelegeri despre noua stea, incercad sa convinga auditoriul ca aparitia stelei contrazicea notiunea aristoteliana a Universului fix si de neschimbat. In 1609, un prieten din Venetia i-a adus lui Galileo vestea ca un fabricant de ochelari olandez, Hans Lipperhey , inventase un instrument prin care se puteau vedea obiectele indepartate ca fiind aproape. La doua saptamani dupa auzul acestei vesti, Galileo deja a reusit sa asambleze un telescop si mai eficient decat cel construit de olandez. Dupa construirea acestuia, Galileo s-a dus la Venetia si l-a prezentat guvernatorului , care a fost atat de impresionat incat i-a oferit lui Galileo un contract pe viata ca profesor la Universitatea din Padova. Dar curand s-a dovedit ca promisiunile guvernatorului nu au fost reale, Galileo constatand ca salariul lui ramasese la fel si ca nu fusese promovat , statutul sau ramanand neschimbat pe contract. Asadar el a demisionat si a plecat la Florenta , unde Cosimo , noul Mare Duce al Toscanei  l-a numit pe Galileo , dupa ce a vazut noua lui descoperire, matematician si fizician al Marelui Duce al Toscanei si chiar i-a pus la dispozitie o vila. La inceputul lui 1610 Galileo si-a indreptat telescopul spre cer,primul sau obiect de observatie fiind Luna. Lentila telescopului dezvaluia lucruri despre Luna care contraziceau credintele populare. Se credea ca  Luna era perfect neteda , iar Galileo a observat ca nu era chiar asa, din contra, suprafata era rugoasa, acoperita cu cratere si crevase. Alte descoperiri facute de Galileo au fost cei patru sateliti ai lui Jupiter  si constatarea ca Venus trece  prin faze ca si Luna  , o descoperire care l-a impresionat chiar si pe Galileo. Faptul ca Venus are mai multe faze  constituia o indicatie clara  ca teoria copernicana  era corecta si ca Soarele era centrul Universului. Convingerile vehiculate  inca de pe vremea lui Aristotel  erau puse la indoiala de fenomene  care nu puteau fi justificate  intr-un model cosmologic fix  , iar Galileo a simtit pentru prima data ca, poate convingerile sale nu erau gresite in totalitate. In 1610  Galileo a publicat lucrarea  " Sidereus Nuncius " ( Mesagerul Stelelor ), in care a inclus toate descoperirile  sale noi, facute cu ajutorul telescopului . Scrisa in latina, lucrarea a starnit mari controverse , producand reactii si contraargumente puternice din partea sustinatorilor lui Aristotel, acestea fiind primele semne ale persecutiilor ulterioare impotriva lui si a ideilor sale. In 1613, Galileo a publicat "Istoria e Dimostrazioni Intorno Alle Macchie Solari e Loro Accidenti ", in care sustinea ca petele solare  erau un fenomen observat pe suprafata Soarelui , incluzand si o serie de gravuri care sa sprijine afirmatiile sale. Asertiunile lui  contraziceau presupusa perfectiune absoluta a Soarelui, a Lunii si a altor corpuri ceresti, sustinuta de Aristotel. Savantii si membrii bisericii , care credeau teoriile lui Aristotel si pentru ca afirmatiile lui Galileo reprezentau  un pericol serios, au inceput sa manifeste o animozitate crescanda fata de el. In decembrie 1614 , parintele dominican Tomaso Caccini a inceput sa tina o serie de predici in biserica lui,, in care il numea pe Galileo un " dusman al credintei ".
    Trecerea neiertatoare a timpului nu a facut exceptie nici in cazul marelui om de stiinta, iar inaintarea in varsta  se manifesta din ce in ce mai dureros. Vederea  a inceput sa se deterioreze  si in 1638  era orb la ambii ochi. In acea perioada a primit vizita tanarului poet englez John Milton, cel care, in anii din urma a scris "Paradisul pierdut ". Chiar daca trupul lui Galileo era slabit, entuziasmul pentru stiinta  nu a slabit nici macar un moment. Asistat  de doi ucenici ai sai, el a continuat cercetarile si experimentele, si in iulie 1638, a terminat lucrarea "Discorsi e Dimostrazioni Matematiche  Intorno  a Due Nuove  Scienze Attenenti  alla Meccanica".  Sigur  ca nu exista nici o sansa ca Galileo sa-si publice lucrarea  in Italia, astfel ca manuscrisul  a fost dus in secret in orasul olandez Leiden pentru a fi publicat  acolo. Dintre operele lui Galileo , "Dialogo Sopra  i Due Massimi Sistemi del Mondo, Tolemaico e Copernicano " este cartea sa cea mai faimoasa , deoarece din cauza ei a fost adus inaintea Inchizitiei , dar, din punct de vedere stiintific, ultima sa lucrare, " Discorsi e Dimostrazioni Matematiche Intorno a Due Nuove Scienze Atternenti  alla Meccanica " are consecinte mult mai semnificative. In aceasta carte, Galileo  a tratat subiecte de mecanica , indeosebi din cinetica, un nou domeniu de studiu, care se axa pe miscarea corpurilor si pe legile  care guverneaza  fenomenul de miscare. Lucrarea lui Galileo despre miscare  a avut influente mai ales asupra lui  Newton in descoperirea " Legii gravitatiei universale ", oferind de asemenea, punctele de pornire pentru fundamentarea mecanicii moderne. In jurul datei publicarii ultimelor dialoguri ale lui Galileo, multi dintre fostii lui studenti  deveneau importanti si apreciati oameni de stiinta si academicieni in diferite universitati din toata Europa. Aparitia cartii profesorului lor a fost primita cu mare bucurie  de discipolii lui Galileo, dandu-le sentimentul  ca profesorul  si mentorul lor nu a  putut fi condamnat  la tacere si ca progresul stiintei nu putea fi impiedicat.
     Dupa patru ani de la publicarea  lucrarii "Discorsie Dimostrazioni Matematiche Intorno a Due Nuove Scienze Attenenti alla Meccanica " si la noua ani de cand fusese adus in fata Inchizitiei, in seara zilei de 8 ianuarie 1642, Galileo s-a stins din viata, la varsta de 77 ani. Si-a dedicat viata stiintei, a carei invatatura a raspandit-o, fara ca cineva sa  il poata impiedica, nici chiar Biserica Catolica. 
sursa: Deagostini-100 Personalitati


_______________________________________________________________________

JOHN  F.  KENNEDY

       In America , tara controlata de clasa dominanta protestanta, de origine anglosaxona, familia Kennedy apartinea unei minoritati. Desi era supusa deseori discriminarilor, familia a ramas unita datorita unui puternic spirit de solidaritate. Din randurile sale s-a ridicat cel de-al 35-lea presedinte al Statelor Unite. Astazi insa, John F. Kennedy, cu existenta sa aproape mitica, nu a ramas  in mintea noastra prin stralucirea sa, ci prin partea  intunecata a povestii sale. 

John F. Kennedy poreclit Jack, al doilea fiu al familiei Kennedy, s-a nascut la 29 mai 1917, in Brookline, o suburbie a Bostonului. Ambii parinti erau descendenti ai imigrantilor irlandezi catolici. Mama sa, Rose, era fiica fostului primar al Bostonului, in timp ce tatal sau, Joseph, era un om de afaceri . Jack era un copil bolnavicios, ceea ce provoca ingrijorarea parintilor sai.  Medicul familiei Kennedy , care l-a supravegheat pe Jack de cand s-a nascut si in copilarie, a depistat o problema la coloana vertebrala a copilului. Cand avea 2 ani  a avut un caz grav de scarlatina, iar mai tarziu a avut angina difterica, difterie si probleme endocrine cronice. Din cauza acestor probleme de sanatate, Jack a petrecut mult timp in pat, avand tendinta sa  viseze cu ochii deschisi, capatand in acest mod o pasiune deosebita pentru citit. In pofida constitutiei sale plapande Jack avea un spirit de luptator. La formarea personalitatii sale au contribuit anumite expresii folosite de tatal sau , pentru a-l impulsiona spre varf, cum ar fi " Sa fii primul este totul , sa iesi al doilea inseamna o infrangere" si " Sa-ti realizezi scopul cu orice mijloace." Cat a studiat la Universitatea Harvard  a facut parte din echipa de fotbal american, iar in timpul unui meci a cazut si s-a lovit la mijloc. Urmarile acestui  accident l-au chinuit toata viata. In 1937 , tatal sau- Joseph  afost numit ambasador al Statelor Unite in Marea Britanie, fapt care a schimbat multe in viata lui Jack. Visul lui Joseph era  sa-l  vada pe unul din fiii sai  ajungand la putere  si devenind conducator al tarii. In 1935 , Jack s-a inscris la Universitatea Princeton, iar in anul urmator la Universitatea Harvard. In decursul studiilor sale  a vizitat Europa de 2 ori , satand la ambasada cu tatal sau  si observand de aproape situatia  internationala tensionata. Jack a valorificat la maxim aceasta experienta  si a ales ca tema  a lucrarii sale de diploma  Pactul de la Munchen  din 1938  si efectele acestuia  asupra politicii externe  a Marii Britanii.
Dupa absolvirea universitatii Jack s-a inrolat ca voluntar  la marina si la infanterie. La data de 1 august 1943, torpilorul PT109 al lui Jack, care efectua o patrula in zona Insulelor Solomon din Oceanul Pacific, a fost lovit de distrugatorul japonez Amagiri. Ciocnirea cu vasul inamic a fost violenta, torpilorul a fost rupt in doua si toti membrii echipajului au fost aruncati in mare inainte sa apuce sa reactioneze. Jack s-a ridicat la suprafata , si-a  adunat echipajul pe o scandura rupta si inotand i-a scos pe uscat pe cea mai apropiata insula, salvandu-i de la o moarte sigura. Astfel au fost salvati 10 din cei 12 membri ai echpajului, iar fapta  eroica a lui Jack l-a adus pe prima pagina in New York Times, castigand astfel admiratia  poporului american, Jack Kennedy era erou de razboi. In august 1945 s-a incheiat razboiul care a marcat soarta celor doi frati Kennedy. Jack, lasat la vatra, doreste sa-si realizeze visul de a deveni jurnalist si lucreaza corespondent la ziarul familiei Hurst. Tatal sau insa, manat de ambitii politice , nu-i permite sa urmeze drumul pe care el si l-a ales. Astfel, in 1946, Jack devine, in pofida vointei sale, inlocuitor al fratelui sau Joe , in care isi pusese sperantele tatal lor. La alegerile parlamentare a inceput cursa in circumscriptia a unsprezecea a statului Massachusets, in Boston. Circumscriptia respectiva era locul nasterii mamei sale, locul unde bunicul sau fusese primar si unde tatal sau avea interese economice deosebite. Pentru familia Kennedy, razboiul a fost o lama cu doua taisuri, care le-a luat primul fiu nascut, pe Joe, dar care a dat glorie si prestigiu celui de-al doilea, fapt pe care Joseph Kennedy l-a considerat o buna arma electorala.  In mai 1946 castiga investitura Partidului Democrat, zdrobeste candidatul republicanilor in alegerile din decembrie si este ales pentru prima oara in Congres, facand astfel primul pas al carierei sale politice. Lasand in urma viata sa linistita si apatica de pana atunci de congresman, Jack a trecut la actiune. Pentru a-si promova ideile si profilul moral pe plan international, a pornit un turneu mondial in care a avut intalniri  importante cu presedintele Iugoslaviei, Tito, cu Papa, cu prim-ministrul israelian David Ben Gurion, cu prim-ministrul indian Nehru si cu alti lideri. In 1952 , si-a indreptat atentia care Senat si, avand drept baza de operatiuni statul Massachusets,  a dat o batalie electorala dura. Campania electorala a fost condusa de fratele sau mai mic, Robert, care, prin manevre eficiente, a facut ca Jack sa realizeze aproape imposibilul, adica sa obtina un loc in Senat avand numai 6 ani de experienta in Congres. Avand acum Senatul drept punct de plecare, Jack Kennedy a inceput sa-si organizeze actiunile pentru obtinerea presedintiei. Jack credea ca pentru un politician celibatul este un atu, de aceea si-a pastrat viata amoroasa secreta. Iubita sa, care mai tarziu a devenit Prima Doamna a Statelor Unite, se numea Jacqueline. Ea provenea dintr-o familie celebra de origine franceza, facand parte din elita americana. Lucra ca fotoreporter la ziarul Washington Times si , la varsta de 18 ani, fusese votata cea mai frumoasa debutanta in viata sociala a anului. La 12 septembrie 1953, Jack si Jacqueline s-au casatorit, iar casnicia lor a durat pana cand glontul asasinului i-a despartit , pe 22 noiembrie 1963. Au trait in confortul si luxul clasei superioare, provocand admiratia dar si invidia cetatenilor americani simpli. In 1956 Kennedy, din cauza problemelor cronice cu coloana vertebrala, a fost supus la multiple interventii chirurgicale care l-au tinut la pat mult timp. In timpul convalescentei a scris  o carte istorica intitulata "Profiles in Courage "- "Profiluri ale Curajului ", in care lauda faptele de vitejie a 8 politicieni din trecut, printre care cel de-al 6-lea presedinte american, John Adams. Cartea a devenit in scurt timp best seller si a castigat si premiul Pulitzer. In ianuarie 1960, Kennedy si-a anuntat oficial intentia de a candida la presedintia Statelor Unite. La 14 iulie 1961, la congresul Partidului Democrat de la Los Angeles , Kennedy a fost investit candidat cu aproape dublul voturilor adversarului sau. A renuntat la metodele consacrate  ale vechilor politicieni  si si-a bazat campania pe tehnici moderne , cum ar fi sondajele, promovarea in mass-media  si relatii cu publicul. In cele din urma, la 8 noiembrie 1961 Kennedy a fost ales cel de-al 35-lea presedinte al Statelor Unite cu cea mai mica diferenta de voturi din istorie, 34220984 pentru Kennedy contra 34108157 pentru Nixon. America a avut astfel primul presedinte catolic de origine irlandeza din istoria sa. Prima problema cu care s-a confruntat noua  administratie a lui Kennedy  a fost punerea in aplicare a  promisiunii electorale  privind politica noilor frontiere. Politica noilor frontiere a lui Kennedy promitea reforme  in anumite domenii, cum ar fi educatia, sanatatea publica, programul spatial, si abordarea problemelor constante, cum ar fi somajul, locuintele si rasismul. Abordarea acestor subiecte urma sa fie de competenta guvernului si nu a factorilor privati , ca pana atunci. Un bun exemplu este programul spatial al SUA , care sub administratia Kennedy , a inregistrat progrese rapide. Dupa preluarea presedintiei, Kennedy a aflat de planul de invadare a Cubei, mostenire de la fosta administratie Eisenhower. Avand ca scop rasturnarea guvernului socialist al tarii  printr-o revolutie populara, CIA instruia si inarma refugiati cubanezi pentru debarcarea acestora in Golful Porcilor din Cuba. Astfel in 17 aprilie 1961, refugiatii cubanezi au intreprins debarcarea programata in sud-vestul Cubei, in Golful Porcilor, dar au fost infranti in totalitate, in doar 3 zile. La o luna de la incident, Castro a finalizat ridiculizarea Americii, declarand Cuba republica socialista si pe sine marxist-leninist si incheind o alianta cu adversarul SUA, Uniunea Sovietica. La 3 luni dupa ce Castro a declarat Cuba republica socialista , Uniunea Sovietica si Germania de Est au trecut la construirea unui zid intre Berlinul de Est si cel de Vest. Acest lucru s-a intamplat pentru a opri trecerea a circa 20000 muncitori pe an din Germania de Est in cea de Vest si a provocat escaladarea tensiunii dintre America si Uniunea Sovietica. In 1962, avioane americane care efectuau un zbor de spionaj deasupra Cubei au depistat baze de lansare de rachete cu focoase nucleare. Aceasta veste a provocat tulburare la nivel mondial, iar in guvernul american multi sustineau bombardarea si distrugerea imediata a acestora. O singura greseala putea insa sa conduca umanitatea la un razboi nuclear fara intoarcere. Astfel Kennedy tinand minte incidentul de la Golful Porcilor a actionat dupa judecata lui si in locul bombardamentului a declarat blocada navala a Cubei si a cerut Uniunii Sovietice retragerea imediata a focoaselor nucleare de pe teritoriul cubanez. Intr-un sfarsit, Uniunea Sovietica si-a retras rachetele si criza s-a incheiat fara a duce la o confruntare nucleara distrugatoare . In 1963, peste 200000 de persoane au realizat la Washington un mars imens, iar Martin Luther King a rostit vestitul sau discurs in favoarea egalitatii , care a ramas in istorie ca "Am un vis". Mai tarziu, in acelasi an, Kennedy a supus la vot un proiect  de lege pentru drepturi  civile, care facea ilegala orice  discriminare rasiala in institutiile  sociale ale tarii. Cei mai mari oponenti ai politicii noilor frontiere a administratiei Kennedy erau grupuri de persoane cu anumite interese, dintre care, cel mai puternic era Mafia, astfel ca J.F.Kennedy , ca luptator pentru justitie sociala, a luptat impotriva acesteia cu tarie si hotarare. In timpul mandatului sau de ministru al justitiei, Robert Kennedy a declansat urmarirea penala impotriva a 228 membri ai crimei organizate, fata de doar 35 ai predecesorului sau. Fratii Kennedy erau deja un obiect al urii pentru membrii Mafiei si nu sunt putini cei care acuza Mafia pentru asasinarea lui JFK.
Adevarata slabiciune a lui Kennedy erau femeile si scandalurile care rezultau din diversele sale combinatii amoroase. Chiar si dupa ce a devenit presedinte a avut relatii cu un numar aproape nenatural de mare de femei. In februarie 1962 au ajuns in posesia sefului FBI, Edgar Hoover- ale carui relatii cu Kennedy  nu erau dintre cele mai bune -, detalii privind o relatie a presedintelui care putea lua dimensiunile unui mare scandal. Judith Campbell, o femeie cu care Kennedy avea relatii, era in realitate amanta unui mare mafiot din Chicago, Sam Giancana. Deosebit de satisfacut de aceste date, Hoover i-a trimis lui Robert Kennedy un mesaj, amenintand sa dea in vileag cazul. Relatia lui Kennedy cu Marylin Monroe, care a inceput in februarie 1961, a fost o alta greseala a presedintelui  de care a profitat Hoover. Sfarsitul tragic al idilei a venit la 5 august 1962 cand Marylin a fost gasita moarta in patul sau de acasa, cu receptorul telefonului langa ea.
In primele 10 zile ale lunii noiembrie 1963  perechea prezidentiala  s-a deplasat cu avionul fortelor aeriene  la San Antonio pentru a realiza acolo prima sa vizita oficiala. Urmatoarele alegeri prezidentiale apropiindu-se , Kennedy incepuse un turneu  in statele sudice ale tarii , unde procentajele sale de acceptare erau foarte scazute. Pe data de 22 a aceleiasi luni, Kennedy si sotia sa, au ajuns putin mai inainte de pranz cu un automobil decapotabil in Dallas, ultima dintre opririle programate, pentru a trece prin centrul orasului. Cu 35 minute mai tarziu a venit lovitura neasteptata a sortii. In timp ce Kennedy saluta multimea zambind, expresia i se schimba brusc si se inclina spre sotia sa Jacqueline. Este transportat imediat la spital , dar peste putin timp isi da ultima suflare. Avea doar 46 ani. Acestea au fost ultimele momente ale tanarului erou, in care nu numai America, dar si intreaga lume isi pusese sperantele pentru un viitor mai bun. Vestea socanta despre asasinarea presedintelui american  a cazut ca un trasnet in toate colturile pamantului. Scriitorul Pete Hamill, care mai tarziu urma sa devina un colaborator apropiat al lui Robert Kennedy, scria : " Nu exista cuvinte care sa descrie senzatia de gol pe care a lasat-o tuturor tinerilor asasinarea marsava a presedintelui Kennedy".
In cartea sa " Cautarea ucigasilor lui J.F.Kennedy", scriitorul Robert Sam Anson prezinta punctul de vedere ca asasinarea lui Kennedy a fost rezultatul unei conspiratii  intre CIA si Mafia.
Exista multe enigme privind cazul asasinatului, care insa vor ramane fara raspuns pana in 2039, deoarece o mare parte dintre documente, marturii si dovezi raman secrete pana atunci.

sursa: Deagostini_100 Personalitati

_______________________________________________________________________

LEONARDO  DA  VINCI

     In Italia, la 35 km nord-vest de Florenta, capitala artei in regiunea Toscana, se afla orasul Vinci. In ciuda pierderii Caterinei, o tarancuta care i-a conceput copilul, Ser Piero, un cuceritor, a inceput sa-i faca curte, in vederea casatoriei, Albierei Amadori. Provenind dintr-o familie din breasla notarilor, Piero, fiul cel mare, si-a dorit nespus sa reuseasca in a-si alege o sotie dintr-una din familiile cu influenta din oras. Pe 15 aprilie 1452 s-a nascut un baiat. Desi era un copil nelegitim, la botezul sau au fost prezenti unii dintre oamenii cei mai influenti din oras. Astfel , a venit pe lume, Leonardo da Vinci, considerat in zilele noastre , liderul Renasterii italiene si un geniu. La inceput Leonardo a crescut invaluit de afectiunea materna a Caterinei, mama sa. Totusi, cum tatal sau nu avea copii cu sotia sa, Albiera, la varsta de doi ani a fost luat de langa mama  si crescut, pana la varsta de 5 ani , de catre unchiul, matusa si mama vitrega. Mama sa, Caterina, despartita acum de fiul ei, s-a casatorit cu un artizan. In vremurile acelea, copiii nelegitimi, desi rari, nu erau considerati inferiori, insa Leonardo, simtindu-se prea putin iubit, a ramas singur intreaga viata si, prin arta sa, a cautat mereu imaginea mamei sale. La 13 ani, Leonardo o pierde pe mama sa vitrega Albiera, care moare la nastere. Tatal sau se recasatoreste cu o fata  dintr-o familie renumita, cu doar trei ani mai in varsta decat Leonardo si, dupa ce si aceasta moare, tatal sau se va mai casatori de 2 ori  si va avea 12 copii inainte  de a muri la varsta de 78 de ani. Astfel, cel mai mic fiu al sau se naste dupa moartea sa. Nu este greu de inteles de ce Leonardo a dezvoltat complexe, avand un tata mereu activ si ambitios.Cel mai mic fiu, Francesco, era un visator, nepreocupat de treburile lumesti. Tatal sau era mereu ocupat pentru a-si face simtita  prezenta acasa, dar Leonardo iubea personalitatea  complet opusa a fratelui sau . Acesta  se mira cum va putea fiul sau sa-i duca mai departe mostenirea. Rezultatele scolare ale lui Leonardo nu erau mici, dar tatal sau se gandea ca " perioada scurta de atentie "  si nehotararea la scoala i se trageau de la prea multa joaca acasa cu Francesco. Cu toate acestea " perioada scurta de atentie "  a lui Leonardo  a continuat de-a lungul carierei sale , lasand neterminate grupuri de lucrari. Nu au ramas multe informatii despre copilaria lui, dar exista o anecdota despre cum a inceput sa picteze. Intr-o zi , un satean a dorit ca tatal sau , Piero, sa-i decoreze un scut de lemn pentru a-l vinde la Florenta. Acesta i-a dat scutul fiului pentru a-l decora, iar Leonardo a pictat un dragon puternic, care parea ca sare afara din desen. tatal sau a amutit in fata picturii baiatului si i-a dat sateanului un alt scut, iar lucrarea fiului sau i-a aratat-o lui Andrea del Verrocchio, proprietarul unui atelier renumit. Cand Verrocchio a vazut scutul, a dorit sa-l cunoasca imediat pe Leonardo. Astfel, la varsta de 14 ani, Leonardo a plecat la Florenta, pentru a intra in atelier ca ucenic al celor mai buni pictori din acea vreme. Atelierul Verrocchio a fost protejat de "Il Magnifico "  (Magnificul) , capul familiei Medici, Lorenzo, care era preocupat de orice, de la pictura la sculptura si design de interior. Prima lucrare a lui Leonardo a fost de arhitectura, si anume, proiectul sferei si crucii din bronz pentru cupola catedralei santa maria, simbolul Florentei. Odata, la o comanda pentru " Botezul lui Hristos " Leonardo a fost insarcinat sa se ocupe de o pereche de ingeri de pe partea stanga  si de o parte a fundalului. Pe vremea aceea, maestrii si ucenicii lucrau impreuna pentru a realiza , pe bucati, creatia in atelier. Ucenicii cei mai abili primeau partile cele mai importante. Leonardo a desenat o pereche de ingeri frumosi,  folosind vopsele pe baza de ulei si un fundal cu ceata si umbre. Aceasta se diferentia de metoda traditionala cu tempera a maestrului, care producea ingeri clar definiti. Cand Verrocchio a vazut maestria acestuia, nu a mai pus niciodata mana pe penel. Metoda folosita pentru fundal  a fost botezata drept "perspectiva aeriana "  a lui Leonardo. Diferita de metoda clasica a perspectivei venind din geometrie  evocata prin puterea culorilor, Leonardo realiza detalii desavarsite prin gradarea culorilor si a contururilor. In 1472, cand avea 20 de ani, numele lui Leonardo a fost adaugat pe lista Organizatiei  Pictorilor din Florenta. Acest lucru insemna ca devenise un maestru matur, dar inca nu era un artist independent, el continuand sa lucreze pentru Verrocchio pana la varsta de 27 de ani. Apoi, in 1476, Leonardo a fost implicat intr-un accident jenant, un secret ce s-a pastrat in registrul istoriei. Jacopo Saltarelli, un fierar de 17 ani, a acuzat 4 barbati ca l-ar fi violat, unul dintre acestia fiind Leonardo. Cei patru au fost adusi in fata justitiei, dar au fost achitati ca urmare  a probelor insuficiente. In Florenta acelor vremuri, homosexualitatea era o moda raspandita in societate, iar maestrul lui Leonardo, Botticelli, fusese acuzat si el, la randul sau, de doua ori. Adevarul privind incidentul Saltirelli nu este clar, dar adevarul este ca Leonardo avea inclinatii de acest gen. Cu toate ca acum era un artist independent, Leonardo era mereu insotit de catre frumosii sai ucenici, in locuri aflate in plina dezvoltare, precum Milano, Roma sau Amboise. Un obsedat al notitelor, scria observatii despre natura, idei cu privire la inventii, retete si cheltuieli, pana si detaliile cele mai amanuntite despre ceea ce mancase in ziua respectiva , desene relevante fiind gasite in memoriile sale. Leonardo chiar a scris in memoriile sale despre lipsa mamei lui si sentimentele dintre el si tatal sau. De asemenea, el a mentionat de multe ori ca " Cei care nu-si reprima sentimentele se pot transforma in monstri ", ceea ce inseamna ca discriminarea sexuala ii pruducea repulsie, fiind un sustinator al celibatului. 1478 a fost un an memorabil pentru Leonardo. A primit o solicitare pentru o lucrare individuala. Aceasta a fost pictura altarului Capelei St. Bernardo din interiorul primariei, o sansa unica de a se lansa. In acea perioada, a studiat anumite teme din jurul picturilor din altar , asa ca s-a dedicat in totalitate acestui lucru. In orice caz, cu toate ca a fost platit in avans pentru materiale, pictura sa nu a fost folosita pentru decorarea Capelei St.Bernardo . Leonardo, care  a devenit un artist independent in 1478, primise cererea pentru "Adorarea Magilor "  prin intermediul tatalui sau notar. El a promis sa finalizeze pictura in 30 de luni pentru Manastirea San Donato a Scopeto, dar nu a terminat nici aceasta lucrare. Lucrarile lui Leonardo erau uimitor de putine, acesta fiind cunoscut prin faptul ca majoritatea erau lasate neterminate. Din primii ani, avea tendinta sa se plictiseasca de un proiect, abandonand lucrarile la mijlocul drumului si trecand la alta provocare. In acest fel, Leonardo a lasat multe lucrari neterminate inainte de a pleca din Florenta. Sculptura cea mai faimoasa a lui Leonardo ( Statuia ecvestra a lui Sforza ) ar fi fost probabil cea mai mare din lume daca ar fi terminat-o. In 1482, el a plecat din Florenta pentru un nou inceput la Roma. Este un mister de ce prima lui lucrare "Adorarea Magilor", a fost abandonata inainte de a fi finalizata, dar aparent , Leonardo era disperat dupa un nou inceput, debutul lui in Florenta neavand succes. De fapt, el a primit primele aplauze in Milano, in calitate de muzician. Retraind experienta din atelierul lui Verrocchio, a improvizat cantand la un instrument pe care l-a inventat el insusi, castigand astfel popularitate. In orice caz, nu acest lucru intentiona sa faca in Milano. Leonardo pretindea ca "Pictura este o arta care poate fi cunoscuta, dar sculptura nu este nimic altceva decat modelarea corpului", desi nu sculptase nimic in primii 30 de ani de viata. In orice caz, in 1491, modelul sau finalizat la dimensiuni reale a fost expus in piata, iar lumea a fost socata. Cea mai mare statuie ecvestra pana in acel moment era cea a Imparatului Roman, Marcus Aurelius, inalta de 4,24 m.
Cea a lui Leonardo era aproape de doua ori mai mare. Oricum, oamenii considerau si ca el se gandise prea mult la metoda de constructie care ii lasase  activitatea in urma. Apoi, in 1499, Franta invadase  Milano, bronzul fiind astfel utilizat in artilerie, turnatul in bronz ajungand intr-un punct mort. Pana in acel moment, Leonardo avusese succes in calitate de muzician la curte, precum si in calitate de consilier al armatei. A avut tangente cu doctori, oameni de stiinta, matematicieni, in aceasta perioada devenind interesat de corpul omenesc. Cu toate ca a fost angajat in calitate de consilier pentru armata, Leonardo a realizat la Milano o lucrare de o valoare eterna in aceasta perioada. Ea a fost "Cina cea de taina ", o pictura murala, in sala de mese a Manastirii Santa Maria delle Grazie. In acea perioada, picturile in biserici si manastiri reprezentau cea mai onorabila activitate pentru un pictor. Leonardo a pus in aceasta lucrare tot ceea ce acumulase el pana in acel moment. In anul 1503, Leonardo a primit o solicitare din partea autoritatilor republicii sa realizeze o pictura murala pentru sala mare de reuniuni din Palazzo Vecchio (cladirea primariei). Tema acesteia era batalia de la Anghiari(1440) si victoria Florentei asupra orasului-stat Milano. Pictura urma sa aiba 6,6 m inaltime si 17,4 m latime. Dimensiunile picturii murale erau uriase, iar de partea cealalta a zidului Michelangelo glorifica un alt eveniment in onoarea Florentei, batalia de la Cassina. Discordia dintre maestrul pictor Leonardo si Michelangelo era deja bine cunoscuta. Declaratia lui Leonardo "Pictura este o disciplina a intelectului, pe cand sculptura este pur si simplu munca fizica" a fost puternic scoasa in evidenta la inceputul "Tratatului de pictura " scris de catre acesta. Pe de alta parte, Michelangelo considera ca sculptura era arta suprema, asemuind-o soarelui, in timp ce pictura era asemuita lunii. El spunea : "Pe masura ce pictura se apropie de sculptura, ea devine uimitoare. Pe de alta parte, cand sculptura devine pictura, se inrautateste". In ciuda faptului ca apartineau unor generatii diferite, rivalitatea dintre cei doi s-a reaprins atunci cand sculpturile lui Michelangelo pline de emotivitate masculina, precum "David" au devenit populare in randul oamenilor.
Leonardo a inceput sa lucreze la "Mona Lisa" pe cand inca picta "Batalia de la Anghiari". Probabil, acesta este unul dintre cele mai faimoase portrete din lume si unul dintre multele mistere ale maestrului.In memoriile sale nu exista nici o informatie despre titlu, data sau orice alta notita legata de aceasta pictura. teoria cea mai larg acceptata este sustinuta de istoricul artei Vasari in "Biografii de artisti" :  "Leonardo a pictat portretul sotiei lui Francesco del Giocondo". Acest lucru a si generat celalalt nume al picturii, "La Gioconda". Numele doamnei Gioconda a fost Elisabeta, insa i se spunea Lisa. In acel moment ea tocmai pierduse o sarcina. Expresia Mona Lisei era profund melancolica, iar straiele negre pe care le poarta sustin teoria precum ca ar fi fost in doliu. Se spune ca sotul ei a adus in incapere un clovn si o orchestra, reusind astfel sa obtina de la ea acea jumatate de zambet. Au existat multe teorii despre iubite, inclusiv una care sustinea ca modelul era iubita lui Giuliano de Medici, iar o alta presupunea ca era iubita marchizului de Madova. Cu toate acestea, parerea originala sustinea ca nu a existat nici un model, "Mona Lisa" fiind chiar mama lui Leonardo. Apoi a existat si interpretarea  conform careia Leonardo  a compilat imaginea perfecta  si eterna a femeii. In afara de toate acestea a existat si teoria autoportretului. Daca introduci pe calculator imaginea Mona Lisei si suprapui apoi autoportretul lui Leonardo, realizat in creta rosie, rezulta o suprapunere perfecta. In anul 1506 , Leonardo s-a intors la Florenta, unde regele Ludovic al xii-lea l-a solicitat sa devina pictorul sau de curte. Din 1513, Leonardo se afla sub  patronajul Papei Leo al x-lea , Giuliano de Medici, si de aceasta data merge la Roma. Papa i-a cerut sa picteze un portret de femeie si a dorit sa se intalneasca imediat pentru a rezolva partea financiara. S-a intamplat ca si Rafael, colegul sau mai tanar de la atelierul lui Verrocchio, sa se afle in Roma, lucrand la o serie de picturi murale, o lucrare celebra numita "Scoala de la Atena". Michelangelo a primit apoi o comanda sa picteze tavanul din altarul capelei, insa a refuzat lucrarea pentru a se concentra asupra sculpturii. Leonardo nu voia o repetare a "Bataliei de la Anghiari" si tot facea experimente, folosind o substanta pentru a lega vopseaua in ulei de perete. De asemenea, el realiza si schite. S-a pregatit in secret pentru "Judecata de apoi" deoarece nu dorea rivali. Totusi solicitarea papei nu a venit. In anul 1516, Leonardo a fost angajat de ultimul sau protector, regele Frantei si a calatorit peste Alpi cu numerosii sai elevi, inclusiv cu salai si Merzi. Francisc I a urmat la tron dupa Ludovic al xii-lea, acesta dorind sa revada revigorarea culturii renascentiste din Florenta si Milano, care existase mai inainte si in Franta. In anul urmator, dupa mutarea lui leonardo in Franta, "Cina cea de taina " incepuse deja sa se deterioreze. Castelul lui Francisc I se gasea la sud-est de Paris, in Amboise. Francisc s-a purtat curtenitor cu Leonardo si elevii sai si le-a oferit Castelul Cloux din apropiere. Adevarul este ca Francisc I ii rugase si pe Michelangelo si pe Rafael sa il viziteze, insa amandoi refuzasera. Leonardo nu fusese alegerea sa favorita, insa regele Frantei de 22 ani il numea cu afectiune "tata" pe batranul maestru de 64 de ani si-l invita zilnic la Castelul  Amboise unde aveau numeroase discutii placute. In timpul acesta, mana dreapta a lui Leonardo a devenit inerta din cauza unei paralizii, pierzandu-si astfel coordonarea corpului. In cel de-al 3-lea an petrecut la Amboise au fost multe zile cand nici n-a putut sa se dea jos din pat. Pe 23 aprilie 1519 si-a scris testamentul. Cea mai mare parte a bunurilor lui Leonardo urma sa fie mostenita de elevul sau iubit, Melzi. Cu toate acestea, observatiile si cercetarile pe care le-a inregistrat in anii anteriori s-au pierdut dupa moartea lui Melzi si au trecut multe secole pana sa fie redescoperite, in secolul al xix-lea. La cateva zile dupa ce si-a scris testamentul, pe 2 mai, Leonardo a parasit aceasta lume inconjurat de elevii sai. Avea 68 de ani. Lucrarile "Mona LIsa", "Ioan Botezatorul" si "Sfanta Ana, Maria si copilul Iisus" au fost puse langa el. In altarul castelului Amboise exista o piatra de mormant cu numele lui Leonardo gravat pe ea : "Insotit de cei mai mari pictori, ingineri, arhitecti ai Regelui Frantei si de nobilimea din Milano, pe vremuri pictorul favorit al ducelui de Milano, Leonardo da Vinci a fost inmormantat in altarul principal al manastirii". Se spune ca Leonardo era pictorul cel mai avansat in analiza peisajului. El avea o perspectiva detaliata a aspectelor identice vietii precum munti cu stanci colturoase, vegetatie, siruri de munti in departare, lacuri si ceata, fiind insa o lume oarecum neobisnuita. Acest fel de peisaje au aparut mai intai intr-o schita. Acesta era rezultatul unei acumulari de straturi de cunostinte si cercetari in domeniu precum fizica, astronomie, meteorologie, geologie, botanica si in stiinta fotografiei.

sursa: Deagostini-100 Personalitati

_______________________________________________________________________


             ARHIMEDE          

      Arhimede s-a nascut in anul 287 i. Hr.  in Siracuza, cel mai prosper oras din Sicilia. Insula aflata sub controlul grecilor, se gasea exact intre Cartagina, care devenea din ce in ce mai puternica si Imperiul Roman, in pragul unificarii. Pruncul Arhimede nici nu banuia macar ce istorie avea sa se scrie pe aceasta insula.Phidias, tatal lui Arhimede era un astronom instarit, ce provenea dintr-o familie de nobili. Fiind unicul fiu al acestui astronom , Arhimede a avut o tinerete infloritoare. De la o varsta foarte frageda, tatal lui Arhimede l-a invatat sa faca observatii astronomice si sa lucreze cu tot felul de echipamente. Familia sa era bogata atat din punct de vedere financiar, cat si academic si se spune ca Arhimede a acumulat foarte multe cunostinte din diverse domenii inca din primii ani de viata. In vremea cand Arhimede era pregatit sa plece din caminul familial, ca astronom si inginer, dupa ani in care a fost ghidat de tatal sau, Grecia traversa o perioada de criza a sistemului de educatie. Moartea lui Aristotel, in anul 322 i.Hr., a marcat sfarsitul erei grecesti pur intelectuale. Regele Alexandru cel Mare a introdus obiceiurile orientale in Grecia, iar fuziunea celor doua culturi a dat nastere unei culturi academice "elene". Elenismul inseamna "in stil grecesc " si este privit ca fiind diferit de cultura greaca. Centrul culturii elene se poate gasi chiar pe malul fluviului Nil, in Alexandria, Egipt. Arhimede a inceput prin a studia lucrarile marelui geometrician Euclid. Impreuna cu studentii lui Euclid, Arhimede s-a cufundat in studiul lucrarii "Elementele lui Euclid", o compilatie de matematica greaca, si a descoperit diverse aspecte legate de geometrie. Cei mai apropiati prieteni ai lui erau matematicienii Conon si Eratostene. Eratostene, cu 10 ani mai tanar decat Arhimede, era celebru nu doar ca matematician, ci si pentru contributiile aduse  in domeniile geografiei si astronomiei. Pastrand concomitent contactul cu numerosii sai prieteni si continuandu-si activitatea de cercetare, Arhimede construia, in taina, una dintre inventiile sale, "surubul fara sfarsit" sau "surubul elevator", cunoscut mai tarziu sub numele de "surubul lui Arhimede". Acesta este un dispozitiv folosit pentru transferul apei din zonele foarte joase in locatii mai inalte, pe care l-a construit gratie cunostintelor sale despre spirale. Un surub autofiletat se insereaza intr-un cilindru concav, care se asaza apoi in pozitie inclinata intr-un rezervor de apa de nivel scazut. Apoi, prin rasucirea unui maner, apa prinsa in portiunea inferioara a pompei este ridicata. Acest surub ridicator, cunoscut sub numele de "surubul lui Arhimede", a fost creat pentru irigatiile din zona fluviului Nil. Dupa mai multi ani petrecuti la studii in strainatate, Arhimede a decis sa se intoarca acasa in Siracuza. Exista mai multe teorii diferite privind ordinea in care Arhimede s-a condus activitatea de cercetare odata cu intoarcerea la Siracuza, dar se presupune ca a inceput cu descoperirea numarului Pi, datorita puternicei influente a lucrarii "Elementele lui Euclid" privind procedura pe care a intrebuintat-o pentru a determina Pi. In Grecia antica, se credea ca dintre toate formele, cercul este cea mai frumoasa. Pluto si Aristotel, sustineau ca nu exista forme la fel de sacre ca cercul sau sfera. Arhimede se arata preocupat , de asemenea, de cerc. Pana atunci, el stiuse ca circumferinta unui cerc este putin mai mare decat de trei ori diametrul sau, dar pentru a afla aria cercului , el a incercat sa afle media dintre aria poligoanelor inscrise, respectiv circumscrise cercului. Dupa calcule atente a descoperit ca aria cercului este putin mai mare decat  (3x10/71)x R la patrat si putin mai mica decat (3x1/7)x R la patrat. 
3 x 10/71 = 3,140845
3 x   1/7   = 3,142857
Cum ambele numere au primele doua zecimale egale, a folosit numarul 3,14 pentru a calcula aria altor cercuri. Odata ce a descoperit cum sa calculeze aria cercului, i-a fost usor sa-i afle circumferinta. El a inventat formula : circumferinta = diametrul x 3,14.
In matematica numarul 3,14 este cunoscut sub numele de Pi. Prin aceasta descoperire, Arhimede a rescris istoria matematicii. Metoda lui Arhimede de a stabili aria unui cerc , prin inscrierea unor poligoane cu un numar foarte mare de laturi, pana se ajunge la o forma care seamana cu cercul, se numeste "metoda exhaustiva" (metoda aproximarilor succesive). Euclid a atins acest subiect in "Elementele lui Euclid", astfel ca se sustine ca descoperirea lui Pi se numara printre primele lucruri pe care le-a documentat Arhimede la intoarcerea sa din Alexandria.
Arhimede, cu apetitul sau urias pentru cunoastere si cu mandria sa, a starnit adeseori nemultumiri in randul colegilor sai de breasla, dar chiar si asa, schimbul de cunostinte dintre Alexandria si Siracuza a continuat. Arhimede si-a continuat studiile sub protectia omului care provocase Primul Razboi Punic, Hieron al II-lea. Multumita hotararii intelepte a regelui, Siracuza nu a suferit nici o paguba directa in timpul razboiului, astfel incat traiul lui Arhimede n-a fost prea tulburat. In aceasta perioada, Arhimede se ocupa cu studiul echilibrarii greutatilor pe un cantar. "Daca am o greutate mare si o greutate mica, unde sa plasez punctul de sprijin astfel incat sa le echilibrez?" se intreba el. Toata lumea stie ca greutatea mare trebuie pusa mai aproape de punctul de sprijin, iar cea mica mai departe de acesta. Arhimede s-a gandit sa dovedeasca matematic aceasta teorie. Marimea unei forte si distanta acesteia fata de punctul de sprijin este o cantitate cunoscuta drept momentul fortei. Arhimede a postulat in lucrarea sa "Principiul parghiei" ca, atunci cand doua greutati inegale au momente  de forta egale, ansamblul se va afla in stare de echilibru. prin urmare folosirea parghiilor permite ca forta sa se transforme in distanta. Dupa ce a elaborat aceasta teorie , Arhimede si-a dat seama ca exista posibilitati nenumarate pentru transformarea fortei in distanta. Daca se da un pilon foarte lung care  sa se sprijine pe un suport, se poate misca un obiect, avand teoretiv orice masa, doar impingand de capatul mai mare. lamurit acum, Arhimede a rostit faimoasele cuvinte : "dati-mi un punct de sprijin si voi misca pamantul din loc ".
Pe langa cercetare, Arhimede a avut mai multe inventii practice, care continua sa aiba efect asupra vietii noastre cotidiene.  Pompa elicoidala descoperita pein studiul spiralelor a fost folosita ca dispozitiv pentru irigatii in Delta Nilului in vremuri antice. Aceeasi pompa a fost utilizata si in timpul perioadei Edo in Japonia. in sado Kanayama, fiind folosita si in  zilele noastre pe fluviul Nil.  Astazi pompa elicoidala este folosita impreuna cu compresoare in multe  dispozitive, precum betonierele. Oglinzile concave folosite de Siracuza in timpul celui de-al doilea razboi punic, pentru concentrarea luminii solare asupra dusmanilor, producand incendii in jurul acestora au fost elaborate pe baza lucrarilor despre parabole ale lui Arhimede. De asemenea, conceptul concentrarii energiei solare se gaseste in literatura si filmele de factura stiintifico-fantastica, sub forma de unde laser si alte arme. Conceptul este folosit in mod pasnic si in procedurile medicale si chirurgicale care implica laserul. In Siracuza, locuitorii erau destul de prost dispusi, din cauza infrangerii suferite in urma celui de-al doilea razboi punic, dupa ce multi ani reusisera sa respinga armata invadatoare cu ajutorul armelor confectionate de Arhimede. In antichitate exista o regula care spunea ca toate avutiile unei tari, care a respins ordinul de capitulare si apoi a pierdut razboiul, urmau sa fie inmanate  invingatorilor. In acest oras invadat de curand de fortele inamice, Arhimede era aproape singura persoana care-si vedea la fel ca inainte de studiul sau. Intr-o zi un soldat roman a calcat pe o diagrama pe care el o desenase pe pamant. Arhimede a strigat : "Nu-mi calca cercurile!" Soldatul, jignit de acest comentariu, si=a scos sabia din teaca. Se spune ca, cu cateva clipe inainte de a muri Arhimede ar fi soptit : "Poti sa-mi iei trupul, insa sufletul imi apartine ". Astfel, s-a incheiat , la 75 de ani, viata  aceluia care isi dedicase existenta  studiului si cercetarii. Afland despre moartea marelui matematician, comandantul Marcellus s-a intristat foarte mult si a chemat familia lui Arhimede, s-a purtat frumos cu aceasta si, respectand dorintele matematicianului, a gravat imaginea sferei si cilindrului pe piatra sa funerara. Se spune ca, in anul 75 i.Hr., la 137 ani dupa moartea lui Arhimede, politicianul roman Cicero a cautat mormantul acestuia, aflat sub o tufa de arbusti spinosi in apropiere de intrarea dinspre Acradina, insa dupa aceea, locul exact nu a mai fost descoperit nici pana astazi.
"Poti sa-mi iei trupul, insa sufletul imi apartine ". Arhimede a spus aceste cuvinte cu ultima suflare, demonstrand devotiunea pentru munca sa. Probabil avea inca o multime de idei pe care dorea sa le vada aducand roade. Prin puterea ideilor si a inventiilor sale, Arhimede a depasit granitele lumii matematicii in care se nascuse, fiind numit adeseori adevaratul om de stiinta al grecilor. In ciuda faptului ca se nascuse intr-o epoca in care matematica greceasca se afla la apogeu, Arhimede a stiut sa o duca mai departe cu un pas. Daca Arhimede ar fi avut un urmas, matematica greceasca ar fi intrat cu siguranta intr-o peroada a descoperirilor revolutionare.

sursa: Deagostini-100 Personalitati

_______________________________________________________________________

SIGMUND  FREUD


Desi la inceputul secolului al XIX-lea, medicina moderna a inregistrat progrese semnificativa, nu am ajuns nici pana acum sa cunoastem cu adevarat sufletul uman. Freud, caruia discriminarea etnica nu i-a permis sa-si continue cercetarile, a fost foartat sa se reorienteze catre amplul domeniu al "inconstientului", ascuns in profunzimile sufletului uman. Mai apoi, de-a lungul carierei sale de psihiatru, si-d dedicat cercetarile adevaratei naturi a oamenilor. In Cehia zilelor noastre, in zona estica a Moraviei, exista un oras care astazi se numeste Pribor, dar caruia, inainte de Primul Razboi Mondial, cand facea parte din Imperiul Austro-Ungar, i se spunea Freiberg in Mahren. La 6 mai 1856 , aici s-a nascut omul cunoscut pentru inventarea psihanalizei. Tatal lui, Jacob, era un negustor de lana evreu si avea 40 de ani, iar mama, Amalia, avea 20 de ani. Putem deci spune ca Freud s-a nascut intr-o familie cu o structura complexa, dincolo de diferenta de varsta dintre parintii lui. In 1860, cand industria textila era la pamant, Jacob si-a abandonat pozitia pe care o avea in oraselul provincial, Freiburg si s-a mutat la Viena. In 1873, in apropierea orasului Leopoldstaedter, in Parcul Prater, s-a tinut un targ international, la care Freud a mers cu tatal lui. Sigmund a tradus in germana discursul presedintelui american de atunci, Abraham Lincoln, facandu-si familia sa jubileze. In acel an Freud a absolvit scoala cu cele mai bune note. Ii placeau multe materii, precum literatura, istoria, filozofia si sociologia, dar cel mai mult se simtea atras de stiintele naturii, probabil datorita cuvintelor maestrului literaturii germane, Goethe, care spunea ca "Natura este o mama darnica, iar oamenilor, care sunt copiii ei, li s-a dat sansa de a -i cerceta toate secretele". In 1873, Freud , care avea 17 ani, a intrat la Universitatea din Viena, confruntandu-se cu o gama intreaga de materii din domeniul stiintelor naturii, din care avea sa aleaga, in curand, medicina. In 1876, a primit o bursa de studii si a plecat in Italia, unde s-a concentrat asupra organelor reproducatoare ale anghilelor, iar rezultatele cercetarilor sale au fost atat de bune, incat au fost folosite in lucrarile stiintifice ale lui Bruecke. Freud facea studii inca din studentie, desi pe atunci se concentra nu pe sufletul uman, si pe fiziologia si anatomia sistemului nervos. Ca asistent, Freud spera sa devina  in curand cercetator, dar prima lui prioritate a dost sa isi puna amprenta pe domeniul de cercetare al profesorului sau. Freud, bazandu-se pe experienta si cunostintele acumulate, era convins ca avea sa fie ales sa-i devina asistent profesorului Bruecke, dar  a suferit o dezamagire crunta, vazand ca nu i se acorda nici o sansa din simplul motiv ca era evreu. In perioada in care Freud si-a vazut refuzate ambitiile de viitor, si-a intalnit perechea alaturi de care avea sa-si petreaca intreaga viata. se numea Martha si era sora mai mica a logodnicului propriei sale surori.  Freud si Martha s-au logodit in iunie 1882, dar aveau sa treaca 4 ani pana sa se casatoreasca. Imediat dupa aceea Freud a inceput sa studieze medicina la Spitalul general de Boli Mintale din Viena. Experientele acumulate aici, aveau sa fie catalizatorul necesar pe care s-au pus bazele psihanalizei. Multi dintre pacientii spitalului prezentau simptomele unor boli mintale, desi nu aveau nici un semn de leziune cerebrala. In octombrie 1885, Freud s-a indreptat cu mare speranta spre Paris. La spitalul Salpetriere din Paris , Freud a facut experimente in care observa diferentele dintre pacientii suferind de leziuni ale sitemului nervos si pacientii cu simptome precum paralizia cauzata de isterie. Rezultatele au aratat ca simptomele si localizarea acestora la pacientii cu leziuni nervoase si la cei cu leziuni nervoase si paralizie erau inrudite, dar Freud a realizat ca pacientii suferind de isterie prezentau grade diverse de paralizie, localizarea cesteia nefiind uniforma. De aici a dedus ca paralizia la pacientii suferind de isterie nu este rezultatul unor leziuni fizice ale sistemului nervos, ci al unor rani sufletesti. Freud a mai efectuat experiente intr-un alt domeniu care-l interesa profund - hipnoza. El considera ca asa ceva este util in diagnosticarea si observarea ranilor sufletesti. Freud vorbea adesea despre legatura dintre isterie si problemele sexuale. In februarie 1886, Freud a parasit Parisul si si-a dedicat urmatoarele 4 luni  deschiderii unei clinici pe strada care gazduia primaria Vienei. Cinci luni mai tarziu, el s-a transferat la spitalul Berggasse din Viena, unde a ramas aproape 47 de ani. La inceput, munca la cabinet a mers greu, dar temerile i-au pierit pe masura ce numarul pacientilor multumiti crestea. Freud a tratat la clinica, prin noua tehnica a hipnozei, multi pacienti cu isterie, analizand impreuna cu acestia informatiile. Astfel, ajungand la sursa simptomelor acestora,a dedus ca, fara indoiala, pacientii sai fusesera victima unor abuzuri sexuale in copilarie. A publicat o serie de rezultate in "Studii asupra isteriei" impreuna cu bunul lui prieten, Breuer, in 1895, dar lucrarea a fost, din nefericire, complet ignorata de comunitatea internationala. In acele vremuri , sexul era un subiect tabu in Viena si, desi era vorba despre un loc destinat studiului, orice mentiune chiar si vaga despre sex era considerata o erezie, iar faptul ca atat Freud cat si Breuer erau evrei nu ii ajuta deloc. In timp ce-si imbunatatea principiile de tratament, Freud s-a simtit puternic stras de vise. El era de parere ca acel lucru, cauzator de isterie, ingropat adanc in psihicul uman, se exprima prin vise. Deoarece visele sunt reflectii ale unor amintiri blocate, prin clasificare, experienta originala, puternic reprimata in inconstient, poate fi identificata. In 1899 si-a pulblicat toate cercetarile in "Interpretarea viselor", dar aceasta prima lucrare  despre psihanaliza a fost complet ignorata de comunitatea medicala vieneza. Ideea lui de a folosi visele pentru a argumenta pricipiile inconstientului decretate de el,incepea sa atraga putin cate putin atentia altora. In toamna anului 1902, cativa dintre prietenii sai,toti doctori, s-au intalnit pentru prima data la clinica lui, intr-o seara de miercuri pentru cateva studii fara amploare. Printre ei se numarau Otto Rank si Hanz Zacks, iar mai tarziu li s-a alaturat un doctor pe nume Alfred Adler. In 1909 Freud a vizitat America, la invitatia decanului Universitatii Clark din Massachusetts, Stanley Hall. In aceasta prima vizita in America, Freud si-a dus cu el teoriile peste Atlantic. In 1910 a fost fondatya Asociatia Internationala de Psihanaliza. In primul razboi mondial, norul negru al razboiului s-a intins si asupra lumii psihanalizei.Majoritatea elevilor fusesera trimisi pe front ca doctori. In 1922 Freud a cazut victima bolii, fiind diagnosticat cu cancer in cerul gurii. In ciuda experientelor amare din timpul razboiului, in care si-a pierdut fiica si nepotul, Freud a continuat sa-si dezvolte psihanaliza si a propus existenta sinelui si eului. Sinele a fost definit ca o jungla intunecata , un instinct primar al mintii, iar eul ca un instinct diametral opus, care controleaza limitarile personale. Relatiile intretinute cu faimosi intelectuali  si figuri culturale ca Roman, Laurent, Einstein sau Thomas Mann dovedeau ca a incetat sa fie ignorat si, in 1924, a fost votat cetatean de onoare al Vienei. In aceasta perioada, Freud a primit mai multe distinctii internationale, dar si stiri triste despre moartea  unor fosti elevi si colegi. Apoi, cand cancerul a revenit, e a refuzat sa accepte medicamente care sa-i aline durerea. A preferat sa o  suporte si sa-si  pastreze in acelasi timp mintea limpede decat sa ia medicamente, care ii afectau capacitatea de a gandi. Pe 3 iunie  1938, Freud si familia au luat Orient Expresul din Gara centrala a Vienei si au trecut pe la Casa Bonaparte din Paris, inainte de a traversa Canalul Manecii pentru a ajunge la Londra. Acolo Freud a inchiriat o casa , unde si-a petrecut ultimii ani din viata. A suferit la Londra doua operatii pentru cancer, iar in septembrie 1939 durerea avea sa-l lase pe jumatate inconstient. Desi i s-a administrat morfina, nu si-a mai revenit complet pana a inchis ochii, pentru totdeauna, pe septembrie, la varsta de 83 de ani. In acea perioada, armata germana invadase Polonia, declansand astfel cel de-al doilea razboi mondial. Patru dintre fiicele lui Freud, cele mai tinere, s-au intors la Viena si au murit apoi in camerele de gazare ale nazistilor.A fost poate mai bine pentru el ca a murit fara sa stie asta.
Societatea stiintifica moderna a ecplorat in acesti 100 de ani atat oceanele, cat si spatiul cosmic, gasind raspunsul la tot felul de mistere. Singurul care a ramas este misterul propriei noastre minti, iar succesorii lui Freud si-au continuat eforturile de a deschide complet aceasta usa. Psihanaliza secolului al XX-lea are planuri sa cuprinda si urmatorul secol.

sursa: Deagostini_100 Personalitati

_______________________________________________________________________

ALEXANDRU  CEL  MARE


Alexandru, care avea sa fie supranumit mai tarziu "cel Mare", s-a nascut in anul 356 i.Hr., fiu al regelui Macedoniei, in nordul Greciei. In acea perioada Grecia dezvolta o civilizatie plina de maiestrie, avand ca centru orasele-state Atena si Teba si era unoversal recunoscuta drept cea mai avansata zona din lumea vestica. Macedonia, o tara muntoasa, era la doar o aruncatura de bat departare. Macedonenii isi doreau cu ardoare cultura Greciei si, de fapt, se considerau ca facand parte din Grecia. Totusi, orasele grecesti priveau tara de la granita nordica ca fiind un pamant complet salbatic si necultivat. Aceasta se datora diferentei clare dintre stilurile de viata macedonean si grecesc. Macedonenii purtau haine din piele de oaie, iar viata lor depindea de pasuni. Sistemul politic, de asemenea, nu era atat de democratic ca in Atena, guvernarea fiind impartita intre rege si aristocratie. Din acest motiv, grecii urau ideea de a-si impartasi pretioasa cultura cu cea a Macedoniei. Din cauza nivelului scazut de dezvoltare , Macedonia nu se bucura de prietenia Greciei, dar ii era net superioara intr-un singur domeniu. Acesta era armata. In lanturile muntoase din nordul Macedoniei traiau niste triburi salbatice, care trebuiau sa invadeze mai intai Macedonia pentru a ajunge in Grecia. In consecinta, ca poarta spre nordul Greciei, Macedonia a trebuit sa duca nenumarate batalii cu diferite grupuri etnice, ceea ce a facut, in mod natural, ca armata ei sa fie mai puternica. Dupa ce a ajuns pe tron, in 336 i.Hr., Alexandru a continuat antrenarea dura a trupelor sale, obiectiv asumat in trecut de tatal sau. Ambitiosul rege putea folosi puterea armata a triburilor locale in scopuri tiranice, extinzandu-si astfel zona de influenta. El si-a extins limitele de autoritate pe care le avusese pana atunci si a transformat curtea macedoneana intr-un sistem despotic. Ulterior, armata macedoneana a avansat in mod agresiv in zonele din jurul tarii. Incepand cu Atena, orasele grecesti priveau cu ingrijorare  crescanda modul in care macedonenii continuau sa-si largeasca teritoriul si au trimis trupe aliate  pentru a tine in loc aceasta expansiune. Totusi, in 338 i.Hr., Filip al II-lea i-a infrant in batalia de la Chaeronea. Folosind aceasta victorie ca pretext, Filip a pus bazele unei aliante- Liga din Corint. Prin aceasta alianta a asigurat intaietatea Macedoniei asupra Greciei si a fost, in esenta, o declaratie a cuceririi Greciei. Macedonia domnea peste Grecia, la care aspirase de atata timp. Filip a avut multe sotii, acestea daruindu-i multi fii inainte de nasterea lui Alexandru. Totusi, de vreme ce Alexandru era fiul sotiei sale oficiale, multe sperante au fost investite in el, tatal sau fiind foarte exigent. I-a fost data cea mai buna educatie spartana posibila. Filip era foarte sever si se povestea ca l-a aruncat pe Alexandru in mijlocul unui grup de lei. In fiecare zi, Alexandru pleca inainte de rasaritul soarelui, dupa ce mancase doar un mic dejun frugal. Zilele treceau, indeplinirea indatoririlor militare stricte, impreuna cu alti tineri, fii de nobili, ocupandu-i cea mai mare parte a timpului. In vreme ce era antrenat sa comande si sa conduca soldati, el s-a apropiat mai mult de tatal sau. Datorita acestui tip de viata, a dezvoltat o constitutie robusta si a deprins traditiile militare. Filip i-a oferit lui Alexandru educatia unui rege, printr-un tutore excelent. Desi avusese deja mai multi dascali, niciunul nu se ridicase la asteptarile regelui. Dupa ce a cautat in toata Grecia, el l-a provocat pe Aristotel, un savant foarte respectat si versatil, binecuvantat cu cea mai luminata minte din Grecia. Aristotel s-a dus in Macedonia si i s-a acordat o simbrie considerabila pentru a-i forma printului o cunoastere cat mai larga asupra tuturor subiectelor, de la filozofie la politica si de la biologie la astronomie. Lui Alexandru i-a placut astronomia si se spune ca adora rolul pe care l-a jucat Ahile in poemul epin Iliada. Astfel el a ajuns un mare print, capabil sa manuiasca si spada si pana. In 340 i.Hr., la doar 16 ani, a devenit reprezentantul regelui si si-a petrecut urmatorii doi ani luptand ca general in batalia de la Chaeronea.  Ambitiile lui Filip nu s-au oprit la cucerirea Greciei. Privirile lui s-au oprit apoi , asupra Asiei Mici. In Asia Mica traiau greci venerabili si venerati, in special in regiunea de coasta a Marii Egee, dar, la  acea vreme, Persia ajunsese sa guverneze regiunea prin forta. El planuia sa elibereze regiunea de sub controlul Persiei. In 336 i.Hr., Filip a declarat inceputul "Razboiului de pedepsire", trimitandu-si armata in Asia Mica. Dar, in mijlocul pregatirilor pentru razboi, un incident major a avut loc la curtea macedoneana. Filip a fost atacat de unul dintre servitori, un nobil macedonean, murind astfel prematur. Motivul din spatele asasinatului a fost neclar, dar a existat teoria ca mama lui Alexandru, Olympia, a fost creierul din spatele complotului. In acea perioada, Filip isi luase o noua sotie si intentiona sa-i dea tronul in calitate de sotie oficiala, indepartand-o astfel pe Olympia. Se spunea chiar ca Alexandru ar fi fost implicat in complot. O alta teorie il implica pe regele Persiei, dar realitatea inca nu se cunoaste. Oricum, moartea neasteptata a acestui rege care cucerise toata Grecia , a lasat tara in haos. Expeditia spre Asia Mica a fost anulata imediat. In timp ce Grecia era pierduta in aceste framantari, o revolta a izbucnit in Tracia, la nord de Macedonia. Curtea macedoneana s-a grabit sa convoace o intalnire pentru a hotari succesorul la tron si l-a ales pe Alexandru, care pe atunci avea doar 20 de ani. Dupa aproximativ 3 luni, el a inabusit revolta din Macedonia iscata odata cu numirea sa la tron  si si-a indreptat eforturile  catre controlarea revoltei din Tracia. In timpul lui Filip al II-lea , Tracia era regiunea cea mai nordica a Macedoniei. Alexandru si-a parasit palatul si i-a condus pe soldatii de elita ai tatalui sau in nord.  Dar, urmarind actiunile sale, tulburarile s-au mutat la sud. Au fost revolte in cele mai importante orase, inclusiv Atena si Teba. Alexandru a suprimat repede revolta din Tracia si a recucerit-o. Apoi s-a indreptat spre Teba, obligand orasul sa se predea cu viteza fulgerului. Nu a aratat nici o mila in pedepsele date. Orasul a fost complet distrus si oamenii ramasi au fost vanduti ca sclavi. Alexandru nluase multi prizonieri din orasele grecesti razvratite si i-a incorporat in armata macedoneana, sporindu-i forta. Curand, el a declarat reinceperea invadarii Asiei Mici, intrerupta de moartea tatalui sau. Persia era cea mai mare si mai puternica natiune din acele timpuri. Natiunea care a prosperat in zona in care acum este Podisul Iranian si-a inceput expansiunea in jurul anului 550 i.Hr. si , in perioada lui Alexandru, guverna intregul Orient Mijlociu, inclusiv Egiptul. In trecut si Grecia suferise o invazie de proportii din partea armatei persane. Incepand cu 490 i.Hr. si cu o durata de jumatate de secol, aceasta perioada a fost numita Razboiul Persan.  In timpul ei, orasele grecesti se unisera si invinsesera in batalia de la Salamis,  o confruntare navala celebra si in batalia de la Termopile. Alexandru a tinut o intalnire cu statele apartinand Ligii din Corint si a fost ales in pozitia de comandant al trupelor de coalitie grecesti. El era reprezentantul armatelor macedoneana si greceasca si le conducea in batalie. Trupele sale numarau atunci 30 mii soldati. In primavara anului 334 i.Hr., Alexandru si armata lui au parasit Macedonia si au navigat prin stramtoarea Dardanele spre Troia, inainte de a marsalui spre sud, de-a lungul coastei vestice a Asiei Mici. Dupa ce s-au intalnit cu avangarda trimisa de Filip, armata numara acum cinci mii de viteji. Persanii au fost luati pe nepregatite de aceasta invazie brusca. In ciuda unor incaierari neinsemnate cu trupele de avangarda ale lui Filip, persanii se asteptau ca acestea sa se retraga repede dupa moartea regelui. Departe de a se retrage, acestea conduceau atacul, in fruntea trupelor lui Alexandru. De indata ce regele persan a aflat vestile de la mesagerul sau, guvernatorii din Asia Mica au format un consiliu pentru a decide ce contramasuri sa adopte. S-a hotarat sa stabileasca o linie de aparare in spatele raului Granicus. La vremea aceea , generalul grec Memnon, aflat ca mercenar in slujba Persiei, a sugerat ca pamantul sa fie parjolit ca forma de aparare. Planul sau a fost respins de catre guvernatori si trupele persane au fost concentrate pe raul Granicus. Acesta curge de la est la vest prin terenul muntos din Asia Mica, iar albia mica  si malurile abrupte faceau dificila trecerea unei forte armate echipate cu armuri grele. Alexandru a vazut pozitionarea inamicului si a ordonat trupelor sa atace in forta. Aceasta idee i-a socat pe generalii sai. Insemna sa atace frontal inamicul, cand acesta se astepta exact la acest lucru. Ei au prezis ca acest tip de atac nesabuit va duce la pierderi in masa. Totusi, Alexandru a strigat "Inainte!", indemnandu-si propriul cal si a condus avangarda spre inamic. Nevrand sa-l expuna pe rege pericolului, generalii au traversat raul in urma lui. Armata macedoneana i-a urmat. Astfel, intreaga armata a traversat raul grupata. Batalia de pe raul Granicus s-a incheiat cu victoria macedonenilor. Macedonenii au pierdut 100 de luptatori si persii aproape 100 de mercenari greci.  Dupa victoria de pe raul Granicus Alexandru si trupele sale au inaintat de-a lungul coastei Marii Egee. Orasele prin care treceau isi deschideau portile tanarului rege.In timpul ocupatiei Alexandru le-a interzis cu strictete soldatilor sai sa jefuiasca orasel La sfarsitul anului 334 i.Hr. , Alexandru deja capturase un teritoriu vast, dar obstacolul neasteptat in inaintarea lui a devenit apa. In timpul verii anului 333 i. Hr., dupa ce s-a scaldat in rau pentru a scapa de caldura intensa, Alexandru a cazut prada unor convulsii urmate de febra mare. Au durat 2 luni pana cand si-a revenit complet, iar armata nu s-a miscat in tot acest timp. Regele persan de atunci, Darius al III-lea, a dat un manifest in Babilon pentru formarea unei armate care sa o distruga pe cea a lui Alexandru. Documentul spune ca numarul trupelor adunate a fost de 600 mii de luptatori. In acelasi timp, cand Darius isi conducea trupele pe campul de batalie, generalul Memnon a ordonat flotei navale grecesti sa atace. Din cauza actiunilor flotei navale in marea Egee, Alexandru avea de infruntat perspectiva alarmanta a unei amenintari si din spatele frontului. Batalia decisiva dintre cei doi regi a avut loc in noiembrie , 333 i.Hr., la baza Asiei Mici, in preajma orasului Issos. Ambele tabere si-au asezat trupele pe malul raului Pinarus.  Desi raul nu era diferit ca marime de Granicus, se dovedea greu de traversat pentru trupe avand tarmuri stancoase pe alocuri. Alexandru spiona pozitiile inamice si descoperind cu ochi de vultur infanteria usoara a lui Darius, ascunzandu-se pe dealuri, a ordonat unei parti a fortelor sale sa o atace pentru a angaja inamicul in lupta. Alexandru a ajuns la malul raului si inca o data a fost primul care s-a aruncat in apa. Generalii sai l-au urmat. Linia defensiva persana avea sa se prabuseasca nu dupa mult timp in fata armatei lui Alexandru. Pierderile omenesti suferite de tabere au fost de 400 macedoneni si intre 10mii si 20 mii persani. In pofida propriilor rani, Alexandru a mers sa le vorbeasca soldatilor raniti imediat dupa batalie. Felul atent de a fi al sau a dus la o loialitate mai mare in inima soldatilor. Dupa victoria de la Issos, nu a mai ramas nici o urma de armata persana de-a lungul coastei mediteraneene. Prima jumatate a anului 332 i.Hr. a fost petrecuta de macedoneni cu capturarea si pacificarea Libanului, a Israelului si a vestului Siriei. In toamna, Alexandru a revenit la actiune. Urma sa invadeze Egiptul, prin istmul Suez. Candva, in jurul acestei perioade, obiectivul lui Alexandru s-a schimbat de la Asia Mica la intreg Imperiul Persan. Victoria de la Issos i-a dat incredere si ambitie. Generalul persan din Egipt a fost uimit de vestile invaziei madeconene. El s-a predat inainte sa inceapa lupta si i-a predat intreg Egiptul lui Alexandru. Urcarea lui pe tron a avut loc la Memphis, in centrul Egiptului, locul faraonilor,vechii conducatori ai Egiptului. Acum, nu numaica acest teritoriu este parte din Africa, dar de aici se poate ajunge pe continentele european si asiatic. Darius si-a mobilizat soldatii din toata tara pentru a avansa spre Gaugamela, la nord de Babilon. Acolo el a facut pregatiri pentru o ambuscada. Alexandru a aflat de strategia inamicului prin interogarea prizonierilor capturati. Dupa batalii indarjite,  s-a putut intrezari pentru prima data locul intarit unde era Darius, prin bresa din linia de lupta.  Iute ca fulgerul, infanteria lui Alexandru a atacat vijelios pe Darius. El a fost inspaimantat de macel si a fugit de pe campul de lupta. Stiind ca regele lor a fugit , forta persana s-a prabusit complet. Desi Alexandru nu a putut sa-l urmareasca pe Darius, el a prins un numar mare de captivi si provizii de hrana, precum si o prada considerabila de razboi. Victoria din batalia de la Gaugamela nu numai ca a insemnat sfarsitul lui Darius al III-lea, dar a si decis soarta Imperiului Persan, cu domnia sa glorioasa de 200 de ani. Regele si-a pierdut autoritatea in momentul in care ambuscada lui la scara mare s-a sfarsit in esec. Dupa batalia de la Gaugamela, Darius nu s-a intors la Babilon, ci a fugit la palatul sau din Ecbatana, in nord vestul Iranului. Capitala persana era practic goala. Alexandru si-a concentrat atentia pe capturarea Babilonului si a avansat spre sud. Consiliul persan  i-a predat repede orasul lui Alexandru, fara varsare de sange. Babilonul avea temple grandioase si palate cu bogatii magnifice. Macedonenii si grecii erau coplesiti de bucurie , pe cand isi aduceau aminte de umilintele indurate in timpul ultimei jefuiri a Atenei. La inceputul anului 330 i.Hr., Alexandru a inaintat catre est si a cucerit Persepolisul, in vestul Iranului.  Persepolisul era un oras vechi, care ar trebui sa fie numit, locul de nastere al Imperiului Persan.  Totusi, jefuirea aurului sau de catre macedoneni si omorarea cetatenilor l-au lasat in ruine. Dupa ce au capturat capitala persana, expeditia nu parea a se fi incheiat. Oamenii loiali lui Alexandru incepusera sa se sature de razboi. In jurul acestui moment, Darius a stiut de miscarile macedonenilor la est si a vrut sa se mute catre est, dar a fost ucis pe neasteptate de catre unul dintre subordonatii sai, pe nume Bessus. Domnise doar sase ani. Bessus a furat coroana regelui si s-a autoproclamat rege al Persiei. De indata ce Alexandru a aflat vestile, a ordonat o misiune de gasire si ucidere a tradatorului. El era acum regele Persiei. Nu putea permite cuiva sa uzurpeze regele, asa ca armata macedoneana si-a continuat expeditia mai adanc in inima Asiei.  Cum armata macedoneana se apropia, Bessus a distrus bacul pentru traversarea raului si a dat foc recoltei. Dar si el a fost tradat de catre subordonatii sai si adus in fata lui Alexandru, care l-a condamnat la moarte pentru uciderea lui Darius al III-lea. Prin moartea lui Bessus, Asia Centrala a cazut in mainile lui Alexandru. In mijlocul expeditiei in Asia Centrala, Alexandru s-a casatorit cu fiica unui demnitar local, numita Roxana. Aceasta era o femeie de o frumusete uimitoare, dar casatoria a avut , cel mai probabil, o motivatie politica. Dupa ce s-au casatorit, Alexandru si-a indemnat oamenii sa-l urmeze casatorindu-se cu localnice. Si acum Alexandru avea planificata o noua expeditie. Aceasta era sa invadeze India prin sud. In acele timpuri, europenii nu stiau de existenta continentului american si de China, ei crezand ca lumea se termina in est, cu India. In anul 326 i.Hr., macedonenii s-au despartit in doua grupuri si au invadat podisul Indiei de nord prin regiunea Gandhara.  Din aceasta pozitie redutabila, au avansat pe curentii raului Indus. Rezistenta din partea locuitorilor din Gandhara a fost dura, iar armata a suferit pierderi repetate, inainte ca bataliile sa se incheie. Unul dintre reprezentantii factiunilor razboinice era conducatorul Punjabului, Porus, care si-a condus el insusi trupele impotriva armatei macedonene. Lupta a fost pe viata si pe moarte cu Porus care avea o inaltime de 2 metri, calarind pe un elefant si aruncand sulite inspre armata macedoneana. Dar el a fost prins si adus in fata lui Alexandru, care l-a tratat pe Porus cu respect si i-a garantat pozitia avuta inainte, cu scopul de a obtine informatii de la el despre interiorul Indiei. A aflat atunci de un rau imens numit Gange si de un imperiu puternic numit Magadha. Alexandru nu a ezitat sa ia decizia de a invada zona de-a lungul Gangelui, dar planul sau nu s-a realizat din cauza unei noi opozitii din partea soldatilor sai. Nemultumirea armatei lui obosite, care luptase fara intrerupere timp de opt ani, a ajuns la limita critica. In 325 i.Hr. Alexandru a terminat constructia oraselor, inceputa de ceva timp , lasand responsabili pentru finisarea acestora generali de incredere si el s-a intors la Babilon pentru un  timp. Cu toate acestea, cu marele sau apetit pentru cuceriri, Alexandru nu s-a intors  pe acelasi drum pe care a venit. Si-a impartit armata in trei grupuri si a calatorit spre Babilon printr-o regiune  din sudul Iranului, pe care inca nu o cucerise inca. Dupa ce a anexat-o si pe aceasta teritoriului sau, domnia sa se intindea peste Grecia, Siria, Liban, Israel, Egipt, Irak, Iran, Afghanistan, Uzbekistan, Tajikistan, Pakistan si India. In Babilon, Alexandru nu a avut parte de o perioada mai linistita.  Desi si-a exercitat toata forta pentru a semana teama in randul supusilor, de-abia a reusit sa mentina unitatea natiunii sale. In capitala, el facea planuri pentru o noua expeditie. Voia sa construiasca mai intai o corabie de razboi si sa calatoreasca spre Egipt prin Marea Arabiei si Golful Persan. Acest lucru ar fi adaugat Peninsula Araba la teritoriul sau. Totusi, inainte de inceputul expeditiei, Alexandru s-a imbolnavit brusc. In timpul unui banchet cu ajutoarele sale cele mai apropiate, a facut febra dintr-o data si a cazut la podea. Desi a avut mai multe episoade febrile, imediat dupa acest incident,  el si-a reanceput inspectia privind pregatirile de calatorie, numai ca starea sanatatii sale s-a inrautatit din ce in ce mai mult. Dupa patru zile, a fost dus pe o targa la palatul  unde avea sa-si dea ultima suflare. Se presupune ca motivul mortii lui la numai 32 ani a fost malaria. Nu a lasat nici un testament. Dupa 500 de ani,o biografie a fost scrisa despre reusitele sale, iar evenimentele acelei ultime zile sunt descrise cu aceste cuvinte :"Astfel, el si-a inceput calatoria spre taramul zeilor ".

sursa: Deagostini-100 Personalitati _______________________________________________________________________

CHARLES  DARWIN

  Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, pe cand Britania isi extindea treptat imperiul, in orasul Shrewsbury, din Tara Galilor, traia un renumit doctor, pe numele sau, Erasmus Darwin. El declarase , la un moment dat , in lucrarea sa "Zoonomia", ca "toate formele de viata au trait odinioara in mare si apoi au evoluat treptat in speciile pe care le cunoastem", lucrare influentata mult de savantul naturalist francez George Buffon. Pe de alta parte, el a creat Societatea Luna, grupare care dorea sa atraga atentia asupra stiintelor naturii si a avut, totodata, din micul oras Shrewsbury si alte contributii la cultura britanica. Charles Darwin s-a nascut pe 12 februarie 1809, la 7 ani dupa moartea bunicului sau Erasmus. El a mai avut un frate si doua surori. Tatal sau, Robert, era, precum odinioara bunicul lui Darwin, un doctor renumit in orasul lui. Mama sa, Suzannah, se tragea din familia instarita Wedgwood, cunoscuta pentru productia sa de portelan. Familia Wedgwood era foarte liberala, cu opinii politice capitaliste, se interesa foarte mult de stiinte si arta si ura sclavia. Dupa moartea mamei, pe cand micutul Charles avea numai 8 ani, el a fost educata acasa de sora sa mai mare Caroline, de ale carei lectii pline de nerv, se spune ca ii era groaza. La varsta de 9 ani a fost trimis la internatul doctorului Samuel Butler, aflat la 1,5 km de casa. Charles era fascinat de stiintele naturii, care nu se predau in scoala. Era foarte captivat de cartea naturalistului Gilbert White, Istoria Naturala si Lucrurile Vechi din Selborne, care descria migratia ratelor salbatice spre locuri mai calde pe timpul iernii. Atunci a inceput el sa urmareasca pasarile si alte animale din Shrewsbury si sa-si noteze observatiile. De asemenea, mergea pe malul marii sa adune insecte si minerale. Se poate spune ca Darwin a studiat natura avand ca profesori animalele si plantele. Realizand ca fiul sau nu beneficia de pe urma internatului Dr. Butler, Robert Darwin l-a trimis pe Charles la Universitatea din Edinburgh pentru a urma studii de medicina. Charles avea pe atunci doar 16 ani. Dupa ce a devenit student la medicina, Charles s-a lovit din nou de ore plictisitoare, asa incat deseori adormea  in timpul orelor. In cele din urma s-a intamplat ceva. Intr-o zi, asistand la o operatie pe un copil, micutul pacient s-a ridicat si a parasit incaperea, incovoiat de durere, inainte ca doctorii sa termine interventia. In acele timpuri nu se foloseau anestezice. Darwin nu a putut sa indure durerea  intiparita pe chipul micutului pacient, care plangea. Dupa acest incident a hotarat ca medicina nu este pentru el. In al doilea an de facultate, Darwin a incetat sa mai mearga la cursuri, folosindu-si timpul sa discute despre stiintele naturii cu colegii sai. Universitatea Edinburgh era cunoscuta pentru programul sau de biologie marina, astfel incat Darwin s-a hotarat sa colectioneze diverse specii de animale marine si s-a inscris la Societatea Plinian, o grupare academica interesata de istoria naturii. Acolo, a invatat despre cele mai recente descoperiri din domeniul stiintelor naturii. In acest grup, Darwin a fost puternic influentat de Dr. Robert Edmund Grant, care era un sustinator al naturalistului francez Jean Baptiste Lamarck. Lamarck a fost primul savant care a sugerat ca speciile s-au schimbat de-a lungul timpului. Ingrijorat pentru fiul sau, care renuntase la cariera de doctor pentru a-si urma pasiunea pentru stiintele naturii, Robert i-a recomandat sa devina preot. Conform dorintelor tatalui sau, Charles a hotarat sa se mute la tara pentru a deveni preot si sa-si faca timp si pentru stiintele naturii, astfel incat a plecat la Universitatea Cambridge pentru a studia religia si alte materii importante pentru preoti, precum autorii clasici si matematica. Totusi, el nu a putut sa-si inabuse dragostea pentru natura si a participat bucuros la orele lui John Henslow. De asemenea, a invatat despre metodele stiintifice citind lucrarea astronomului si fizicianului John Herschel "Principii de astronomie " si a hotarat ca dorea si el sa aduca o contributie stiintelor naturii. In anul 1831, Henslow a primit o scrisoare prin care se solicita un tanar naturalist, care sa insoteasca un grup de cercetatori pe vasul HMS Beagle care urmau sa faca masuratori longitudinale detaliate si harti ale coastelor din Patagonia, Chile si Peru. Henslow s-a gandit imediat la Darwin, care-si dorea de mult o asemenea aventura. Afland aceasta veste, Darwin a fost imediat de acord. In data de 27 decembrie 1831, vasul HMS Beagle a pornit din Davenport, cu Darwin la bord. In urmatorii 2 ani, vasul a navigat spre America de Sud pentru a observa tarmul de rasarit al continentului, unde Darwin a coborat de pe nava pentru a realiza studii pe uscat. A descoperit fosile de Megatherium, dinti uriasi de mamifere si ramasite dintr-o armura de dimensiuni de rinocer, care ii aminteau de armadillo. A explorat diverse zone din Argentina. A trimis un exemplar in Anglia, o pasare ce semana cu un strut. Ornitologul John Gould i-a confirmat ca e o specie necunoscuta si a numit-o dupa Darwin. De asemenea, pe drumuldinspre El Carmen catre Buenos Aires a descoperit multe fosile de crustacee, ceea ce a dus la concluzia ca zona respectiva fusese candva sub ape. Pe 15 septembrie 1835, vasul Beagle a ajuns in insulele Galapagos. Acest arhipelag a luat nastere prin eruptii vulcanice, astfel incat majoritatea insulelor  erau acoperite de lava  si prezentau temperaturi caniculare. La sosire, Darwin scria in jurnal "Parca as fi ajuns in iad". Pe parcursul calatoriei , Darwin devenise cel mai renumit si respectat naturalist din Europa. Dupa 35 de zile de colectat animale, vasul Beagle a pornit catre Tahiti, Australia si insulele Keeling, inainte de a inconjura Capul Horn, in luna mai 1836 si de a reveni in Anglia in luna octombrie a aceluiasi an. Datorita lui Henslow, Darwin devenise un nume foarte cunoscut in lumea stiintei , chiar inainte de a se intoarce in Anglia. In luna noiembrie 1838, darwin a cerut-o in casatorie pe fiica lui Wedgwood alII-lea, Emma si in luna ianuarie anul urmator erau casatoriti. Privita din afara, casatoria lor parea fericita si lipsita de probleme, insa sanatatea lui Darwin se inrautatea. Dupa ce s-a intors din calatorie a inceput sa aiba palpitatii, ameteli si dureri de stomac. Cand avea crize, nu putea face nimic fara ingrijirea Emmei.  Ulerior s-a presupus ca boala lui s-a declansat din cauza intepaturilor de insecte din timpul calatoriei, care au condus la aceste simptome, precum si la tulburari psihice, insa nu exista dovezi concludente privind boala lui. Gandindu-se ca viata la tara ar fi mai buna pentru sanatate, Darwin s-a hotarat sa se mute in orasul Downe, tinutul Kent, in 1842.  Domeniul era foarte mare, cuprindea si paduri, iar Darwin putea sa se plimbe pentru a ameliora simptomele bolii. A fost incantat de noua sa casa, petrecandu-si ultimii 40 de ani de viata acolo. Sotia sa, Emma, i-a nascut 10 copii, 6 baieti si 4 fete, dar doua dintre fiice au murit cand erau mici. Pentru a strange mai multe informatii despre domeniul sau de studiu,  Darwin a hotarat ca era important sa faca schimb de informatii cu experti din diverse domenii. El a devenit membru intr-un club care facea experimente pe culturi agricole si pe animale domestice. darwin raspundea la intrebarile membrilor despre gene si mutatii. Acestia experimentau dupa instinct, iar Darwin realiza explicatia stiintifica  a rezultatelor. Corespondenta sa cu membrii acestui club a constituit baza faimoasei sale lucrari "Originea speciilor", cu o mare influenta  asupra teoriei selectiei naturale. Astfel, Darwin a strans multe informatii  de la colegii sai, pe baza carora a publicat multe lucrari. Pe 18 iunie 1858, citind scrisorile din ziua respectiva, Darwin a observat ca primise una  de la Alfred Wallace. Era o scrisoare in care Wallace declara ca, dupa opinia sa, speciile ar putea sa treaca prin mutatii de-a lungul timpului evoluand treptat intr-o varietate infinita de specii noi, fiecare dintre ele avand o diferenta insesizabila fata de specia sursa. Citind acest lucru, Darwin a intrat in panica. Eseul lui Wallace se ocupa de exact aceleasi subiecte pe care el le studiase in ultimii 20 de ani dupa calatoria pe vasul Beagle, iar lucrarea sa "Originea speciilor" ar deveni inutila si lipsita de originalitate. Temandu-se ca munca sa de-o viata nu va mai avea nici o valoare daca altcineva prezenta teoria inaintea lui, Darwin a continuat sa scrie la lucrarea sa . Destul de interesant este faptul ca  lucrarea care va schimba lumea a fost redactata intr-un timp relativ scurt, dat fiind faptul ca el incepuse emiterea ipotezelor cam la un an dupa calatorie, iar apoi petrecuse multi ani elaborandu-si teza. Cu 14 ani inainte de a primi scrisoarea lui Wallace, Darwin incepuse deja lucrul la "Originea speciilor". Pe 24 noiembrie 1859, "Originea speciilor", lucrarea care sustinea ca speciile evoluasera in timp, a fost publicata de John Murray. Titlul complet este "Originea speciilor prin selectie naturala sau pastrarea raselor favorizate in lupta pentru existenta". Autorul volumului  Mamifere fosile,Owen, care a devenit curatorul muzeului national britanic, nu a fost de acord cu selectia naturala, fara a nega , insa, validitatea teoriei evolutiei. El nu era de acord nici cu aceia care aduceau lucrari religioase ca dovada a teoriei lui Darwin. Problema Originii speciilor a fost in cele  din urma transferata din domeniul religios in cel stiintific, iar in anul 1864, Darwin a primit cea mai inalta distinctie a Societatii Regale : medalia Copley. Dupa anul 1860 , Darwin a inceput sa studieze diverse plante si a publicat Despre diversele mecanisme prin care orhideele britanice si straine sunt fertilizate de insecte, Plantele insectivore si Efectele fertilizarii incrucisate si auto-fertilizarii in regatul vegetal. De asemenea, in anul 1881 a publicat lucrarea intitulata Formarea mucegaiului vegetal prin actiunea viermilor, lucrare care a primit aprecierea gradinarilor. In timpul cercetarilor sale pentru Originea speciilor Darwin si-a dat seama ca putea sa aplice teoria si la oameni, insa acest concept nu se regaseste in mod evident in lucrarea sa. Totusi, motivat de sustinerea multor savanti, Darwin a inceput sa scrie o noua carte, iar in 1871 a publicat  "Originea omului si selectia sexuala".  Profesorul Charles Bell, de la Universitatea Edinburgh, publicase un volum in care sustinea ca anumiti muschi, specifici omului, s-au dezvoltat doar ca sa ne permita sa zambim. Drept raspuns, in lucrarea sa, Darwin a sugerat ca muschii, care permit in mod normal,miscarea urechilor la om, precum si vertebrele codale au involuat, regasindu-se totusi, deoarece, intr-un moment din trecut, au devenit inutile pentru noi ca specie. Apoi, el a postulat ca probabil stramosii nostri erau o specie mai primitiva, cu urechi lungi si coada, in totala contradictie cu teoria lui Bell. A inclus si rezultatele observatiilor sale asupra insectelor, pestilor si pasarilor drept dovada ca toate speciile sunt supuse evolutiei, inclusiv oamenii. Totusi, volumul se incheia fara ca Darwin sa explice cum s-a intamplat acest lucru, din punct de vedere genetic.  La 11 ani  dupa publicare, in anul 1882, sanatatea lui Darwin s-a deteriorat mult. A murit la varsta de 73 de ani. In semn de respect pentru marele savant, el a fost inmormantat la Westminster Hall, alaturi de indragitul sau mentor Lyell. Dupa moartea lui Darwin, oamenii au inceput sa se intrebe de ce anumite animale se nasteau cu usoare mutatii care le permiteau sa supravietuiasca, sa-si transmita genele si sa aduca evolutia speciei. S-a descoperit ca genetica purta raspunderea pentru aceste mutatii. Savantii stiau ca raspunsul la intrebarile lor se afla in volumul de informatii continut in materialul genetic.

sursa: Deagostini-100 Personalitati
_______________________________________________________________________

THOMAS  ALVA  EDISON


In 1848, California era cuprinsa de febra descoperirii bogatiilor din timpul goanei dupa aur, iar la 50 de ani de la nasterea sa, America intra intr-o noua era. Dintr-o tara agricola s-a transformat in centrul productiei industriale. In februarie 1847, intr-un orasel din Ohio, numit Milano, in apropierea lacului Erie, aproape de granita cu Canada, in nord-estul Americii, s-a nascut, la un an dupa descoperirea unor uriase zacaminte de aur, un baietel care avea un cap cu o forma stranie si care se numea Thomas Alva Edison. Mai tarziu, avea sa fie numit omul care a faurit secolul XX. In ceea ce-i privea pe mama sa , Nancy si pe tatal sau ,Samuel, celui de-al saptelea nascut al lor ii mergea numai bine. La nasterea lui Edison, cei doi aveau o pravalie de articole de tamplarie in oraselul provincial  Milano. Crezand cu strasnicie in faptul ca daca ii venea o idee, putea sa si o puna in practica, Samuel a construit un turn panoramic si a inceput o mica afacere secundara. Acest soi de inventivitate l-a mostenit si Thomas, care incerca tot felul de lucruri. Odata, s-a asezat pe niste oua de gasca sa le cloceasca, dar a reusit doar sa le faca zob. A ajuns sa arda din temelii umbrarul din gradina si sa construiasca un pod peste rau, care s-a prabusit ulterior.  La varsta de 7 ani Thomas a fost inscris la scoala in orasul Port Huron, dupa ce familia lui s-a mutat acolo. La scurta vreme dupa mutare, Edison s-a imbolnavit de scarlatina. Acesta a fost probabil motivul pentru care aproape ca a surzit, dar, oricare ar fi fost cauza, si-a pierdut atentia  si a inceput sa se poarte ciudat, ceea ce a facut ca sa fie considerat un copil problema la scoala, cu atat mai mult cu cat nu parea sa inteleaga lectiile invatatorului  precum faceau ceilalti copii. Edison avea sa spuna mai tarziu :"Tocmai din pricina ca nu m-am dus la scoala am putut sa devin inventator". Mama lui era convinsa ca nu era un copil retardat si i-a permis lecturi pentru adulti cum ar fi "Istoria universala" a lui Sears, "Caderea Imperiului Roman" de Gibbon, "Istoria Marii Britanii" de Humes, iar orice intrebari ar fi avut, primea raspunsuri. De vreme ce dovedea interes pentru stiintele naturii, i s-a cumparat un "Compendiu de filozofie naturala si experimentala", scris de Richard Parker. Mai tarziu, "Codul orse" i-a oferit si mai multe explicatii minutioase si diagrame. Edison avea o colectie intreaga de substante chimice si instrumente in subsolul casei si asa a devenit absorbit de experimente. S-a dezvoltat treptat, bucurandu-se de dragostea mamei si de avantajul de a nu fi varat cu forta intr-un grup. In timp ce Edison era educat acasa, a inceput si o afacere, vanzand flori, pe care le crestea in gradina impreuna cu mama sa, la un stand din oras. Urmatoarea profesie care l-a atras pe Edison a fost cea de comis-voiajor pe trenuri. Vastele cunostinte pe care le-a acumulat in timp, i-au fost de ajutor in descifrarea codului Morse atunci cand avea sa lucreze ca telegrafist, precum si la aparitia ideilor sale , ca inventator. Crezand cu tarie ca ziarele aduc bucurie oamenilor, Edison a inceput apoi sa-si publice propria gazeta. Folosind cerneala, hartie si o tiparnita rudimentara, pe care o cumparase de la Detroit Free Press, si-a publicat propriul ziar, denumit "The Grand Trunk Herald". In toamna anului 1863, Edison a plecat in Canada sa-si ia in primire un post de acolo, de telegrafist. Lucrand noaptea, isi dedica ziua pasiunii sale pentru experimente. Astfel a realizat un aparat telegraf automat, care trimitea rapoarte in fiecare ora.  In iarna anului 1867 s-a intors acasa, undes-a intalnit cu un prieten ce l-a invitat sa mearga in Boston, unde urma sa lucreze in schimbul de noapte la biroul de mesagerie al Western Union. La Boston, a trecut printr-un moment decisiv cand a descoperit cartile scrise de Michael Faraday, parintele electricitatii. Atunci el a decis sa devina inventator. In anul 1868 a depus prima cerere de brevet pentru "Aparatul electronic de vot". Apoi s-a bucurat de sprijin financiar din partea unui om de afaceri din Boston pentru realizarea aparatului de inregistrare a pretului pietei. Acesta a fost al doilea brevet al sau si a continuat cu lucrul la telegraful cu disc, utilizand alfabetul. Acesta a ajutat sa sporirea vitezei comunicatiilor. Dupa dobandirea faimei si avutiei, Edison a ales centrul economic reprezentat de New York pentru a-si incepe o noua cariera. A obtinut de lucru la camera de alimentare de la Laws Gold Reporting, unde nu i se dadea voie sa adoarma. Compania era o frima ce derula afaceri prospere datorita goanei dupa aur. Directorul companiei gasise o modalitate de raportare, pe un panou de afisaj, a schimbarilor inregistrate de valoarea aurului, care erau rezultate in urma cresterii bruste a numarului tranzactiilor. Edison a imbunatatit panoul de afisaj , astfel incat clientii erau automat anuntati de schimbarile survenite in valoarea pietei, ceea ce a facut sa-i creasca brusc statutul. Un inginer pe nume Franklin Pope i-a vazut potentialul si au infiintat impreuna o firma numita Pope-Edison. Compania aferea multe servicii, printre care servicii de intretinere, reparare, reclamare a furturilor, instalare a alarmelor pentru incendii, inchirierea unor linii telefonice private in schimbul a 25 dolari pe saptamana, reprezentanta pentru brevetare si intermediere in vanzarea materialelor de comunicatii. Edison lucra la un aparat telegraf pentru tiparit, denumit "Tiparul de aur", iar initial acesta a fost inchiriat pentru 5 dolari pe saptamana, fiind ulterior achizitionat de Western Union. Acestia au cumparat brevetul pentru acest aparat  la pretul de 40 mii dolari, ceea ce i-a redat lui Edison independenta. Folosindu-se de acesti bani , el si-a construit un atelier pentru inventiile sale in Newark, New Jersey, la periferia orasului New York. Fabrica avea 50 angajati care construiau burghie, aparate de telegraf, benzi de cerneala pentru tiparit, masini de scris automate, fiind de asemenea singura firma care angaja femei. La 23 ani a fost socat de moartea prematura a mamei sale, care murise subit la doar 61 ani. La 3 saptamani dupa inmormantare, Edison a inceput sa traiasca impreuna cu menajera sa, in varsta de 16 ani, spre furia tatalui sau ,Samuel. De Craciun, in 1871, s-au casatorit rapid, iar la un an dupa casatorie s-a nascut fiica lor Marion, urmata de Thomas junior la patru ani mai tarziu. Edison ii alinta afectuos cu poreclele "punct" si "linie ". Pe data de 10 martie 1876, Graham Bell a anuntat :"Ne apropiem de vremurile in care liniile telefonice se vor afla in fiecare casa, precum conductele de apa si gaze ". De fapt, Edison lucra deja la inventia telefonului si deja depusese la biroul de brevete un preaviz pentru inventia telefonului, pe 14 ianuarie 1876. Exact cu o luna mai tarziu, Bell isi depunea cererea de brevet pentru telefon, privandu-l astfel pe Edison de onoarea de a fi inventatorul telefonului. Chiar daca a fost socat , Edison nu a abandonat ideea telefonului. Telefonul inventat de Graham Bell avea multe deficiente, cum ar fi faptul ca emitatorul si receptorul nu se puteau utiliza simultan. Anul urmator Edison a realizat un emitator cu butoane pe baza de carbon , care solutiona problemele telefonului lui Bell. Fara realizarile lui Edison, telefonul nu s-ar fi dezvoltat atat de rapid ulterior. El a fost inventat de Bell, dar dezvoltat de Edison.
Perioada petrecuta la Institutul de Cercetari de la Menlo Park a fost cea in care ambitia creatoare a lui Edison a fost cea mai productiva. El a avut o idee : "Daca am putea reproduce semnale electronice prin reverberatiile sonore ale telefonului, am putea sa le si inregistram". A luat nenumarate notite pe marginea ideii fonografului in jurul anului 1877. Informatia a fost deconspirata in noiembrie 1877 si s-a raspandit vestea inventarii fonografului , insa Edison l-a finalizat abia in decembrie. Intr-un articol despre fonograf publicat in revista "North American Review " , Edison a declarat ca intentiona sa inventeze "becul de lumina". Pe vremea lui se utiliza iluminatul pe baza de gaz, iar oamenii mai saraci foloseau lampi. Cel mai mare obstacol de surmontat in realizarea becului era gasirea unei substante care sa nu arda timp de o perioada indelungata . Un tanar pe nume Upton, angajat la Edison, venise cu ideea de a crea vid in interiorul becului . Edison a incercat tot felul de materiale inclusiv argint, par si hartie carbonica. Apoi a incercat bambusul. Fibrele de bambus erau rigide si  si-i ofereau o durata sporita filamentului pana la ardere. Edison a trimis in Asia un expert in bambus pentru a gasi si a alege cel mai bun material, bambus cu fibre lungi si pe 21 octombrie 1879, el le daruia oamenilor o noua lumina prin becul sau cu incandescenta. La varsta de 40 de ani Edison devenise miliardar. Sotia sa , Mary, a fost supusa unui stres sporit , s-a imbolnavit nervos si a murit la varsta de 29 ani. La 2 ani dupa moartea ei, in 1886, Edison s-a recasatorit cu Mina, fiica unui industrias american.  In anul 1889 a construit kinetoscopul, care avea sa constituie modelul pentru aparatul de filmat. Au urmat in 1899 fluoroscopul cu raze X si in 1909 bateria alcalina. A infiintat de asemenea, o companie de ciment pentru construirea barajelor hidroelectrice si avea o companie miniera, pentru a face fata cererii de fier.  A castigat nenumarate premii prestigioase, printre care si Medalia de Aur a Congresului. Pe data de 21 octombrie 1929, a avut loc o uriasa petrecere pentru cea de-a 50-a aniversare a becului cu incandescenta. Amfitrionul era Henry Ford, care avusese succes ca fondator al companiei de automobile Ford. S-a  bucurat de mult sprijin din partea angajatilor lui Edison si, in semn de pretuire, a construit un muzeu memorial in Dearborn, la periferia orasului Detroit. A restaurat cu fidelitate fostul laborator de cercetari de la Menlo Park, care daruise lumii atatea inventii stralucite. La varsta de 82 de ani, Edison s-a imbolnavit in toamna, insa in ziua  ceremoniei aniversare, , a calatorit pe Grand Trunk Railroad si si-a intretinut oaspetii pretinzand ca era vanzator ambulant, ca in tinerete.  Pe data de 18  octombrie 1931 , omul care brevetase peste 1000 inventii si a fost supranumit "demiurgul" secolului XX, a decedat pe neasteptate. Bolnav fiind, cu cateva luni inainte de moartea sa, Edison a inregistrat un mesaj pe un dispozitiv inventat de el insusi, pentru a fi redat la Intrunirea Iluminarii din Atlantic City. 
"Sa aveti curaj ! Orice obstacole  i-au stat Americii in cale, a trecut peste ele, devenind o tara mai puternica si mai prospera... Fiti curajosi precum stramosii vostri. Sa aveti incredere si sa mergeti tot inainte !" .
 Era un testament clar adresat Americii. Viata sa s-a desfasurat vreme de 84 ani impreuna cu dezvoltarea Americii. America a fost cuprinsa de bezna pentru un minut in timpul funeraliilor sale din seara de 21 octombrie 1931. Aproape fiecare locuinta din America si-a stins luminile, tinand un moment de reculegere ca semn de afectiune si respect pentru marele inventator.
In 1978 , Institutul American Smithsonian a initiat un proiect national de la Serviciul Parcurilor Nationale. Acesta s-a numit "Proiectul Lucrarii Edison" si cele 3400 de notite scrise de "Regele inventiilor" au fost conservate, reliefand , totodata, adevarata istorie a ingineriei electrice in America, precum si dezvoltarile utile ulterior. La aproape un centenar de la moartea sa, reputatia lui Edison a cunoscut o revigorare si au fost reluate proiecte abandonate timp de decenii. Acest lucru s-a intamplat intr-o asemenea masura, incat numarul produselor care au legatura cu inventiile si brevetele lui Edison atinge 10% din PIB-ul SUA chiar si acum, in secolul XXI. Sistemele de iluminat, industria muzicii si a cinematografului, industria telefoniei si a comunicatiilor, industria copiatoarelor si a tiparului, betonul armat folosit astazi intensiv in constructii- toate aceste activitati nu ar fi atins nivelul de azi fara mintea ingenioasa a lui Edison.

sursa: Deagostini-100 Personalitati

_______________________________________________________________________

PITAGORA

Intr-un triunghi dreptunghic, patratul ipotenuzei  ( latura opusa unghiului drept), c, este egal cu suma patratelor catetelor, a si b. Aceasta teorema care se studiaza la nivel de gimnaziu, se numeste " teorema triunghiului dreptunghic" sau " teorema lui Pitagora". Cea mai cunoscuta teorema a Greciei antice i-a determinat pe oameni sa-l considere pe Pitagora ca fiind, in primul rand, un matematician. Totusi, el a fost prima persoana care a sustinut ca Pamantul este o sfera in miscare, corpurile ceresti putand fi explicate prin intermediul numerelor. Pitagora este prima persoana care s-a autointitulat filosof, folosind termenul philosophos ( philo + sophia = iubitor de intelepciune). Despre el se crede ca s-ar fi nascut in anul 582 i.Hr., pe o mica insula, numita Samos, aflata in prezent in estul Greciei, fiind inconjurata de minunata natura  de la Marea Egee. Locuitorii insulei credeau cu tarie in zeita Hera, despre care legenda spune ca s-ar fi nascut in acel loc. Orasele-cetate din interiorul Greciei s-au dezvoltat din jurul anului 750 i.Hr., dar controlul puterii a trecut de la guvern la aristocratie, anumite parti au cazut prada tradarilor sau au devenit democratice de-a lungul timpului. Cu putin timp inaintea victoriei grecesti din Razboiul Persan cei trei mari filozofi, Socrate, Platon si Aristotel, erau pe punctul de a cunoaste succesul in Atena. Regiunea ioniana din vestul Asiei Minor era centrul politic, cultural si comercial. Parintele filozofiei naturale, Thales, nascut la Milet, a dezvoltat teoria conform careia " apa este substanta tuturor lucrurilor " si a contribuit, de asemenea , la dezvoltarea regiunii. In acest mediu s-a nascut Pitagora, fiul lui Mnesarchus si al lui Pythais. Dupa spusele lui Iamblichos, discipol al scolii filozofice platoniene, Mnesarchus , tatal lui Pitagora, a fost un negutator sirian de cereale. Cu toate acestea exista si pareri conform carora ar fi fost un colectionarpietre scumpe sau un comerciant din Samos. De la o varsta frageda, Pitagora a demonstrat o abilitate iesita din comun. Una dintre relatari il descrie  ca pe un tanar cu o capacitate nemaipomenita de a invata orice. Aceasta aptitudine l-a determinat pe unchiul sau, Zoilus, sa-i recomande sa urmeze scoala primara a lui Pherecydes, unul dintre cei sapte intelepti ai Greciei. Pherecydes era in plin proces de scriere a volumului " Teogonia ", cand s-a imbolnavit si a fost obligat sa locuiasca in afara Atenei, pe insula Delos. Se spune ca Pitagora l-a ingrijit pe timpul cat a fost bolnav, devenind discipolul  sau  pentru tot restul vietii. Dupa Razboiul Troian, orasele-cetate au cunoscut o tot mai mare prosperitate pe intreg teritoriul Greciei. La acea vreme, orasele-cetate erau guvernate de monarhi sau aristocrati, dar Samos era  in continuare condus de  fostul pirat, Policrate. Se spune ca acesta ar fi dobandit puterea  numai cu ajutorul celor doi frati ai sai si a 15 sclavi. El era priceput in domeniul topografiei, a construit un port, apoi a trecut la toarcerea lanii la scara mare, activitati care au determinat dezvoltarea insulei. Iubea poezia si arta si construia orase cu cladiri  impresionante. Se spune ca  Pitagora si Policrate au fost o vreme prieteni. Din acest motiv, Policrate  i-a recomandat sa plece la studii in Egipt si se mai spune ca i-a trimis chiar o scrisoare recomandare faraonului egiptean, Amasis. Exista si o alta teorie cum ca, profesorul lui , Thales din Milet ar fi fost cel care i-a recomandat sa plece in Egipt.  Pitagora a plecat in Egipt dupa moartea lui Pherecydes. Era o alegere clara pentru Pitagora, care dorea sa-si insuseasca invataturile preotilor egipteni.  S-a imbarcat pe un vas care a ancorat in Egipt , la muntele sacru din Carmel. De aici a plecat la Heliopolis, apoi la Memphis, ajungand in cele din urma la Theba , unde a fost supus unei pregatiri stricte. A stat in Egipt timp de 22 ani, unde a studiat aritmetica, astronomia, geometria, dar si-a insusit si invataturile preotilor egipteni. In anul 525 i.Hr., Egiptul a fost invadat si Pitagora a fost luat prizonier si trimis in Babilon. Babilonienii dispuneau de un sistem matematic  foarte evoluat, care le permitea sa rezolve probleme complicate. Aveau o serie intreaga de table de inmultire si impartire, cu ajutorul carora puteau rezolva chiar si ceea ce cunoastem in zilele noastre ca fiind teorema triunghiului dreptunghic sau teorema lui Pitagora. El a studiat in Babilon despre calculele matematice in astronomie, dar si despre reincarnare si despre muzica sferelor. In acest fel, Pitagora a dobandit o cultura vasta. A invatat geometria de la egipteni,  astronomia de la babilonieni, logica si aritmetica de la fenicieni si riturile ceremoniale de la preotii asceti. Dupa ani de studii in Egipt si Fenicia, Pitagora s-a intors  in Samos, unde pentru a-i arata lui Policrate recunostinta pentru scrisoarea de recomandare pe care acesta i-o oferise , a devenit maestrul fiului lui Policrate. Dupa dobandirea controlului supra insulei, Policrate a instaurat un regim tiranic in Samos. In ciuda faptului ca Policrate sustinea stiinta si artele, Pitagora ii respingea stilul de viata si desfraul acestuia, asa ca a parasit din nou Samosul. Insa inainte de a pleca , a pus bazele propriei sale scoli. Motivul pentru care Pitagora era atat de nerabdator sa predea, era faptul ca se temea  ca va uita ceea ce stia, pe masura ce va imbatrani. Ulterior, el a plecat intr-o calatorie in jurul insulelor grecesti, luandu-si si elevii cu el. Pe insula Delos, s-au rugat la templul dedicat lui Apolo si au studiat dreptul in Creta.La intoarcerea pe meleagurile natale din Samos , Pitagora a deschis o scoala cunoscuta si azi sub numele de "Semicercul lui Pitagora ", dornic sa-i invetei pe tinerii de aici. Dar entuziasmul  nu a fost pe masura asteptarilor lui Pitagora, care a preferat , pana la urma sa se retraga pentru a medita profund, in pestera numita "Casa filozofiei"aflata la marginea orasului. Dupa un timp a plecat spre sudul peninsulei italice, ajungand in Crotona. Aici a tinut o serie de discursuri si a impartasit cunostintele sale tinerilor din zona. Pitagora a dat oamenilor sfaturi si despre cum sa-si traiasca viata. Barbat stoic cu o structura morala puternica, Pitagora le recomanda sa adopte aceste calitati. Oamenii l-au ascultat si si-au corectat inclinatia spre lux,  adoptand un mod de viata simplu. Influenta sa nu s-a limitat doar la Crotona, ci s-a extins  pe intregul teritoriu al Greciei Mari. In scurt timp, Pitagora  a fost transformat din filozof, pedagog si matematician intr-un politician cu multa influenta.  El obisnuia sa se izoleze pentru perioade scurte de timp intr-o pestera pentru a  medita, timp in care unii dintre studentii sai i se alaturau. Construirea primului sau auditoriu a marcat inceputul Fratiei Pitagoreice. Mai mult decat o scoala, aceasta era un fel de grup religios de oameni care traiesc impreuna. Pentru a intra in "auditoriu", candidatii trebuiau sa treaca un test menit sa le evalueze capacitatea si caracterul. La acest test se adauga un interviu si o verificare pentru a vedea daca participantii  aveau o relatie stransa cu parintii si prietenii. Urmau si alte teste si daca erau trecute, candidatii trebuiau sa astepte 3 ani pana sa fie admisi. Odata ce treceau acest prag, urmau 5 ani de tacere meniti sa le testeze autocontrolul. Se poate spune ca Fratia Pitagoreica se transforma intr-un cult religios.  Pitagora a luptat in razboaie si s-a implicat in politica , dar organizatia sa devenea tot mai exclusivista, o societate ce pastra distanta fata de orasul-cetate si de publicul larg. La acea vreme, Pitagora era vazut ca un adevarat saman. Fratia Pitagoreica era tinuta sub control sever in baza unor reguli numite "sumbola". Grupul detinea toate caracteristicile unui grup religios, cum ar fi  cultul secretului, procedurile de admitere si regulile privind punerea laolalta a bunurilor sau acordarea de ajutor reciproc intre membri. Se spune ca-n ultimii sai ani de viata, Pitagora s-a casatorit si a fost binecuvantat prin nasterea unui baietel sanatos. Pitagora avea o inaltime de peste 1,80 m, un corp perfect si impresiona prin demnitate.  Desenele gasite, precum si statuile din piatra si picturile sugereaza un barbat cu trasaturi fine. Pentru ca s-a dedicat studiului de la o varsta frageda, abia la varsta de 60 de ani  a ajuns sa se casatoreasca. Sotia sa, Theano era fiica unui filozof cretan. Ea a fost primul sau discipol din Crotona. I-a daruit lui  Pitagora 7 copii, care au avut parte de o buna educatie , indemnati de tatal lor sa urmeze invataturile pedagogilor lor inca de la o varsta frageda.  Exista numeroase povestiri despre conversatiile lui Pitagora  cu animalele, precum "Vorbind cu o ursoaica", "Convingand o vaca sa nu manance fasole-pastai" si "Un inger a coborat din cer pentru a vorbi cu el". Pitagora putea sa vorbeasca raurilor si sa spuna numarul exact al  pestilor pe care i-a prins pescarul. Astfel, prestanta lui Pitagora a crescut in cadrul fratiei, iar povestirile despre episoade mitice legate de puterile sale  supranaturale au continuat multi ani. Pe masura ce imbatranea, Pitagora prefera sa se abtina de la orice activitate publica si cauta mai mult compania insotitorilor sai.  Acest lucru a condus la o distantare intre Fratie si marele public si, desi Pitagora detinea inca putere politica, prapastia dintre el si societate se adancea continuu.  Odinioara adorat de toata lumea, el a devenit dintr-o data, tinta geloziei si a criticilor. Conducatorii miscarii anti-pitagoreice erau doi tineri,  Ninon si Cylon. Cylon, un individ bogat incercase initial sa intre in Fratie, dar Pitagora l-a perceput ca fiind o persoana  violenta si incapatanata, asa ca i-a refuzat intrarea. Ulterior, Cylon s-a intors impotriva lui Pitagora atacand in mod repetat organizatia acestuia. Intr-o buna zi, tragedia cea mai mare s-a petrecut. In timpul unei intalniri la casa lui Milon, un discipol al lui Pitagora,  Cylon si prietenii sai au dat foc. Flacarile au cuprins imprejurimile si aproape toata lumea a murit in incendiu, reusind sa scape cu viata doar doi tineri. Pitagora a prezis nenorocirea si a parasit Crotona inaintea incendiului, cautand refugiu in orasul italian  Metapontum. Pitagora a mai trait multi ani dupa ce a parasit Crotona, dar informatiile despre varsta la care a murit difera. Se spune ca ar fi murit la 85, 90 sau chiar 150 de ani. Dupa moartea sa, Pitagora a fost si mai mult considerat zeu. Desi Pitagora era inca in viata si in putere dupa incendiu,  Fratia a incetat sa mai participe in vreun fel  la orice activitati politice, iar ulterior a luat  sfarsit in mod definitiv. Prin inteligenta si inspiratia sa, Pitagora a devenit o  personalitate pe intreg teritoriul Greciei Antice in incercarea sa de a descoperi adevarul si de a dobandi cunoastere. Nu a obtinut singur aceste realizari, dar denumiri precum "Teorema lui Pitagora" si "Scara lui Pitagora" au ramas intiparite in istorie. Acest om, cu realizari simplu de judecat  dar cu o viata invaluita in mister,  atrage si in prezent atentia cercetatorilor.

sursa : Deagostini-100 Personalitati

_______________________________________________________________________

MARIE  CURIE


Spre sfarsitul secolului aXVIII-lea, Polonia a fost impartita intre trei tari: Austria, Prusia si Rusia. De fapt, Polonia exista numai ca denumire. Varsovia, candva capitala unui regat maret, se afla acum sub autoritatea opresiva a Rusiei.
In 1860, Vladislav Sklodowski, profesor de matematica si fizica la un liceu, cel care avea sa devina tatal Mariei Curie, s-a casatorit cu Bronislawa  Bugoska, instructoare la un pension de fete. Mai tarziu aceasta a devenit directoarea pensionului.In ziua de 7 noiembrie 1867 s-a nascut fiica lor cea mai mica, Maria Sklodowska. Pe masura ce treceau anii, parintii ei observau ca Maria isi dezvolta intelectul si au incercat sa o indrume spre tot felul de indeletniciri , pe langa lectura, care ei ii placea foarte mult. Maria se strecura in cabinetul de lucru al  tatalui sau  si isi satisfacea curiozitatea intelectuala, privind cu atentie instrumentele pentru experimente si analize stiintifice. Dupa un timp, Bronislawa s-a imbolnavit de tuberculoza, o boala pentru care nu exista tratament in acea perioada. Mama Mariei s-a internat la un sanatoriu, luand-o cu ea si pe fata cea mai mare Zofia. Ca si cum n-ar fi fost de ajuns, Vladislav l-a infuriat pe directorul scolii sale prin atitudinea  sa antiruseasca, ceea ce a dus la inlaturarea sa din functie. A ramas un dascal obisnuit , cu salariul redus la jumatate. Pentru a-si mari veniturile, Vladislav a inceput sa dea meditatii la 10 elevi in apartamentul in care  fusese fortat sa se mute dupa ce a pierdut dreptul de a mai locui in locuinta rezervata celui ce ocupa functia de administrator. Pe cand Maria avea numai 10 ani, unul dintre acesti elevi s-a imbolnavit de tifos exantematic. Fiind o boala contagioasa Bronislawa si Zofia s-au imbolnavit curand.  Zofia a murit dupa cateva saptamani. Bronislawa si-a revenit oarecum, dar moartea fetei a afectat-o foarte tare. In 1878 Vladislav va pierde jumatate din banii pe care ii investise intr-un plan de afaceri, in incercarea de a obtine fondurile necesare pentru tratamentul sotiei sale. In luna mai a aceluiasi an, sotia sa i-a chemat pe toti membrii familiei ea, le-a spus ca-i iubeste si si-a dat ultima suflare, rapusa de tuberculoza. Maria avea numai zece ani. Mai tarziu, dupa ce Maria a absolvit scoala gimnaziala, fiind prima din clasa,  a dorit sa-si continue si ea studiile, asemenea surorii sale mai mari si s-a inscris la cursuri la care puteau participa si femei, dupa care a lucrat ca guvernanta. Ea a facut o propunere surorii sale, Bronislawa, numita asa dupa mama sa, ca Maria sa lucreze ca guvernanta pentru a finanta studiile de medicina la Paris ale surorii sale si dupa ce aceasta va deveni medic, la randul ei, va folosi banii pe care ii va castiga  pentru a finanta studiile Mariei in strainatate. Pe cand Maria avea 17 ani, Bronislawa, sora sa, s-a casatorit cu un medic mai mare cu 10 ani decat ea si i-a scris Mariei sa vina si ea la Paris. Asadar, Maria a parasit Varsovia  si a plecat la Paris, unde va adopta numele de Marie , dupa modelul frantuzesc. S-a inscris la Universitatea din Paris si-si petrecea majoritatea timpului studiind. In 1893 a absolvit cursurile superioare cu magna cum laude, devenind licentiata in fizica. Pana la incheierea studiilor, Marie cheltuise toate economiile. Acest lucru insemna ca trebuia sa se intoarca in Polonia. Dar, salvarea ei a venit din partea prietenei sale, Jadwiga Sikorska , care s-a straduit sa-i obtina Mariei o bursa din partea guvernului Poloniei, care i-a permis sa studieze in continuare la Paris. Un an mai tarziu, Marie a obtinut licenta in matematica. Josef Kovalsky, un profesor de fizica pe care Marie il cunostea de mult timp, i-a promis ca o va prezenta unui fizician care obtinuse rezultate deosebite si care o va putea ajuta  in cercetarile sale in domeniul proprietatilor magnetice ale otelului, cercetare unde Marie intampina greutati. Numele acestuia era Pierre Curie. La cei 35 de ani ai lui, Pierre Curie devenise cunoscut pentru lucrarile lui cu privire la natura magnetismului. Pierre a fost total surprins de aceasta femeie uimitoare, care era capabila sa discute coerent despre cercetarile lui complexe si care ii adresa intrebari pertinente cu privire la acest subiect. Intr-o zi , Pierre i-a daruit o copie a uneia dintre tezele sale, care purta o dedicatie pentru Marie.  Pentru ea, aceasta era formula in care se putea prezenta o scrisoare de dragoste si a fost profund impresionata. La data de 26 iulie 1895 , Marie si Pierre s-au casatorit  in casa parintilor lui Pierre, la periferia Parisului. El avea 36 de ani, iar ea 27. In toamna acelui an, Pierre a devenit profesor universitar. De asemenea, Marie a inceput pregatirile pentru un examen in vederea obtinerii doctoratului. Dar ea trebuia sa caute si un subiect pentru disertatia de la finalul studiilor de doctorat.  In aceasta perioada, fizicianul Wilhelm Roentgen  descoperise radiatiile X, misterioasele unde radioactive care puteau strabate materia. Intre timp, Marie a reusit sa ia examenul pentru a deveni asistent universitar in anul urmator. In acel an, omul de stiinta francez Henri Becquerel a descoperit  undele radioactive emise de uraniu.  Marie era fascinata de enigma potrivit careia radiatiile Becquerel  erau emise natural din uraniu si a decis ca tema sa de doctorat sa fie dedicata acestor radiatii. Electrometrul construit de sotul sau i-a fost de mare ajutor Mariei  in cercetarea sa. Marie a descoperit ca toriul, element chimic descoperit de Berzelius in 1829, unde radioactive mai puternice decat uraniul. Pierre si-a suspendat cercetarile pentru a colabora cu sotia lui in lucrarile acesteia si in luna aprilie a anului 1898, Marie si Pierre  au prezentat Academiei de Stiinte o teza privind radioactivitatea uraniului si a toriului. In vederea extragerii elementelor pentru care lucrau, sotii Curie au separat esantioane de  pehblenda si de substante izolate care emiteau unde radioactive si mai puternice. Ei au ajuns la concluzia ca  pehblenda contine  2 elemente care sunt responsabile de emiterea puternicelor unde radioactive.  In luna iulie au reusit sa izoleze unul dintre aceste elemente, pe care ei il vor numi "Poloniu", dupa numele tarii de origine a Mariei, Polonia. Apoi au izolat un al doilea element descoperit in pehblenda, care emitea unde radioactive mai puternice decat poloniul, element pe care l-au numit "Radiu". In anul 1901 s-a descoperit ca radiul putea fi folosit pentru a trata afectiunile dermatologice. In primavara anului urmator, sotii Curie au reusit sa extraga 1 decigram de clorura de radiu pur  dintr-o gramada de pehblenda cu care lucrau. Cei 4 ani de cercetari neintrerupte dadeau roade. In anul 1903, Marie implinise 35 de ani si lucra la teza de doctorat cand a primit o scrisoare prin care era intrebata despre metoda de purificare a radiului, scrisoarea fiind semnata de un industrias american. Oricine ar fi putut dezvolta si breveta o tehnica pentru purificarea radiului ar fi beneficiat de profituri imense. Dar sotii Curie alesesera stiinta pura in schimbul atragerii de profituri de pe urma brevetarii purificarii radiului. In iunie 1903, Marie a primit titlul de doctor in stiinte  din partea Universitatii din Paris. In noiembrie 1903 Comitetul Nobel din Suedia a decis sa-i confere Mariei, sotului acesteia si lui Henri Becquerel, Premiul Nobel pentru fizica.  Anul urmator , Pierre va deveni profesor la Universitatea din Paris, iar Mariei i-a fost incredintata  misiunea de a continua cercetarea la care participasera amandoi. In luna iunie au plecat spre Stockholm unde au sustinut discursurile de primire a Premiului Nobel. Dupa ce s-au intors la Paris, Pierre a devenit membru al Academiei de Stiinte. Intr-o zi ploioasa ,pe 19 aprilie 1904, la cateva zile dupa ce sotii Curie s-au intors dintr-o vacanta petrecuta la tara, Pierre participa la un banchet dedicat profesorilor de stiinte de la Universitatea din Paris. Dupa cine,  Pierre s-a indreptat spre o editura pentru a-si publica un manuscris. Dar din cauza unei greve, editura era inchisa, astfel incat Pierre a plecat spre universitate pe jos, fiind nevoit sa strabata o intersectie foarte aglomerata.  Vizitiul unui atelaj nu l-a vazut pe Pierre care i-a aparut  in cale din spatele unui alt vehicul , incercand sa traverseze strada si Pierre a fost lovit  in  plin de atelajul care avea o incarcatura de sase tone. Craniul i-a fost zdrobit. Vestea mortii lui Pierre Curie la 46 ani, s-a raspandit in ziua urmatoare in intreaga Europa. A fost organizata o ceremonie funerara simpla, asa cum i-ar fi placut lui Pierre. La nici o luna de la moartea sotului sau, Mariei i s-a propus sa preia atributiile  acestuia la catedra Universitatii din Paris. Imaginea unei femei la catedra universitatii era fara precedent in istoria academica a Frantei. A ezitat, dar a acceptat in cele din urma aceasta provocare. Primul curs la Universitatea din Paris avea sa fie intr-o zi de noiembrie. Marie si-a inceput discursul folosind cuvintele pe care le-a rostit sotul sau la ultimul curs. Suferinta Mariei pricinuita de moartea sotului sau nu va disparea niciodata, dar cu ajutorul unor prieteni, precum Jean Perrin si matematicianul Emil Borel, ea a redobandit bucuria de a trai. In anul 1907, impreuna cu eruditii sai colegi, a creat o scoala speciala. In acel an, Marie a angajat mai multi oameni pentru a o asista in laboratorul sau de cercetare, lucru care a fost posibil datorita unei donatii din partea lui Andrew Carnegie, un  prosper om de afaceri american. Pentru a demonstra ca radiul este un element nou si nu doar un compus al  heliului si al plumbului, Marie a inceput sa lucreze la izolarea radiului pur in locul unei simple cloruri de radiu. Anul urmator Marie a devenit profesor la Universitatea din Paris. Eforturile Mariei nu vor ramane fara rezultat. A reusit sa izoleze radiul metalic, iar descoperirile sale au fost publicate intr-o carte in anul 1910.In plus, Marie era insarcinata cu pregatirea unei mostre de radiu pentru o conferinta internationala pe teme stiintifice , organizata la Bruxelles in acel an. In cadrul acestei conferinte s-a propus ca unitatea de masura a radioactivitatii sa fie numita unitatea "Curie".  Includerea lui Marie in Academia de Stiinte a fost supusa unui vot in anul 1911, insa a fost respinsa, lucru justificat prin simplul fapt ca se nascuse femeie. In 4 noiembrie a aceluiasi an a aparut intr-un ziar de scandal din Paris vestea existentei unei aventuri intre Marie Curie si Paul Langevin, un profesor care era casatorit. Cateva zile mai tarziu, Marie a primit vesti de la Stockholm prin care era informata ca urma sa i se acorde premiul Nobel pentru chimie. Langevin si Marie locuisera intr-un apartament din apropierea Universitatii din Paris cu cativa ani inainte. Ziarele incepusera sa critice relatia sa cu Langevin, lucru care a dus la o adevarata isterie publica indreptata impotriva celor doi. Unii chiar i-au cerut sa renunte la Premiul Nobel pe care avea sa-l primeasca, dar Marie a avut o pozitie ferma, afirmand ca cercetarile sale nu aveau nici o legatura cu viata sa personala. Marie s-a prezentat apoi la Stockholm pentru a-si primi distinctia. Dupa cateva saptamani, Langevin a solutionat problema cu sotia sa in afara tribunalului, iar controversa pe marginea aventurii sale cu Marie s-a stins treptat. Marie s-a comportat ca si cum ar fi fost intr-o conditie excelenta, insa dupa ce s-a intors  la Paris de la ceremonia de decernare a Premiului Nobel , toata munca depusa si toate controversele pe care a trebuit sa le indure in ultimii ani  si-au spus cuvantul si a cazut la pat. O examinare medicala a scos la iveala faptul ca Marie Curie suferea de inflamarea pelvisului renal. In luna martie va suferi o operatie in vederea indepartarii tesuturilor afectate. Mai tarziu, Marie va petrece cateva luni in convalescenta in Anglia. Isi va reveni intr-o atat de mare masura incat va putea porni in excursii in Suedia, impreuna cu colegul si amicul sau Albert Einstein. In anul 1914, fiica Mariei, Irene, va fi admisa la universitate. In acelasi an a fost infiintat cu  ajutorul Universitatii din Paris, un institut de cercetare a radiului. Si Irene va urma cursurile  Universitatii din Paris unde va studia stiintelesemeni mamei sale. Spre sfarsitul acestui an avea sa izbucneasca Primul Razboi Mondial. Cand a aflat despre insuficienta ajutorului medical acordat soldatilor raniti, Marie  a sustinut utilizarea radiatiilor X de catre medicii militari. Alaturi de alti voluntari, Marie a pornit spre front cu 8 vehicule echipate cu instalatii care utilizau radiatiile X. Zeci de mii de soldati aveau sa fie tratati prin intermediul acestor dispozitive, datorita Mariei Curie. Sfarsitul razboiului va aduce cu sine un eveniment  care ii va umple inima de bucurie : Tratatul de la Versailles, prin care se incheia conflictul , va statua si independenta Poloniei. In anul 1920, datorita actelor de caritate ale familiei Rothschild si ale altora,a fost infiintat Institutul Curie. Acesta va diminua instabilitatea financiara a cercetarilor din domeniul radiatiilor. Intre timp, Irene, sub indrumarea mamei sale, devenea om de stiinta, in timp ce Eve, cealalta fiica a Mariei, devenea un muzician talentat.  Marie era chinuita in aceasta perioada de atacuri dureroase, iar auzul si vazul se deteriorasera considerabil. Marie nu se proteja deloc de undele radioactive pe care le cerceta. In anul 1922 a devenit membra a Comitetului de Cooperare al Ligii Natiunilor si mai tarziu chiar vicepresedinta acestuia. In 1926, Irene s-a casatorit cu Frederic Joliot, un tanar inginer chimist. In acelasi an Marie a participat la ceremonia de deschidere a institutului de cercetare a radiului , infiintat la Varsovia. Se spune ca pe parcursul acestei  calatorii ramanea cu privirea pierduta, admirand cu drag peisajele tarii sale natale, Polonia. Marie va  avea parte de o ultima mare bucurie ocazionata de descoperirea , in anul 1934, a radiatiei artificiale, realizare apartinand fiicei sale Irene si sotului acesteia, Joliot. In luna mai Marie a fost cuprinsa de febra si a plecat de la institutul de cercetare mai devreme decat de obicei. Din acel moment , starea sa de sanatate a continuat sa se deterioreze extrem de rapid. Medicii i-au spus ca suferea de anemie aplastica, boala atribuita radiatiilor. Marie a pornit spre un azil in munti pentru a se trata, insa, la momentul in care a ajuns acolo, erau deja prea putine sanse de a se recupera. Pe cand se afla in ingrijirea medicilor, in dimineata zilei de 3 iulie, Marie si-a dat ultima suflare. Avea 66 de ani si traise cu douazeci de ani mai mult decat sotul ei. Moartea acestei mari savante care a deschis noi porti in lumea stiintei  a fost regretata in intreaga lume. Marie Curie a fost inmormantata alaturi de sotul ei Pierre, intr-o zona rurala din afara Parisului. Fratele sau Josef si sora Bronislawa au aruncat peste sicriul sau  pamant din taramul natal al  Mariei, Polonia. Si ceilalti participanti la ceremonie adusesera in mod simbolic, pamant din Polonia, dupa cum stiau ca i-ar fi placut Mariei Curie.

sursa:Deagostini-100Personalitati

_______________________________________________________________________


VINCENT  VAN  GOGH

S-a nascut in oraselul Groot Zundert , in partea sudica a Olandei, la data de 30 martie 1853. Tatal sau Theodorus, era preot protestant la o biserica din Zundert, biserica ce exista si in zilele noastre. In biroul tatalui era atarnat un tablou al pictorului olandez Van Del Marten intitulat "Coertegiu funerar intr-un lan de grau". Printre cei aflati in cortegiu se numarau mai multi oameni purtand coase si care aminteau bizar de infatisarea Mortii.  Chiar si mai tarziu, Vincent a avut cosmaruri cu acest tablou. In lucrarile sale infatisa uneori oameni tinand coase , ca simbol al mortii. Crescand intr-un astfel de mediu , el a constientizat moartea inca din copilarie, fapt ce i-a umbrit intreaga tinerete. Iubitor de lectura si pictura, Vincent era vazut de vecini ca fiind un copil linistit si bland. Insa contrar parerii tuturor, Vincent avea mai degraba un temperament agresiv. Iar ca urmare a diferentei de varsta dintre el si frati , se simtea deseori singur in randul propriei familii. La varsta de 11 ani, Vincent a fost trimis la internatul al carui proprietar  era unul dintre prietenii protestanti ai tatalui sau. Aici a invatat sa vorbeasca franceza si engleza ,iar la varsta de 13 ani a fost transferat la un gimnaziu public. Notele sale era remarcabil de mari, insa pe la jumatatea celui de-al doilea an de studii, s-a intors acasa si nu a marevenit niciodata la scoala.Familia avea dificultati financiare, dar se pare ca si tanarul Vincent incepuse sa manifeste deja unele probleme psihice. Un an mai tarziu, in vara anului 1869, van Gogh a plecat singur la Haga, unul dintre cele mai mari orase olandeze, unde a lucrat pentru galeria de arta Goupil. De indata ce s-a obisnuit cu locul de munca si galeria de arta, van Gogh a inceput sa intercationeze cu clientii. Prin munca sa, van Gogh a dobandit  o noua viziune asupra artei , cumparand  cu proprii bani multe  dintre stampele aflate la vanzare in galerie. Datoria primului sau loc de munca, a dobandit o pregatire temeinica in domeniul artelor, primind chiar si o recunoastere deosebita, fiind promovat, in anul 1873 la filiala londoneza a companiei. In mai 1873, Vincent a plecat la Londra, in ceea ce avea sa fie prima sa experienta in strainatate. Ideea de a locui intr-o faimoasa metropola precum Londra l-a entuziasmat, in parte si pentru ca acolo s-a indragostit. Cea care i-a cucerit inima era fiica proprietarului sau ,Eugenie Loyer. Si-a petrecut urmatoarele luni intr-un soi de betie a dragostei, ca apoi, in februarie 1874, sa o ceara brusc de sotie. Fata a fost uluita; era deja logodita cu un fost chirias. Din pricina dragostei puternice ce i-o purta, Vincent a incercat de nenumarate ori sa o convinga, insa sentimentele acesteia nu s-au schimbat niciodata. De fiecare data cand o cerea in casatorie, il refuza cu hotarare. Vincent era doborat fizic si emotional si isi pierduse orice dorinta de a mai lucra la galeria de arta. S-a intors acasa, la parintii sai, unde a devenit atras de invatarurile bibliei si a comunicat familiei intentia sa de a deveni pastor. Pentru a obtine postul de pastor trebuia sa dea examene nationale si ca pregatire pentru aceste examene, a studiat la Amsterdam cu un meditator, insa era incapabil sa stapaneasca latina si greaca veche, doua materii obligatorii. Tatal sau a fost extrem de dezamagit si l-a trimis la o scoala din Bruxelles, condusa de un  grup de misionari. Dupa 3 luni de studii, Vincent a fost numit ajutor al misionarilor din regiunea Borinage. Dar in scurt timp acestia si-au dat seama ca el era incapabil sa tina predici , drpet pentru care i-au inchis usile, iar singura sa consolare a ramas caietul lui de schite, pe care-l avea mereu asupra lui. A inceput sa studieze arta si in ianuarie 1880, a hotarat sa mearga sa-l intalneasca pe unul dintre pictorii sai favoriti, Jules Breton. Calatoria a fost extrem de periculoasa si fiind surprins de un viscol puternic, Van Gogh a facut cale intoarsa  fara a-l mai intalni pe Breton. In urma unei discutii aprinse cu tatal sau, a plecat la Haga unde a locuit la o verisoara a lui care tocmai se casatorise cu Anton Mauve, un artist care a fost de acord sa-l ajute pe Van Gogh sa-si dezvolte talentul de pictor. Aici a avut o serie de legaturi cu diverse femei, in urma carora avea tot felul de necazuri. In martie 1885, tatal sau a decedat subit. Dupa moartea sa, viitorul familiei a devenit din ce in ce mai sumbru. In aceasta perioada Vincent a realizat una dintre lucrarile sale cele mai cunoscute"Mancatorii de cartofi". Totusi , nu reusea sa gaseasca pe nimeni in zona dispus sa pozeze pentru tablourile sale. In vara anterioara, unul dintre modelele feminine a ramas insarcinata, ceea ce a pus sub semnul intrebarii relatia lui Vincent cu aceasta. Acuzat pe nedrept ca si-ar fi lasat modelul insarcinata, a ales sa paraseasca  orasul si nu a mai revenit niciodata in tara sa natala . S-a mutat la Anvers, in Belgia, iar in 1886 a fost acceptat sa studieze la Institutul Regal de Arta. Aici, el se astepta sa invete tehnici de pictura in ulei, dar scoala nu le permitea noilor studenti nici macar sa atinga pensula. Fiind dezamagit, a parasit scoala si s-a mutat la Paris la fratele sau. Aici , Vincent a fost pus sub influenta stampelor japoneze, care devenisera foarte populare in Paris. S-a simtit atras de culorile vii si lipsa totala de preocupare pentru regulile perspectivei. Pe masura ce descoperea mai multe astfel de stampe, devenea tot mai interesat de Japonia ca tara. Vincent si-a facut treptat multi prieteni si din randul impresionistilor, era in relatii bune cu Camille Pizarro, George Seurat si Paul Signac. La scoala lui Fernan Cormon, a intalnit pictori neconventionali precum Toulouse_lautrec, Emile Bernard si numerosi alti tineri artisti cu sangele clocotind.  Traind din plin o viata stimulanta alaturi de acesti tineri, Vincent a pus in picturile sale din acea perioada o intreaga paleta de culori foarte vii. Talentul artistic al lui Van Gogh a inflorit foarte repede in anii petrecuti in Paris, dar a ramas in continuare neapreciat de ceilalti, nereusind sa vanda inca nici o lucrare. Vincent era un obisnuit al restaurantului Tanblan, iar prietenii au inceput sa-i puna intrebari despre relatia lui cu proprietara, o femeie mai in varsta, Agostina Segatori.  In tinerete  , aceasta facuse cariera ca model si isi deschisese un local cu banii  castigati astfel. Aceasta a acceptat o parte din lucrarile lui Vincent ca plata pentru cina. O femeie foarte inteleapta, Agostina si-a dat seama ca lucrarile lui Van Gogh nu aveau valoare pe piata, dar i-a acceptat oferta din simpatie pentru tanarul artist. Relatia dintre cei doi a durat cateva luni si s-a sfarsit brusc in iulie 1887. In ciuda rivalitatilor meschine existente, Vincent a inceput sa-l idolatrizeze pe Paul Gauguin. Acesta era cunoscut drept un artist egocentric si arogant. Cu toate acestea, Van Gogh a inceput sa-si petreaca timpul in mod regulat cu acesta. Dar Gauguin  nu avea nici o intentie sa stea la Paris, asa ca a plecat la Pont-Avin, in Bretonia. Vincent, isi dorea si el sa plece undeva, pentru ca era satul de Paris, asa ca s- dus  in Provence, la recomandarea lui Lautrec. Povestirile lui Lautrec infatisau Provence ca fiind scaldat in soare, dar  la sosirea lui  in februarie 1888, Vincent a vazut in jur numai zapada. Ajuns la destinatie, s-a apucat serios de lucru. In luna urmatoare, pe masura ce livezile infloreau, a inceput sa picteze tot mai mult, piersicii, cerul instelat, raurile de culoarea smaraldului, soarele stralucitori tot ce intalnea. Cum traiul era foarte scump, isi confectiona singur pensule din trestie. In mai , a inchiriat o casa pentru 4 persoane, invitandu-si prietenii sa-l viziteze, dar dintre toti, doar Gauguin a manifestat interes pentru invitatia lui Van Gogh. In 23 octombrie Gauguin a ajuns intr-un final in Arles si Van Gogh era extaziat de faptul ca visul sau de coabitare cu un alt artist se realiza. Vincent isi dorea ca in timp  sa transforme Arles intr-o capitala a artei, aducand aici mai multi artisti. Gauguin credea ca visul lui Van Gogh era absurd. El nu respecta lucrarile lui Vincent , dar se simtea indatorat fratilor Van Gogh, deoarece Theo ii achizitiona lucrarile, iar Vincent ii punea la dispozitie o locuinta in Arles. La inceput a mers totul struna, dar pe parcurs, Gauguin a adoptat un aer de superioritate  si relatia dintre ei s-a racit in asa fel incat , in noaptea de 23 decembrie, in timp ce Gauguin se plimba prin casa, Van Gogh a luat un brici si s-a furisat spatele acestuia. Auzind pasi, Gauguin s-a intors si privirile celor doi s-au intalnit. VIncent si-a lasat capul in jos, s-a intors cu spatele si a plecat. Socat de intamplare, Gauguin  a decis sa innopteze la hotel. A doua zi , cand a revenit acasa, l-a gasit pe Vincent intins pe jos, zacand intr-o balta de sange. In acea noapte, hotarand sa nu-l atace pe Gauguin, Vincent si-a retezat urechea stanga a invelit-o intr-un ziar si a trimis-o unei prostituate. Politia l-a dus la spital, iar Gauguin dupa ce l-a asteptat pe Theo, fratele lui Vincent sa ajunga in Arles, a parasit orasul aceste definitiv pe  26 decembrie. Van Gogh si-a revenit repede si pe 7 ianuarie a iesit din spital, ajutat de prietenul sau postasul Roulan. Dar dupa o luna, a revenit la spital , deoarece menajera sa a anuntat politia ca Vincent nu mai mancase de 3 zile, sub pretextul ca mancarea era otravita. S-a constatat ca suferea de halucinatii si medicii ii permiteau sa revina acasa doar cateva ore dupa-amiaza ca sa poata picta.  Dupa un timp, pacientii din spital au semnat o petitie prin care cereau ca Van Gogh sa fie incuiat si izolat in camera sa,auzind ca el are probleme psihice. Pe 8 mai a fost transferat la ospiciul din St.Remy, unde si-a petrecut timpul in liniste, pictand. Pictura s-a dovedit cel mai eficient tratament si i-a oferit taria de care avea nevoie cand se simtea cuprins de disperare, pe masura ce boala avansa. La inceputul anului urmator , Theo a expus cateva lucrari de-ale fratelui sau Vincent, intr-o galerie de arta din Bruxelles.Dintre toti criticii care le-au vazut , doar unul singur, Albert Aurier i-a laudat lucrarile intr-un articol de revista. In mai 1890, Theo i-a gasit lui Vincent o noua locuinta. Oraselul Auvers-sur-Oise era doar la o ora de mers cu trenul de Paris. Aici locuia  Paul Gachet , un medic sustinator al miscarii impresioniste. Tulburarile psihologice constituiau domeniul sau de specializare. Directorul ospiciului din St.Remy a aprobat transferul, considerand ca Vincent avea sa fie in siguranta cu Dr. Gachet. Pe 16 mai a fost externat. Incantat de faptul ca avea sa paraseasca spitalul, Vincent nu a mai prezentat nici un simptom de tulburare psihica. Seful sectiei chiar a trecut "vindecat" in rubrica observatii din fisa lui medicala.  Cat timp Vincent  a stat in spital, fratele sau Theo s-a casatorit si a avut un copil. Acum era pentru prima data cand Vincent isi vedea cumnata si nepotul. A acceptat sa locuiasca la mansarda unei cafenele si s-a decis ca il va vedea pe doctorul Gachet in fiecare duminica dupa pranz. Vincent a incercat sa traiasca o viata normala in noul mediu si s-a reapucat de pictura in mod serios,  realizand un tablou pe zi. Lucrarile pictate in Auvers erau  mult mai simple si mai clare decat cele anterioare; culorile folosite nu erau intr-un contrast atat de flagrant, ci constau in special in nuante de verde si albastru. A inceput sa picteze si panorame, pe panze foarte lungi. In acest timp, Theo se confrunta cu numeroase probleme financiare, sotia sa isi revenea cu greutate dupa nastere , iar fiul era atat de bolnavicios, ca deseori se afla la hotarul dintre viata si moarte. Pe 5 iulie, Theo l-a invitat pe Vincent la Paris. L-a invitat si pe Aurier , pe fratele sotiei sale si pe Lautrec, insa Theo si ai sai s-au dovedit a fi niste gazde jalnice. Theo a vorbit neincetat despre singuratatea sa, deprimandu-si oaspetii, care incercau sa para veseli.  Toate acestea i-au indus lui Vincent o stare de nervozitate extrema, determinandu-l sa plece inainte de vreme. Programul sau zilnic a ramas insa neschimbat : ziua picta, iar seara revenea acasa. Pe data de 27 iulie insa el nu a revenit acasa, iar sotii Ravoux, proprietarii cafenelei unde locuia el,au intrat in panica. Dupa inca o zi, Vincent a aparut in fata lor, clatinandu-se. Cand l-au intrebat cum se simte, el s-a rastit la ei si a mers mai departe in camera sa. Observand insa ca pierdea mult sange, cei doi l-au chemat imediat pe medicul zonei , precum si pe dr.Gachet. Tot ce se stia in acel moment era faptul ca Vincent s-a impuscat in piept. Motivul era neclar. Imprumutase arma de la sotii Ravoux pentru a alunga pasarile care il deranjau in timp ce picta. Glontul ii perforase stomacul si ramasese infipt in spate. Din nefericire, niciunul dintre cei doi medici sositi, nu se pricepeau sa extraga glontul din trup. Rana nu era una fatala, iar Vincent nu isi pierduse cunostinta. Ziua urmatoare, Theo a venit la Auvers pentru a vorbi cu Vincent , insa cei doi au avut parte de putine clipe impreuna. In aceeasi seara starea lui Vincent s-a agravat si a murit tinandu-l de mana pe indragitul sau frate mai mic. Avea 37 ani si a murit pe 29 iulie. Dupa funeraliile tinute la Paris in onoarea lui Vincent, Theo a gasit o scrisoare adresata lui in buzunarul hainei fratelui sau. Acesta scria : "Mi-am daruit intreaga viata artei. Aceste tablouri m-au costat chiar sanatatea mintala ".  Scrisoarea se incheia cu o intrebare : "Ce iti doresti?"
Theo nu i-a putut raspunde ultimei intrebari lasate de fratele lui. Stia insa foarte bine ce isi dorise Vincent. Tot ce voise acesta era sa picteze si sa isi traiasca propria viata. A renuntat la ambele dorinte atunci cand s-a impuscat si a primit in schimb pacea eterna si gloria. Dupa moartea lui Van Gogh , multi psihologi au tras concluzii asupra bolii lui. Dr.Gachet credea ca la originea problemelor lui psihice se aflau insolatia si terebentina folosita la pictat. La inceputul secolului XX, o teorie raspandita era cea a schizofreniei. Altii pretind ca Vincent suferea de encefalita, alcoolism, boala Meniere si multe alte afectiuni. Cercetatorii care au incercat sa clarifice boala lui au cautat semne si indicii si in picturile sale. Pictura asupra careia se concentrasera in mod deosebit, este "Noapte instelata". Unii pretind ca utilizarea excesiva a culorilor verde, rosu si alb e un indiciu al daltonismului. Insa Van Gogh era constient de ceea ce facea atunci cand isi picta lucrarile. Dorea sa ilustreze frumusetea naturii de o maniera surprinzatoare, mai abstracta, de unde si nevoia unui contrast cromatic mai puternic. Exista schite ale acestui tablou, care demonstreaza ca a calculat cu atentie cantitatea potrivita din fiecare culoare pe care avea sa o foloseasca pentru a produce efectul scontat. Stia prea bine ca tehnica sa picturala era unica si ca depasea  puterea de intelegere a multor oameni.  Van Gogh este deseori gresit interpretat ca fiind "un artist detasat, manifestand interes pentru averi si faima ", insa in realitate intotdeauna a asteptat ziua in care oamenii aveau sa ii inteleaga si sa-i cumpere lucrarile.
sursa: Deagostini-100 Personalitati

_______________________________________________________________________

NAPOLEON  BONAPARTE

Aceasta este povestea unui barbat, care si-a petrecut  cea mai mare parte din viata pe campul de lupta care a capatat in timp o aura de erou. Cand s-a nascut Napoleon, atat mama sa, Maria Letizia Ramolino, cat si tatal sau Charles, erau implicati  in Miscarea de Independenta din Corsica. Napoleon s-a nascut in ziua in care Corsica a pierdut, fiind proclamata oficial drept teritoriu francez. Inca inainte de a veni pe lume, se pare ca lui Napoleon i-a fost scris sa devina soldat. In ciuda anilor grei de ocupatie, corsicanii au o fire apriga si nu s-au lasat niciodata dominati de cuceritori. La fel s-a intamplat si atunci cand Franta a ocupat Corsica, astfel ca aceasta a ramas una dintre provinciile cele mai sarace din Franta. In copilarie, Napoleon percepea saracia Corsicii ca pe o insulta la adresa poporului sau. In acea perioada unul dintre eroii sai era Pascal Paoli, conducatorul Miscarii de Independenta din Corsica. Eroul Corsicii nu a fost un simplu soldat, ci a incercat sa dezvolte din toate punctele de vedere. Dar atunci cand a ajuns sa ameninte Franta cu acte de violenta, in situatia in care independenta nu era acordata,  acesta a fost acuzat de crima si exilat in Anglia. Tatal lui Napoleon era unul dintre fostii locotenenti ai lui Paoli, insa dupa  acest incident a schimbat fronturile, devenind sustinator al Frantei. Din acest motiv  si-a pierdut simpatia propriului popor, insa a primit numeroase titluri din partea Frantei si, dupa cum isi amintea Napoleon, tatal sau era o personalitate influenta in Corsica.  Cu toate acestea, Napoleon l-a admirat mai mult pe Paoli decat pe propriul sau tata, pe care il considera un tradator si un snob. Si-a iubit mama mai mult decat tatal. Se spune despre Maria Bonaparte ca avea " o minte de barbat intr-un corp de femeie", considerand onoarea drept cea mai inalta virtute. Napoleon isi dorea sa devina o persoana la fel de puternica si de responsabila ca mama sa. Preocupati de viitorul fiului lor, parintii decid sa-l inscrie la o academie militara in Franta. Asa ca, la varsta de 10 ani face primii pasi  spre putere,  asa cum isi dorise mama sa. A urmat cursurile academiei militare din Brienne, in nordul Frantei. Aici numerosi fii de nobili se pregateau sa devina ofiteri de elita. Dar Napoleon nu-si dorea o cariera militara, nu era un copil activ , ci prefera sa stea in casa sa citeasca. Era deseori batjocorit din cauza originii sale corsicane si i se dadeau diverse porecle, inclusiv una care insemna " pai in nas ". Nu se juca niciodata cu colegii de clasa si in timpul pauzelor  mergea la biblioteca, unde citea carti despre marii eroi. Il admira mult pe Alexandru cel Mare si incepuse sa viseze la momentul  in care el insusi avea sa devina un erou, eliberand Corsica de sub dominatia franceza. La 15 ani s-a mutat la Institutul Militar Regal din Paris, unde era constant batjocorit de colegi ceea ce l-a facut  sa indrageasca si mai mult Corsica natala si sa deteste si mai mult Franta. Urmeaza si un curs de elita in cadrul institutului, pentru a deveni ofiter militar francez. Dupa absolvire, Napoleon a devenit locotenent de artilerie, fiind trimis in sud-Frantei, la Valence. In acea perioada Napoleon ducea o viata dubla. In timpul vacantelor de vara se intorcea in Corsica , alaturandu-se miscarilor de independenta si luptand impotriva francezilor. Pe drum inspre Corsica, se spune ca-si schimba uniforma militara franceza cu cea corsicana. In timp ce el traia o viata dubla, in Franta avea loc un eveniment important. In iulie 1789, poporul francez s-a rasculat impotriva regelui din familia Bourbon,inarmandu-se si asediind inchisoarea Bastilia. Dupa cucerirea Bastiliei , se spune ca generalul regelui, afland ca el si trupele sale  aveau sa fie masacrate, a raspuns calm :''Violenta, deci?" Nu si-ar fi imaginat ca in mai putin de 4 ani avea sa fie condamnat la moarte. Napoleon era implicat in reprimarea revolutiei, dar s-a razgandit repede in privinta situatiei politice si s-a decis sa sprijine revolutia. Aceasta s-a raspandit in intreaga Europa, oamenii nemaiputand sa suporte vechile forme de guvernare feudala si dorind ceva nou. Napoleon s-a alaturat miscarii revolutionare, incercand sa devina la fel de francez ca si cei nascuti in Franta. Conducatorul Adunarii Nationale, Maximilien Robespierre,era cunoscut pentru politica sa de teroare.  Napoleon a devenit un sustinator al acestuia. Robespierre a observat calitatile deosebite ale lui Napoleon si le-a exploatat pentru a-i reprima pe contrarevolutionarii ce incercau sa  reinstaureze monarhia.Ca urmare, cariera militara a lui Napoleon a avansat rapid.  Revolutia a reusit sa rastoarne monarhia franceza, generand miscari similare si in tarile vecine. In 1793, Napoleon a fost implicat in actiunea de respingere a fortelor britanice care invadasera Toulon.

In 1794 a fost considerat ca facand parte din reactiunea termidoriana, care se opunea arestarii lui Robespierre. In 1795 a fost numit de Barras sa conduca represiunea impotriva contrarevolutionarilor.Ulterior, in loc sa respinga atacurile statelor invadatoare, Napoleon si-a condus armata in expeditii in tari straine,dobandind victorie dupa victorie, reusind fie sa supuna, fie sa  incheie aliante cu aceste state. Poporul francez avea mai multa incredere in Napoleon, invincibilul conducator militar, decat in politicienii care incepusera miscarea revolutionara. pe 9 noiembrie 1799, pentru a proteja consiliul de iacobini, Napoleon s-a autointitulat Prim Consul. In ziua urmatoare, consiliul a primit ordin sa revizuiasca Constitutia, pentru  a-i acorda lui Napoleon si mai multa putere, idee dezaprobata de numerosi membri. Dezbaterile asupra revizuirii au durat mult, dar in final Napoleon a reusit sa convinga consiliul celor 500 sa ajunga la concluzia dorita de el. Cand  a pasit in incapere, a fost intampinat cu strigate de catre opozantii sai : " Dictatorule!" Fratele sau, Lucien , permisese prezenta membrilor armatei, iar acestia au facut uz de forta pentru a-i reduce la tacere pe opozanti. Astfel a luat nastere regimul sau, Napoleon autointitulandu-se cel mai puternic om din Franta. Acest eveniment este cunoscut drept Lovitura de Stat din 18 Brumar. Pe 15 decembrie a fost proclamata Constitutia. Ca general, Napoleon nu-i placea sa stea sa urmareasca lupta de pe varful unui deal. Isi dorea sa-si demonstreze forta in lupta.A castigat numeroase batalii. La un moment dat, chiar si-a lasat soldatii in urma, pentru a se intoarce la Paris sa organizeze lovitura de stat si sa se intituleze Prim Consul. Nu-i placea sa se angajeze in dispute cu  politicienii din Paris. Chiar si in calitate de conducator al tarii, a continuat sa fie mai degraba un conducator militar decat un politician si a impins tot mai departe hotarele tarii, cucerind teritoriu dupa teritoriu. Avea obiceiul ca, dupa fiecare victorie obtinuta, sa se intoarca triumfator in Paris si sa conduca o parada prin oras. Isi dorea sa impresioneze prin eroismul sau, pentru a putea fi incoronat imparat. Cu 3 ani inainte de terminarea revolutiei prin lovitura de stat a lui Napoleon, acesta s-a casatorit cu Josephine de Beauharnais. Ea era cu 6 ani mai in varsta si a obtinut o mare influenta prin casatoria cu invincibilul imparat. Napoleon a plecat de acasa la o varsta frageda pentru a merge la academia militara, apoi si-a petrecut timpul mai mult prin razboaie, asa ca nu avusese ocazia de a fi iubit si rasfatat de mama sa. Acest lucru a fost suplinit de sotia sa, care a avut mai multe aventuri extraconjugale  si care facea eforturi sa satisfaca dorintele "copilului " sau. Locuia mai mult in Malmaison, in apropiere de Paris, unde il distra pe Napoleon crescand lei si alte animale exotice si oferind sustinere morala singuraticului erou. In mai 1804, consiliul batranilor a revizuit Constitutia si l-a proclamat pe Napoleon imparat. In decembrie, acesta l-a invitat pe Papa Pius al VII-lea la ceremonia de incoronare din catedrala Notre Dame. Invitatii la ceremonie au fost socati la sosirea lui Napoleon. El purta o mantie lunga alb cu negru, foarte asemanatoare cu cea purtata cu 11 ani inainte de Ludovic al XVI-lea, imediat inaintea executiei  sale. In timpul ceremoniei nu numai ca s-a autoproclamat cu voce tare imparat, ci a si dorit sa-si evidentieze puterea in comparatie cu cea a Papei. Era bine de stiut ca toate imperiile din Europa aveau nevoie de sustinerea Papei insa  Napoleon nu era de acord cu aceasta idee.  In timpul ceremoniei, a incercat sa-si impuna autoritatea asupra Papei. Se obisnuia ca Papa sa aseze coroana pe capul imparatului. Insa Napoleon a luat coroana din mainile Papei si si-a asezat-o singur pe cap. Comandase de asemenea o coroana pentru imparateasa, Josephine. Aceasta a fost o provocare directa la adresa Papei. Papa se prezentase la ceremonie pentru binele bisericii, dar a fost scandalizat de insulta pe care i-o adusese Napoleon.  Imparatul a promis sa instituie multe reforme pe intregul continent, provocand schimbari in toata Europa. La un an dupa ce a devenit imparat, Napoleon s-a autoproclamat rege al Italiei. Chiar dupa incoronare, a continuat sa invadeze alte tari spre a-si extinde teritoriul. Intentiona sa aduca intreaga Europa sub conducerea familiei Bonaparte. Fratele sau, Joseph, era regele Spaniei, Louis era regele Olandei, iar sotul surorii sale, Caroline era regele Neapolelui.  Singura problema era ca Napoleon nu avea un mostenitor direct. Josephine avea 40 de ani si pe atunci se considera ca era imposibil ca o femeie sa aduca pe lume copii la acea  varsta. Asa ca , Napoleon a luat o decizie extrem de dificila : sa divorteze de Josephine. In anul urmator, in aprilie 1810, imparatul Frantei se casatorea cu tanara Marie Louise, din faimoasa familie de Habsburg a Austriei. Marie Louise era tanara si sanatoasa si a dat nastere primului copil la un an dupa casatorie. Imparatul si-a numit copilul regele Romei, asigurandu-se ca avea sa aiba un succesor. Fericit ca devenise tata, Napoleon isi vizita fiul de mai multe ori pe zi, petrecand mult timp cu acesta. Divortul lui Napoleon de Josephine , cauzat de incapacitatea  acesteia de a procrea, a fost un eveniment nefast pentru domnia imparatului. Acesta a avut relatii extraconjugale, dar nici o femeie nu a ocrotit copilul din el  asa cum o facuse Josephine, ceea ce a dus la agravarea labilitatii sale psihice. Probabil tot acestui aspect i se datoreaza si gafele strategice monumentale  pe care le-a facut asa numitul rege al razboiului in acea perioada. Cea mai mare dintre gafe a fost considerata  expeditia din Rusia. Cu putin timp inainte, Napoleon invadase Spania, insa , fara a astepta victoria definitiva asupra acestui teritoriu, si-a retras armata si a pornit inspre est, catre Rusia. Odata intrat in Moscova, care fusese arsa in intregime de catre rusi Napoleon a propus  incetarea focului. Regele Alexandru I al Rusiei nu a acceptat propunerea lui Napoleon. Armata imparatului a ramas in Moscova aproape o luna, ceea ce s-a dovedit o decizie neinspirata. Cand s-a hotarat in final retragerea, aspra iarna ruseasca deja incepuse. Armata rusa a luat-o inaintea fortelor in retragere, blocand drumurile si incendiind orasele din calea lor, fiind din ce in ce mai greu pentru francezi sa-si procure hrana.  Aproape jumatate din armata de 500 mii de oameni a lui Napoleon a pierit din cauza gerului si a foametei. Prin urmare, expeditia din Rusia a fost un esec pentru acesta. Fostul erou al armatei a pierdut si alte batalii importante si a decazut rapid de la putere. Apoi, in 1814, fortele contrarevolutionare l-au exilat pe insula Elba din Marea Mediterana. Parea  ca-i este sortit  sa-si petreaca restul zilelor pe aceasta insula care era destul de aproape de Corsica, insa a primit o a doua sansa.  Ludovic al XVIII-lea starnise un val de nemultumire, iar oamenii incepeau sa regrete anii de glorie traiti sub regimul lui Napoleon. El a strans cateva sute de soldati si a evadat de pe insula , ajungand in sudul Frantei pe 1 martie 1815.  Oamenii l-au primit cu bratele deschise  pe cel care le insuflase simtul mandriei. Ludovic al XVIII-lea  a parasit Parisul si a plecat in exil.
"Nu-mi mai doresc un vast imperiu. Tot ce imi doresc acum pentru imperiul francez este stabilitate si fericire ". Intors la putere, Napoleon a rostit aceste cuvinte incercand sa incheie un acord de pace cu englezii si cu puterile aliate. Insa era prea tarziu, deoarece acestia hotarasera deja, in cadrul intalnirii de la Viena sa recastige Europa de sub dominatia lui Napoleon, asa ca singura solutie era razboiul. Catre sfarsitul lunii iunie au fost mobilizati 130 mii soldati din Paris  pentru a lupta impotriva statelor aliate  si parea ca vor iesi invingatori. Insa pe 18 iunie, la Waterloo, la sud de Bruxelles , au suferit o  infrangere decisiva. Se implineau exact 100 de zile de cand Napoleon revenise la putere. Dupa ce a fost detronat pentru a doua oara si lasat fara nici un titlu, Napoleon s-a imbarcat pe vaporul militar englez Bellerophon, sperand sa fie exilat in Anglia. Insa acest lucru nu i-a fost permis , ci a fost in schimb trimis pe insula Sfanta Elena din Atlanticul de Sud. Sfanta Elena este o insula foarte izolata , situata mai aproape de Africa  decat de Europa. Aceasta a fost pedeapsa data de puterile aliate, care il condamnau pe Napoleon  pentru anii de pe care ii traise Europa. I s-a dat o casa taraneasca  renovata pe insula  si se afla permanent sub supravegherea  soldatilor britanici, pentru a nu evada din nou. Oricum , Napoleon nu mai avea puterea sa fuga. Suferea din cauza climei tropicale, neobisnuit cu caldura si umiditatea si pana si sarcinile cele mai usoare il epuizau. Era mereu injosit de seful fortelor britanice  pe Sfanta Elena, Hudson Lowe , care s-a asigurat ca el  sa nu mai aiba forta psihica necesara pentru a planifica o alta revenire. Tot ceea ce putea face  era sa-si aminteasca de zilele de glorie . Si-a notat experientele de pe Sfanta Elena cu ajutorul unui scrib caruia ii dicta jurnalul.  Iata un extras din jurnalul sau : 
" In mod cert, istoricii remarca  ambitia atunci cand  analizeaza  evenimentele trecute, multa ambitie. Insa ambitia este de fapt   cu mult mai mare, mult mai puternica decat cred ei. "
Pe 5 mai 1821, la sase ani dupa ce fusese trimis pe insula , fostul imparat s-a stins in tacere insula Sfanta Elena. Autopsia efectuata imediat  a indicat o malformatie a glandei pituitare. Se spune ca aceasta i-a cauzat multe probleme  de sanatate si instabilitate psihica. Nu se stie exact momentul in care Napoleon a fost numit regele razboiului. Numele sau a devenit cunoscut in intreaga Europa , datorita raspandirii  zvonurilor despre un general  care nu a cunoscut niciodata infrangerea  si care cucerea teritoriu dupa teritoriu. Privindu-si in retrospectiva  viata petrecuta in razboaie, Napoleon spunea : " Razboiul implica niste strategii foarte neobisnuite. Am participat la peste 60 de batalii , insa tot ce am invatat despre tactica de lupta  a fost din propria mea experienta ."
Totusi , Napoleon a recunoscut ca victoriile sale s-au datorat uneori unui strop de noroc.
"Strategiile de lupta , conditiile, starea fizica a soldatilor, relieful, sunt complet diferite de la o batalie la alta. In plus, exista doua feluri  diferite de strategii de lupta : bune si proaste. Strategiile bune pot esua daca nu sunt aplicate la timpul  potrivit,  iar strategiile proaste pot  da rezultate bune ."
'In dictionarul meu personal, cuvantul -imposibil- nu exista ."
Napoleon a rostit aceasta fraza vestita dupa ce a devenit Prim Consul in 1800, cand a decis sa traverseze Alpii pentru-si surprinde inamicul in timpul celei de-a doua expeditii din Italia. Iata inca o dovada a convingerii sale ca soarta razboiului depinde numai de deciziilete de comandant. Un comandant trebuie sa aiba calitati excelente de conducator, pentru a face imposibilul posibil, iar Napoleon era intotdeauna rational si realist  in ceea ce priveste potentialul soldatilor sai.  Cu cat campaniile durau mai mult , cu atat soldatii incepeau sa simta dorul de casa si de familie, iar nemultumirea crestea. Asa ca Napoleon a luat o serie de masuri. O masura  a fost publicarea unui ziar militar. A avut doua scopuri cand a decis publicarea ziarului si cand a obligat soldatii sa-l citeasca. Una era ca acestia sa fie la curent cu  ce se intampla in tara in lipsa lor, alinandu-le astfel dorul de casa. In al doilea rand, Napoleon isi publica mesajele si gandurile in cadrul ziarului, acesta fiind un mod  foarte eficient de a comunica cu trupele sale. A reusit sa inspire un ideal comun trupelor sale, facand  sa para mult mai mare si mai puternic decat era in realitate. Poporul il privea ca pe un erou. Napoleon a creat de asemenea, un sistem de ajutorare a ranitilor  in razboi, a imbunatatit nutritia soldatilor prin introducerea conservelor  si a facut multe alte lucruri inovatoare , modernizand intreaga armata. Pe langa  strategii exceptionale, Napoleon avea si un talent innascut de razb ceea ce i-a adus numeroase victorii. El a investit mult timp si efort pentru a transforma Parisul in unul dintre cele mai frumoase orase ale lumii. A alocat numere caselor de pe strazile Parisului, a construit fantani la intersectiile strazilor, a creat scuaruri si piete a ordonat chiar si constructia de cimitire. Si-a dorit ca Parisul sa fie o intruchipare eterna a puterii si succesului sau asa ca a construit in onoarea sa Arcul de Triumf, precum si monumentele de razboi din Place Vendome si Place de Chartres.e asemenea, a construit peste Sena podurile Austerlitz, Iena si Cite. Dupa moartea lui Napoleon, nepotul sau, Napoleon al III-lea, i-a adus corpul inapoi la Paris, spre a fi inmormantat. In 1851, dupa ce a devenit imparat in urma loviturii de stat, Napoleon al III-lea a hotarat sa reconstruiasca Parisul.  Astfel, el a construit o retea de strazi, a inventat un sistem de canalizare si a construit multe parcuri. A reconstruit cladirile Operei si Luvrul si a finalizat constructia unei piete centrale. De asemenea, a finalizat Arcul de Triumf din Place de L'Etoile.

sursa: Deagostini-100 Personalitati 

_______________________________________________________________________

NOSTRADAMUS

"In cea de-a saptea luna a anului 1999, va cobori din ceruri un rege maret", a prezis Nostradamus, inspaimantandu-i pe multi oameni din lumea intreaga. Pe masura ce se apropia sfarsitul mileniului, teorii despre sfarsitul lumii au aparut in multe documentare de televiziune si articole din reviste. Practicile oculte s-au raspandit, iar numele lui Nostradamus a devenit sinonim cu aceasta miscare. Insa Nostradamus a fost initial un doctor francez. Numele sau adevarat era de fapt Michel de Nostredame. Tatal si bunicul sau erau evrei, dar, temandu-se de persecutii, s-au convertit la crestinism si si-au luat numele de Nostredame, un nume care face referire la Fecioara Maria. Cand a mers la universitate, si-a schimbat numele in varianta latina a acestuia, Nostradamus, nume  care i-a ramas pentru totdeauna. Ziua de nastere a lui Nostradamus, dupa calendarul iulian (creat de Cezar pentru Roma ), este 14 decembrie. Dupa calendarul gregorian, introdus de Grigore al XIII-lea si folosit si in prezent, data sa de nastere este 23 decembrie. Cand s-a nascut el se folosea calendarul iulian, de aceea atunci cand se interpreteaza prezicerile sale trebuie sa se tina seama si de schimbarea calendarelor.  Nostradamus a avut 4 frati si o sora, toti mai mici decat el si toti avand o viata incununata de succes. Fratele sau Bertrand a devenit negustor, a fost numit ulterior cavaler si s-a casatorit cu o tanara dintr-o familie nobila. Fratele sau Jean a scris o carte devenita foarte populara :" Vietile poetilor celebri din Provence". Fratele  sau Antoine a fost procuror si judecator. Familia lui Nostradamus si-a educat bine copiii, ceea ce le-a permis sa-si faca propriile averi. Motivul pentru care Nostradamus  si-a ales o meserie in domeniul medicinii a fost ca bunicul din partea mamei, Jean de Saint Remy, era doctor si a influentat alegerea facuta de nepot. Se spune ca Jean a fost tutorele personal al lui Nostradamus, l-a invatat sa citeasca si sa scrie, dar l-a invatat si alte materii, cum ar fi matematica si astrologia. In evul mediu, Biserica Catolica credea ca modalitatea de vindecare a bolilor era sa se extraga sangele infectat din corp, astfel incat in acea vreme se faceau multe operatii. Doctorii evrei produceau propriile leacuri pe baza de plante si minerale dupa ce examinau pielea, limba si urina pacientilor; in plus considerau ca astrologia era un important instrument de stabilire a diagnosticului. Cunostintele de astrologie fiind decisive pentru a putea deveni doctor in vremea aceea, bunicul lui Nostradamus a tinut sa-l invete pe nepot notiunile de baza ale astrologiei. Copilul a ascultat fiecare cuvant rostit de bunic, privind cerul senin noaptea. Nu se stie daca bunicul sau l-a invatat si despre cabala, dar metoda sa de diagnosticare si vindecare a pacientilor pare sa fi fost influentata de aceasta. Nostradamus copil fiind, era precum un burete, absorbind nenumarate cunostinte despre astronomie, astrologie, plante medicinale si despre ce efect aveau toate acestea asupra medicinii. In anul 1515, la varsta de 12 ani, Nostradamus s-a hotarat sa mearga la scoala in orasul  Avignon, la 20 km nord de Saint Remy, pentru a-si perfectiona educatia. Se spune ca Nostradamus era un copil foarte prietenos, cu o mare pasiune pentru cercetare. Beneficiind de o memorie superioara si de cunostinte mai vaste, el a atras atentia colegilor sai, care l-au numit " doctorul in stele".  Pe atunci el studia numai gramatica, logica si retorica. In 1520, pe cand era student la facultatea de medicina a Universitatii din Avignon, ciuma  care aparuse in regiunea Languedoc, s-a raspandit si in Avignon, astfel incat doctorii si studentii la medicina au fost trimisi in zona sa ajute la punerea sub control a situatiei. In acea vreme, Nostradamus a pornit in cautarea unui tratament medical pentru ciuma. Din 1521 pana in 1529, el a umblat dintr-o regiune in alta, acumuland cunostinte despre diverse plante si colectionand mostre. In 1529, pentru a-si continua studiile de medicina clinica, Nostradamus s-a inscris la prestigioasa universitate din Montpellier, la varsta de 26 ani. Examenul de admitere era extrem de dificil. Dar cum Nostradamus era un geniu, el a reusit sa ofere raspunsuri pe care chiar unii dintre profesori nu le-au inteles pe deplin. Pana la urma, directorul scolii, convins ca Noastradamus poseda aptitudini remarcabile, decizia finala de a-l accepta la facultate. Cand s-a inscris la universitate, el a folosit pentru prima data numele latinizat de Nostradamus. Anii de studentie au fost plini de satisfactii pentru Nostradamus, care  a  obtinut doctoratul in anii 1530.  Cand Nostradamus avea intre 27 si 30 ani, a pornit din nou in pribegie spre orasul Agen. Scopul sau era sa-l intalneasca pe doctorul Scaliger, care facuse cercetari atat asupra plantelor , cat si asupra animalelor si avea cunostinte profunde despre efectele plantelor. Nostradamus avea un mare respect pentru acest invatat, iar cei doi au devenit corespondenti. Scaliger l-a considerat pe Nostradamus un  discipol al sau, insa aceasta relatie nu a durat mult. Calatoria lui Nostradamus la Agen a avut un mare efect asupra vietii sale. Prin sotia lui Scaliger, el a intalnit-o pe Henriette d'Encausse, cu care, in anul 1531 s-a casatorit si care curand a nascut un baietel si apoi o fetita.   Nostradamus cauta sa ia legatura cu diverse persoane interesante, indiferent de religia acestora, astfel incat a avut legaturi si cu protestantii si chiar cu persoane implicate in magia neagra. In vremea aceea, protestantii erau considerati eretici, astfel incat biserica l-a etichetat drept persoana suspecta , l-a acuzat ca a facut experimente chimice pe statuile Fecioarei Maria si l-a chemat in instanta. El nu dorea sa se prezinte in fata instantei, caci era ocupat cu lupta impotriva raspnadirii ciumei, asa ca s-a gandit in schimb sa paraseasca orasul Agen. Urmatorii 2 ani Nostradamus i-a petrecut departe de casa, desi cei doi copii ai sai se imbolnavisera de ciuma, iar sotia sa i-a spus ca nu ar fi bine ca intreaga familie sa mearga cu el. Insa , odata intors acasa, si-a gasit sotia si copiii morti din cauza ciumei. Din acel moment Nostradamus si-a schimbat modalitatea de a aborda medicina datorita mortii sotiei si a copiilor. Doctorii din vremea aceea incercau sa calculeze bioritmul pacientului facand observatii asupra stelelor si corelatii intre observatiile acestea si partile suferinde ale corpului pacientilor. Nostradamus a folosit si el aceasta tehnica astrologica. " Daca as fi intocmit un horoscop pentru sotia si copiii mei, as fi putut sa prezic moartea lor intr-o anumita masura si sa iau masuri pentru a o preveni ", a spus el, cuprins de remuscari. A devenit astfel un fatalist, primele semne ale viitorului sau ca profet aparand in aceasta perioada.  Purtand acum in suflet o rana adanca , a hotarat sa plece de acasa si sa calatoreasca, ceea ce a si facut in urmatorii zece ani. A calatorit mult in Franta, dar a vizitat si Germania si Luxemburgul de cateva ori. In acea perioada au aparut si semnele harului sau de prezicator. Exista multe povesti despre capacitatea lui de prezicator si se spune ca prezicerile sale au fost corecte de cele mai multe ori. Se pare ca, desi devenise fatalist, Nostradamus insusi considera aceste profetii ale sale ca fiind simple deductii. Insa, pe masura ce aprofunda studiul astrologiei si al prezicerilor, nu se poate nega faptul ca e posibil ca Nostradamus sa-si fi dezvoltat un spirit foarte ascutit de perceptie  si sa fi fost capabil sa perceapa si sa interpreteze anumite semne date de corpurile ceresti. In anul 1543, la varsta de 40 de ani, Nostradamus a intrat la manastirea Orval din Luxemburg. L-a intalnit pe doctorul si astrologul Auribaliu. Acesta era autorul cartii " Prezicerile unui om singuratic", scrisa in 1542, dar, in afara de acest lucru, nu se stie ce fel de viata a dus. Unii sustin ca aceasta carte a fost scrisa de fapt de Nostradamus, dar nu exista nici o dovada in acest sens. Nostradamus a avut probabil ocazia sa citeasca aceasta carte, caci stilul "Profetiilor" sale seamana cu cel al "Prezicerilor unui om singuratic". In timp ce era la Orval, regiunea Provence a fost lovita de ciuma.Nostradamus s-a intors in orasul sau natal si exista dovezi ca a avut succes in vindecarea pacientilor la Marsilia in 1544 si la Aix en Provence. Cadavrele se inmulteau in casele din regiune, iar doctorii erau constant la lucru. Nostradamus a decis atunci ca antidotul sau impotriva ciumei sa fie produs in masa si distribuit populatiei.  I-a facut de asemenea pe oameni sa constientizeze rolul igienei personale. Gratie eforturilor sale, epidemia de ciuma s-a stins treptat. La Aix i s-a acordat o compensatie materiala pe viata sub forma unei indemnizatii  anuale drept recompensa pentru munca depusa. In ziua in care-si sarbatorea cea de-a 44 aniversare a zilei de nastere, in 1547, a intalnit o tanara vaduva, Anne Ponsard, in Salon de Provence. Cei doi s-au casatorit si au ramas in Salon. Dar el lasase totusi ceva neterminat. Voia sa mearga in Italia pentru a-l intalni pe marele farmacist italian Antonio Vigercio.  Acesta producea leacuri sub forma de siropuri, pentru cei ce nu puteau inghiti pastilele. Astfel, intre 1548 si 1550 a fost in Italia. L-a intalnit pe farmacist si si-a indeplinit unul dintre teluri. In 1550 s-a intors la Salon si a inceput sa duca o viata asezata alaturi de noua lui sotie si a trait tot restul vietii in acest oras. In 1551 s-a nascut fiica sa, Madeleine, iar in 1553, fiul sau Cesar. A avut in total 6 copii, 3 fete si 3 baieti. Acasa era tata si sot, iar in afara caminului isi continua cercetarile  si isi largea reteaua de cunostinte. Nostradamus a profesat in principal ca medic generalist si reputatia sa a crescut rapid.  Folosind horoscoape, putea sa diagnosticheze starea de sanatate a pacientilor si sa le analizeze sansele. Reputatia lui Nostradamus s-a raspandit rapid si ori de cate ori se petreceau intamplari ciudate, el era chemat la fata locului. Familii nobiliare veneau din intreaga Europa sa-l vada, iar cei care nu se puteau deplasa tineau legatura cu el prin corespondenta. Lui Nostradamus ii placea sa stea de vorba cu ei, astfel ca, in timp ce discuta cu ei, isi perfectiona abilitatile astrologice si de prezicere a viitorului. Pentru a nu ramane in urma cu cercetarile sale de  astrologie, si-a transformat dependintele de pe langa casa in observator astronomic, petrecandu-si fiecare seara urmarind planetele si stelele. Intr-o zi, dupa ce a observat corpurile ceresti, a gandit cu voce tare : "Azi  pare a fi o zi buna pentru semanat fasole ". Fermierii care-l auzeau facand astfel de afirmatii, ii urmau totdeauna sfaturile, iar anul acela  a fost foarte bun pentru cultivatorii de fasole. Nostradamus nu putea face fata numarului coplesitor de cereri care-i erau adresate si de aceea s-a hotarat sa publice un almanah cu profetiile sale. Incepand din 1550, a publicat un almanah la sfarsitul fiecarui an, in care oferea detalii  despre fapte utile pentru fermieri, previziuni meteorologice pe termen lung, datele solstitiilor de vara si de iarna, si multe altele. Almanahul lui era publicat in fiecare an, dar nu s-au pastrat pana in zilele noastre decat fragmente din fiecare publicatie. Pe baza acestor dovezi, ne putem da seama ca, pe langa informatiile legate de agricultura, almanahul oferea si sfaturi legate de intretinerea frumusetii si sanatatii in functie de anotimp, precum si previziuni politice. In almanahul din 1556, Nostradamus a prezis invazia Italiei de catre Henric al II-lea.  Cat despre previziunile meteorologice, el era capabil sa examineze bolta cereasca si sa compileze un raport detaliat privind vremea pentru anul urmator. Nostradamus era o persoana cu multe relatii, care deja detinea numeroase informatii pe care oamenii de rand nu le cunosteau, asa incat, pe baza acestora putea sa prevada anumite evenimente politice. Nostradamus privea intotdeauna spre viitor, asa ca dupa publicarea "Almanahului" a inceput sa lucreze la "Produsele cosmetice si gemul", apoi la varsta de 52 de ani, in mai 1555, a publicat una dintre cele mai importante lucrari ale sale : "Profetiile". Aceasta reprezinta o carte in 3 volume, cuprinzand in total 300 de catrene. Exista si un al 4-lea volum, cu 53 de poeme, insa initial ar fi trebuit sa cuprinda 10 volume cu cate 100 de poeme fiecare. Limbajul foarte criptic pe care il foloseste face ca adevaratul inteles al catrenelor sale sa fie foarte greu de descifrat, astfel incat exista multe interpretari ale acestora. " Profetiile " au creat mare senzatie, iar regele francez Henric al II-lea  a luat in considerare posibilitatea de a-l invita pe Nostradamus la Paris. Regina Caterina de Medici era recunoscuta ca fiind o mare amatoare de ghicit. Ulterior, ea a devenit unul dintre sustinatorii lui Nostradamus, deci clar, ea era mai interesata de profetiile sale decat regele. Cu toate ca era o mare onoare invitatia  de a merge la casa regala, Nostradamus nu era prea incantat de calatoria la Paris. Dar cum era din nou pe punctul de a fi acuzat de erezie, s-a hotarat sa scape de aceasta acuzatie mergand la Paris. Daca putea obtine sprijinul regelui , nu ar mai fi avut dupa aceea probleme de ordin legal. La data de 15 august 1555, Nostradamus a sosit la Paris . Cand a ajuns la castelul din St. Germain en Laye s-a prezentat de indata in fata regelui. Curand dupa aceea, guta i s-a agravat asa ca, a fost nevoit sa 
stea 10 zile la pat. Dupa aceea a mers la castelul din Blois, unde locuiau regina si copiii sai. Regina l-a intrebat despre viitorul celor trei printi. Nostradamus a avut ciudatul sentiment ca printii vor muri in viitorul nu foarte indepartat. Si-a dat seama ca daca ar fi spus acest lucru ar fi provocat mania familiei regale, asa ca el a spus : "toti cei trei fii ai Mariei Tale vor accede intr-o buna zi la tron". Pana la urma , cei trei au ajuns pe tron, unul dupa celalalt. Nostradamus a avut succes considerabil atat ca doctor, cat si ca prezicator, iar acum familia regala cat si alte familii nobiliare se numarau printre cunostintele sale nenumarate. Si-a donat apoi o parte din bani pentru construirea unui canal in Provence. In semn de multumire, orasul Salon a botezat rezervorul de apa al orasului dupa numele sau. In ultimii ani ai vietii, Nostradamus si-a petrecut cea mai mare parte a timpului scriind "Profetiile ". In 1557 a mai scris 300 de poeme, iar in 1558 a mai adaugat cateva, in care prezicea ca regele Henric al II-lea va avea un sir de ghinioane. Nostradamus era ingrijorat de sanatatea regelui, iar pe 27 iunie i-a trimis o scrisoare. Regele avea ceva incredere in previziunile lui Nostradamus, insa, ori de cate ori primea vesti proaste privind sanatatea sa de la ghicitori, le respingea ca fiind doar niste bolboroseli fara sens. Anul urmator insa, prezicerea lui Nostradamus s-a indeplinit. Cand Henric a luat parte la un turnir, adversarul i-a strapuns ochiul cu lancea. Ca urmare a acestui fapt, increderea oamenilor in Nostradamus a crescut. A inceput sa primeasca un numar fara precedent de solicitari si-n timp ce incerca sa dea oamenilor vesti care sa-i linisteasca, despre societate facea in general aproape mereu previziuni negative. Din acest motiv unii au inceput sa puna sub semnul intrebarii profetiile sale. Temandu-se pentru viata sa, a hotarat sa se mute impreuna cu familia la Avignon. Intre timp, Francisc al II-lea, care urmase lui Henric al II-lea la tron, murise, fiind inlocuit de carol ai IX-lea. Regina Caterina a decis sa-l duca pe tanarul rege intr-un tur al tarii. In drumul lor, s-au oprit sa-l viziteze pe Nostradamus, in 1564. Localnicii au fost impresionati sa-l vada pe Nostradamus in compania membrilor familiei regale. El a primit titlul de doctor si sfetnic al curtii regale, ceea ce era o mare onoare. Nostradamus s-a transformat peste noapte din prezicator indoielnic in doctor regal foarte respectat. Insa zilele sale de fericire nu au durat mult timp. Guta  s-a agravat si a inceput sa sufere de afectiuni reumatice, iar in 1565 o durere infioratoare a inceput sa-i strabata bratele si picioarele, fiindu-i foarte greu sa doarma noaptea. Cum suferea de arteroscleroza si hidropizie, forta sa fizica s-a diminuat rapid. Devenind din ce in ce mai slabit, Nostradamus a simtit ca viata sa se apropia de sfarsit, iar pe 17 iunie 1566 si-a intocmit testamentul. Si-a impartit averea sotiei si copiilor. Trei zile mai tarziu, starea sa s-a inrautatit. La sfarsitul unei zile de iunie, a scris o scrisoare in limba latina, in care spunea : " Moartea mea se apropie ". Pe 1 iulie, a trimis o scrisoare unuia dintre discipolii sai, spunandu-i : "pana la rasaritul soarelui nu voi mai fi in viata ".  In dimineata urmatoare, la ora 3, a murit, la varsta de 62 de ani. Trupul lui Nostradamus a fost inmormantat intr-o capela franciscana din oras. Pentru ca nu a vrut ca oamenii sa paseasca pe trupul sau  dupa moarte, a cerut sa nu fie inmormantat in pamant, ci undeva in interiorul capelei. Pe mormantul sau sunt inscrise in limba latina urmatoarele cuvinte : "Catre Dumnezeu cel atotputernic. Aici se odihneste celebrul Michel de Nostredame ". Pe una din laturi, se afla un portret al lui Nostradamus, realizat de fiul sau. Aceasta capela a fost vizitata de nenumarati oameni de-a lungul secolelor.  Despre Nostradamus au circulat zvonuri, astfel incat, in prezent, este privit ca un ocultist, insa el nu a practicat niciodata magia neagra. Se poate spune mai degraba despre el ca si-a petrecut viata observand bolta cereasca si incercand sa-si incurajeze semenii. Nu trebuie sa uitam ca a fost si un doctor reputat care a ajutat la eliminarea epidemiei de ciuma in Europa.

sursa: Deagostini-100 Personalitati.Oameni care au schimbat destinul lumii

_______________________________________________________________________

IURI  GAGARIN


Familia Gagarin era o familie obisnuita de lucratori agricoli, care traia in regiunea Smolensk, situata la vest de Moscova. Acolo s-a nascut Iuri Gagarin , la 9 martie 1934, fiind al 3-lea din cei 4 copii ai familiei. Avea un frate si o sora mai mari , Valentin si Zoia si un frate mai mic, Boris. In septembrie 1941 Gagarin a mers la scoala, insa atmosfera era atat de sumbra din cauza razboiului. Atunci el a vazut pentru prima data un avion. In 1947 a terminat scoala generala si a mers la liceu timp de 5 ani. A capatat o obsesie pentru matematica si fizica si a invatat sa construiasca si sa lanseze aeromodele la cercul pionierilor. In 1949, la 2 ani dupa ce incepuse gimnaziul, Gagarin a decis sa-si urmeze visul pe cont propriu si a dorit sa-si gaseasca o slujba ca sa acopere costurile educatiei sale, familia sa neputand suporta cheltuielile nefiind instarita. Cu toate ca parintii lui s-au impotrivit plecarii lui, Gagarin a pornit spre Moscova chiar cu un an inaintea absolvirii scolii, pentru a se inscrie la o scoala  mai buna. Dar scoala unde dorea sa mearga el nu accepta  decat elevi care incheiasera deja 7 ani de studiu. Directorul scolii l-a simpatizat si i-a permis sa se inscrie la sectia de metalurgie. La locul de munca a fost coplesit de foc, fum si metalul lichid. Locuia la un camin pentru elevi si s-a imprietenit repede cu colegii sai. Gagarin era curios din fire si ii placeau cursurile, in special desenul tehnic, considerand ca acesta ii va fi de folos in viitor. Nu putea sa invete atat de mult cat ar fi dorit din cauza orelor de lucru, pentru ca la scoala invata teoria si apoi punea in practica ceea ce invata. Dupa ce a obtinut diploma de terminare a gimnaziului, el si cu doi dintre prietenii sai, Timotei Chugunov si Alexander Petsikov s-au inscris la liceul industrial din orasul Saratov, un oras frumos pe raul Volga, unde scolile aveau o reputatie buna. In 1954, a intrat in ultimul an de studiu si a fost trimis la practica intr-o fabrica din Leningrad. Dupa ce si-a terminat stagiul de pregatire Gagarin s-a intors la Saratov, unde a trait una dintre cele mai importante zile din viata sa. A auzit pentru prima data de Konstantin Tsiolkovski, un om de stiinta cunoscut ca " parintele explorarii spatiale ", care murise in 1935, dar lucrarile sale insuflasera intregii natiuni dorinta de a explora spatiul cosmic. Gagarin s-a inscris intr-un club de fizica , unde discutau mai ales despre Tsiolkovski si studiau lucrarile acestuia. Dorinta lui Gagarin de a zbura a devenit din ce in ce mai puternica. Pe neasteptate, intr-o zi, un coleg de liceu i-a adus vestea ca aeroclubul din Saratov recruteaza piloti din liceul lor. Gagarin a inceput sa mearga la cursuri serale impreuna cu prietenii sai, au studiat mai intai teoria zborului si au invatat cum functioneaza parasutele. Prima data cand a sarit din avion, parasuta s-a nu s-a deschis. Cauta cu infrigurare chinga de siguranta si nereusind s-o gaseasca a intrat in panica. In clipa urmatoare insa, a simtit un soc puternic si o palarie uriasa s-a deschis deasupra capului sau. Aceasta a fost primasa  lectie : nu poti controla vazduhul daca nu ai incredere in obiectele cu care lucrezi. Dupa terminarea liceului, in vara lui 1955 a stat la baza de antrenament si intr-o zi, capitanul s-a apropiat de avion, dar in loc sa-l piloteze impreuna cu Gagarin, i-a facut acestuia semn sa urce pe locul pilotului si i-a spus sa incerce sa zboare singur. Cu teama s-a urcat in avion, dar odata ce acesta a decolat, s-a umplut de energie si putere. Gagarin si-a luat examenele de absolvire si i-a rugat pe profesorii  sai , sa-i dea recomandari pentru academia militara Olenburg. In 1956 cand Gagarin implinise 22 de ani, antrenamentele de zbor la academie de-abia incepeau. Se folosea un model de avion cu reactie si Iuri abia astepta sa zboare cu el. Ziua de 4 octombrie 1957 a fost o zi istorica, deoarece Uniunea Sovietica a lansat  cu succes pe Sputnic I de la cosmodromul din Baikonur si a zburat pe orbita in jurul Pamantului, devenind astfel primul satelit artificial. Pilotii ce se antrenau la academia din Olenburg stiau ce inseamna Sputnik si ascultau toti stirile la radio. Au inceput sa vorbeasca despre posibilitatea unui zbor in spatiu cu echipaj uman la bord. La examenul de absolvire a academiei, Gagarin a obtinut note mari, fiind primul din clasa. A primit gradul de locotenent si a considerat ca ziua absolvirii a fost pentru el" o a doua zi de nastere".  In ziua de 3 noiembrie in timp ce Gagarin isi sarbatorea logodna sa cu Valentina Garyachev, pe care o intalnise la Saratov, primul ministru Nikita Hrusciov a anuntat succesul lansarii satelitului Sputnik II. Gagarin era interesat de faptul ca un caine se aflase la bordul satelitului pentru ca era prima data cand o fiinta vie fusese trimisa in spatiu. La nord de Moscova se afla baza militara Murmansk si proaspat insurateii au trebuit sa se mute acolo, pentru ca Gagarin  primise un loc de munca in acea baza. Dupa cel de-al doi-lea razboi mondial relatiile dintre Statele Unite si URSS s-au inrautatit, iar navele americane desfasurau in secret misiuni de observatie a bazelor sovietice. Misiunea lui Gagarin era sa intercepteze avioanele teleghidate necunoscute si sa le dezactiveze in 24 de ore. Timp de cateva luni, in 1958 , a facut antrenamente care sa-l pregateasca sa faca fata conditiilor meteorologice aspre din regiunea nordica unde era baza militara. A devenit expert in manevrarea aparatelor de zbor. In ianuarie 1958, Statele Unite au lansat Explorer I, creat de inginerul Werner von Braun si echipa sa. In octombrie a fost infiintata NASA care s-a straduit sa prinda din urma Uniunea Sovietica in cursa pentru cucerirea spatiului cosmic. Sovieticiisi-au dat seama ca si ei trebuie sa se straduiasca pentru a castiga cursa si au decis sa faca pregatiri pentru trimiterea unui om in spatiu. La Moscova, departamentului de Cercetare privind Sanatatea Aeriana i se ordonase sa gaseasca potentiali astronauti. Cel care a cerut aceasta era seful comitetului de planificare a sistemelor de rachete,  Serghei Korolev. El a fost omul din umbra se s-a aflat in spatele lansarii celor doi sateliti Sputnik. Gagarin si-a depus imediat candidatura si a facut parte dintre cei 20 care au trecut testul fizic extrem de dur. A plecat apoi la o noua baza impreuna cu familia, la 25 km nord de Moscova, baza numita "drumul catre stele", care cuprindea facilitati de antrenament pentru cosmonauti. Gagarin avea 26 de ani. In timpul stagiului de pregatire de la acea baza, Gagarin a fost primit in Partidul Comunist, in luna iunie, lucru care l-a ajutat sa fie ales pentru a zbura in spatiu. Pe 12 aprilie 1961 , Gagarin s-a inaltat cu o viteza ametitoare spre inaltul cerului, in astronava Vostok I. La 55 minute de la lansarea astronavei, guvernul a emis un anunt oficial ca prima astronava cu echipaj uman a fost lansata. In timp ce se afla in spatiu, Gagarin a fost inaintat in grad de la locotenet la maior. Vostok a zburat pe orbita in jurul Pamantului prin dreptul Ecuatorului timp de 90 minute, iar dupa 108 minute de la lansare a aterizat. Gagarin a aterizat in apropierea orasului Saratov, care ii era atat de drag.

Pe 14 aprilie, Hrusciov l-a adus pe Gagarin la Moscova cu un avion particular si a organizat acolo o receptie uriasa in onoarea sa. La o luna dupa succesul lui Gagarin, astronava americana Mercury 3 a fost lansata in spatiu, avandu-l la bord pe Alan Shepard, care a devenit primul american in spatiu, realizand un zbor sub-orbital. Dar el nu s-a bucurat nici pe departe de tot atata atentie ca Gagarin. Au urmat apoi alti colegi de-ai lui sa zboare in spatiu, dar lui Gagarin nu i s-a mai oferit niciodata o a doua sansa de a mai zbura in spatiu, sub pretextul ca guvernul nu voia sa puna in pericol viata eroului national. Dupa aventura spatiala, Gagarin a lucrat la centrul spatial ca instructor pentru viitorii astronauti si si-a petrecut mai mult timpul cu sotia si fiica sa.  A inceput sa scrie o carte care a fost publicata in 1961. A vizitat multe orase din lumea intreaga, bucurandu-se peste tot de o primire fantastica. Ca urmare a ordinului lui Hrusciov, modulul Voskhod I a fost lansat pe data de 12 0ctombrie 1964, cu 3 oameni la bord. Comandantul Vladimir Komarov, era bun prieten cu Gagarin. Acesta era insotit de un inginer si un doctor. Sovieticii erau astfel primii care trimisesera in spatiu o astronava cu 3 oameni la bord. Un eveniment care a ridicat un obstacol in calea programului spatial a fost moartea lui Serghei Korolev, in ziua de 14 ianuarie 1966. In vremea aceea, Gagarin a inceput sa studieze ingineria si sa planuiasca o alta generatie de vehicule spatiale. Succesorul lui Korolev, Vasili Micin, a anulat programul Voskhod in favoarea inceperii cercetarii in vederea proiectarii unei noi generatii de nave : Soyuz. Acest model avea sa poata duce oameni pe Luna. In iarna anului 1966, programul Soyuz a initiat o serie de zboruri de incercare fara echipaj la bord, dar modulul a explodat datorita nefunctionarii unui motor.In ciuda acestui esec, programul a continuat, iar Komarov a fost ales pilot al navei Soyuz I. Gagarin a fost numit atunci inlocuitor al acestuia, ceea ce-i putea da sansa sa mai zboare inca o data in spatiu. Komarov a decolat pe Soyuz , dar in timpul zborului , o parte a panoului solar nu s-a deschis. Singura solutie era anularea misiunii si intoarcerea la sol. Dupa ce Soyuz inconjurase pamantul de 15 ori, Gagarin a luat in mana microfonul si a rugat echipa sa gaseasca o solutie pentru a-l aduce pe prietenul sau pe pamant, in siguranta. Modulul a reusit sa strabata atmosfera fara probleme mari, insa capsula s-a prabusit la sol si a luat foc. Trupul lui Komarov a fost gasit in apropierea epavei. In octombrie 1967, Gagarin a fost inaintat la gradul de colonel. La inceputul anului 1968 a absolvit academia Jukovski si a devenit vicepresedinte al centrului de pregatire " drumul catre stele ". Desi era marcat de moartea prietenului sau, Gagarin nu a incetat sa priveasca visator spre cer, sperand ca intr-o buna zi va mai zbura din nou in spatiu. Eroul a murit insa pe neasteptate. Intr-o zi, Gagarin a zburat impreuna cu instructorul Vladimir Sergin intr-o demonstratie de rutina ca parte a programului de pregatire. Se aflau la bordul unui avion militar MIG 15. Desi era obisnuit sa piloteze astfel de avioane, a pierdut controlul iar avionul s-a prabusit la sol. Izbindu-se de pamant, avionul a explodat si a luat foc, dezintegrandu-se in multe bucati. Trupurile pilotilor au fost descoperite complet dezintegrate. Aceasta se intampla pe 27 octombrie 1968, cu o luna inainte ca Gagarin sa implineasca 34 de ani. Moartea prematura a eroului a socat lumea intreaga. Dupa ceremonia funerara, a fost inmormantat in Piata Rosie alaturi de Korolev si Romanov. A devenit o legenda a erei spatiale. La aproximativ 6 luni de la incident, americanii au lansat misiunile Apollo, trimitand cu succes oameni in spatiu, in timp ce URSS si-a revizuit programul Soyuz si a trimis oameni in spatiu la bordul modulului Soyuz 3. Se daduse startul unei noi curse- cea pentru cucerirea Lunii.
sursa: Deagostini-100 Personalitati


____________________________________________________________________


BUDDHA

In jurul anului 500 i.HR., la baza Muntilor Himalaya, intr-o regiune care se situeaza in prezent la granita dintre India si Nepal, se intindea micul regat  cunoscut drept Shakya. Regele uneia dintre provinciile Kosala , stapanitorul acestei regiuni, se numea Suddhodana. Cand a venit timpul sa nasca, regina Maha Maya  a revenit in orasul sau natal, Kolyan, lasandu-si in urma sotul macinat de neliniste. Intr-o noapte, pasind sub lumina lunii, regina Maya a poposit la mijlocul drumului, pentru a se odihni in frumoasa gradina din Lumbini. In acea gradina, frumoasele flori ashoka, despre care se spune ca au darul de a vindeca orice tristete, erau in plina floare. Reginei Maya i-a venit brusc sorocul si a dat nastere unui print dolofan. L-au botezat Siddhartha, cel ce-si indeplineste telul. Se spune ca povestea nasterii lui Buddha, intemeietorul budismului, este incarcata de simbolism. De-abia nascut, pruncul rotofei, auriu, dintru inceput capabil sa stea in picioare, a atintit mana spre spunand : "Cer deasupra, cer dedesubt", parca dorind sa spuna "Transcend atat cerul cat si pamantul".  Incantat de nasterea primului sau fiu, regele a invitat numerosi oaspeti la palat, pentru a sarbatori noul membru al familiei. Vazand ursita copilului, un pustnic a izbucnit in lacrimi. Cand regele l-a chestionat in legatura cu comportamentul sau, acesta i-a explicat : " Micutul va deveni un Buddha, dar cum sunt batran si mai am prea putin timp pe lumea aceasta nu voi ajunge sa ma bucur de invatamintele sale". Regele, ingrijorat, a adunat in jurul sau opt brahmani pe care i-a rugat sa-i explice ce se va intampla. Sapte dintre ei au spus ca fie se va apleca spre cele lumesti  si va deveni un rege magnific, fie va renunta la cele lumesti pentru a deveni un mare sfant. Numai al optulea brahman a fost de alta parere : "Tanarul print va ajunge sa cunoasca cele patru suferinte : batranetea, boala, moartea si penitenta, va transcede lumea si va deveni un mare Buddha".  Siddhartha, a carui mama s-a stins din viata la sapte zile dupa ce l-a nascut, a fost crescut de sora mamei sale, cea care avea sa devina mama vitrega, Maha Pajapati. La 6 ani a inceput sa mearga la scoala, a fost un elev ca si ceilalti, studiind materii precum limbile straine si matematica, s-a jucat, s-a luptat, fiindu-i dragi sporturi precum trasul cu arcul. In toate ii depasea mult pe colegii sai. La varsta de 16 ani, toate tinerele bune de maritat i-au fost aduse la palat, pentru a-si alege mireasa. A ales-o pe Yasodhara, o tanara de aceeasi varsta. Pe parcursul vietii a avut parte de trei sotii. In jurul varstei de 29 ani, a venit vremea ca Siddhartha sa-si implineasca destinul. Prima sa sotie era insarcinata si avea sa nasca in curand, dar Siddhartha era deprimat pentru ca avea sa se aleaga cu inca un lucru care sa-l lege de curtea parinteasca. Insotit de cativa servitori, a plecat de la castel spre oras. In prima zi, a plecat intr-o trasura trasa de cai, indreptandu-se spre rasarit. Pe drum, a vazut un batran sleit de puteri si a intrebat :"Ce este aceasta? pare a fi un om, dar e cu mult prea zdrentaros". "Acela este un batran. Cand inaintam in varsta, cu totii vom ajunge ca el ", i s-a raspuns. Socat si nedorind sa continue calatoria, printul a revenit la palat. Totusi, cand a iesit pe poarta sudica a doua zi, a intalnit un bolnav, iar a treia zi, iesind pe poarta de apus, a dat peste un cadavru. In ciuda tuturor eforturilor depuse de tata, Siddhartha a fost napadit de suferintele acestei lumi. A patra zi a plecat pe poarta nordica si a intalnit un ascet, pe care l-a intrebat despre viata, pentru ca apoi sa hotarasca sa aleaga la randul sau calea intelepciunii. Decis sa se intalneasca cu un ascet, a plecat de acasa, dar imediat ce a plecat , a primit vestea ca sotia sa a mai nascut un fiu. S-a intors fara tragere de inima acasa si la petrecerea data de tatal sau pentru micutul nou nascut, dupa ce s-a imbatat, in loc sa danseze sau sa adoarma ca ceilalti, s-a convins si mai mult de nimicnicia si vremelnicia vietii si a parasit din nou palatul. In zori a ajuns la granita natiunii, pe raul Anoma. Si-a scos hainele fine de matase si bijuteriile, le-a inmanat servitorului, alaturi de cal si  i-a poruncit acestuia sa se intoarca la palat. Siddhartha s-a ras in cap si si-a inceput viata de ascet. Afland ca printul a parasit palatul, brahmanul care i-a ursit lui Siddhartha ca va ajunge un mare Buddha, i-a iesit in intampinare si au format cu timpul un grup care a continuat sa rataceasca prin lume, in cautarea iluminarii. Grupul a ajuns la Uruvela, unde au hotarat sa tina post. Dupa un post lung si dupa stapanirea cu maiestrie a meditatiei, tot nu a reusit sa cunoasca iluminarea. Iluminarea in sine reprezinta o lupta cu diferitele karme. Iluminarea poate fi atinsa de un discipol care a cautat-o  cu sinceritate si care dispune atat de forta spirituala cat si fizica. In satul alaturat a primit mancare de la fata unei familii instarite, Sujata. Tanara femeie era insarcinata si s-a rugat zeului arborelui banyan sa-i aduca un fiu, fagaduindu-i ca ofranda un ospat, daca dorinta ii va fi indeplinita. Copacul era divinizat , ca loc sacru si stravechi. Fata a nascut un baiat si conform promisiunii facute, s-a apucat sa gateasca pentru spiritul arborelui. A aflat de la cei din jur ca arborele a capatat o ciudata aura de culoare aurie. A alergat la copac si acolo l-a intalnit pe barbatul a carui aura radia in apropierea copacului. Gandindu-se ca aceasta fiinta era intruchiparea spiritului copacului, a ingenuncheat in reverie si a inmanat ofranda barbatului. Dupa ce a mancat si a baut laptele, Siddhartha a plutit pe rau, spunand : "Si de voi descoperi adevarul, voi fi asemenea unei nave care pluteste impotriva cursului raului ". Cand a spus aceste cuvinte, s-a petrecut ceva straniu ; a inceput sa pluteasca intr-adevar impotriva cursului raului. Dupa primirea ofrandei, Buddha s-a intors la rau. Trupul sau incepuse sa lumineze si simtea ca iluminarea se apropie. Conform legendei, demonul Mara  i-a pus mai multe obstacole in calea iluminarii . I-a trimis Siddharthei multe tentatii si dorinte, in speranta ca acestea il vor deturna de la destinul sau. Indiferent de numarul tentatiilor, Siddhartha continua sa mediteze. Dincolo de orice dorinta pamanteasca, curatat de toate pornirile carnale, dupa ani lungi de cautari, reusise in sfarsit sa scape din ciclul vietii si al mortii, atingand Nirvana, devenind in cele din urma Buddha. In ciuda eforturilor lui Mara, Buddha a fost capabil sa atinga iluminarea poposind sub copacul Bodhi. Se confrunta insa cu o noua misiune: sa le faca cunoscute intelegerea iluminarii si eliberarea de samsara tuturor celorlalte fiinte constiente ale acestui pamant, in speranta ca si acestea la randul lor vor atinge nirvana. La varsta de 35 ani s-a intors acasa, ca sa-si vada fiul. Primirea din orasul natal l-a dezamagit. Se adunase o gloata mare de oameni , dar nu ca sa-i asculte invatamintele, ci ca sa il vada pe Buddha, cel care pornise din mijlocul lor. Incercand sa le atraga atentia asupra motivului real pentru care se afla acolo, a facut o minune, reusind sa pluteasca in aer. In acea seara, a reusit sa-si cunoasca fiul, pe Rahula. Dar acum, ca depasise toate nevoile lumesti, nu mai simtea nimic pentru copil. Nu l-a perceput ca pe fiul sau, ci ca pe o fiinta umana  care avea nevoie de ajutor in gasirea caii. Buddha , ca intemeietor al unei noi religii, era preocupat in principal sa  impartaseasca invataturile sale cat mai multor oameni, insa adeptii sai , vazand ierarhia stricta  a Brahmanilor din cadrul bisericii, doreau sa instituie ceva similar in credinta budista. Brahmanii isi oranduiau membrii clerului de la mari preoti care conduceau lucrurile, pana la cel mai marunt nivel, aceia care trudeau  la cele mai grele munci. Acestia erau urmati de laici. Buddha nu numai ca nu era dispus sa faca distinctie  intre oameni, dar considera toate fiintele vii drept avand nevoie de ajutor in mod egal. Buddha considera ca orice incercare de a institui anumite delimitari la nivel de clase socio-economice, ii facuse pe cei implicati sa piarda din vedere adevarurile esentiale. Sistemul de casta nu le permitea oamenilor sa se concentreze asupra valorilor spirituale.Acestea au fost motivele pentru care noua credinta nu a sprijinit ideea de clasa. Buddha a continuat sa mediteze si sa predice in paduri si in gradini. Daca budismul de astazi ne duce cu gandul la imaginea unor mari temple, in vremea lui Buddha ideea era de neconceput. Nu exista altceva decat mici colibe cladite in paduri. Conform scolii de gandire a lui Buddha, a fi prins in propriile viziuni te face incapabil sa atingi scopul final: adevarul iluminarii. Buddha credea ca adevarul obtinut fara chin este inutil. Brahmanii hindusi dezbateau de sute de ani la curtea regala existenta omului si ce isi doreste umanitatea, fara insa a gasi un raspuns la aceasta dilema: ce trebuie facut ca sa alinam durerea existentei? Buddha a descoperit raspunsul, si invataturile sale s-au extins , pe masura ce erau acceptate de catre public. Buddha ne invata ca raspunsul privind iluminarea incepe cu acceptarea faptului ca in lume exista multa tristete si suferinta. Acesta este conceptul impermanentei care sta la baza curentului de gandire budist.Impermanenta reprezinta faptul ca tot ceea ce traieste va ajunge sa moara, tot ceea ce are forma se va distruge, deci nimic nu dureaza o vesnicie. In aceasta viata, suferinta se naste din atasamentul fata de o obsesie sau o dorinta. Pentru a preveni perpetuarea acesteia trebuie sa ne abandonam dorintele si dependentele. Impermanenta se potriveste cu alte doua idei, "non-sinele ( se naste din relatii ) si " pacea Nirvanei" ( a urma o cale linistita care iti alunga dubiile)" Aceste trei adevaruri sunt spuse prin "cele trei peceti ale dharmei".Invataturile originale ale lui Buddha sunt reprezentate  de cele Trei peceti ale Dharmei ( trei semne ale adevarului), non-sinele, impermanenta si pacea Nirvanei. In India vremurilor lui Buddha, nu exista un zeu absolut care sa fi creat cerurile si pamantul. Se credea ca toata creatia a existat intr-o stare de flux dintotdeauna, ca viata si moartea  se repeta la nesfarsit, fiecare aspect al existentei aducand dupa sine schimbarea. Faptul ca orice pe lumea asta este intr-o perpetua miscare si schimbare, acest sentiment al  vremelniciei este cel mai bine exprimat prin termenul "impermanenta". Acest adevar ne arata ca fiecare experienta se schimba permanent si ca nimic  nu ramane niciodata la fel. Al doilea adevar al "non-sinelui" exprima ideea ca lucrurile nu exista prin ele insele, ci rezulta din relatiile formate cu celelalte. Tot ce exista, nu este singur pe lume. Prin aceasta Buddha a vrut sa spuna ca, daca ai capacitatea sa interpretezi lucrurile in aceasta lumina , vei fi capabil sa interpretezi corect ceea ce se afla in jurul tau, iar apoi  vei fi eliberat de suferinta inutila. Conform filozofiei sale, gandurile negative aduc dupa sine intamplari negative,  iar gandurile pozitive aduc dupa sine intamplari pozitive.  Al treilea adevar , cel referitor la pacea Nirvanei, are semnificatia  mersului pe un drum linistit si exprima starea  care corespunde  celor doua invataturi anterioare. Daca totul face parte dintr-un ciclu  si nu exista sine, ar parea  ca nici o persoana nu poate trai in pace si ca lumea  nu este altceva decat intruchiparea suferintei. "Renuntati la iubirea propriului ego. Abia  atunci veti ajunge  cu usurinta pe calea pe care trebuie sa o urmati ". Aceasta idee promovata de Buddha, privitoare la starea de pace a Nirvanei, este calea tihnei netulburate pe care se indreapta sfintii.  Nirvana despre care vorbim aici este cea a starii de bine in care ai renuntat la toate indoielile, o Nirvana  in care te-ai eliberat de toata suferinta acestui pamant. Este paradisul, lumea ideala catre care a vrut Buddha sa-si indrepte omenirea pasii. Dupa "cele trei peceti ale dharmei" Buddha ne mai ofera alte lectii cum sunt : "patru adevaruri nobile si calea cu opt brate". Cele patru adevaruri nobile ne arata 4 procese prin care putem atinge iluminarea: suferinta, originea suferintei, incetarea suferintei si calea care duce la incetarea suferintei ( accepta faptul ca suferinta exista, simte-i sursa, elimina sursa si incepe sa te educi). Calea cu opt brate reprezinta continutul acestei educatii si consta in opt invataturi : a vedea lucrurile fara a fi constrans de prejudecati reprezinta "viziunea corecta",  a te gandi la credintele tale in mod corect constituie "intentia corecta" , a vorbi corect  este "vorbirea corecta" , a-ti corecta comportamentul reprezinta "actiunea  corecta",  a trai o viata buna este "modul de viata corect",  a incerca sa faci lucrurile cum trebuie constituie"efortul corect", a gandi corect cu privire la lucruri este " gandirea corecta" si unificarea gandirii se reduce  la "concentrarea corecta". Dupa toate aceste invataturi, urmeaza invatatura "celor sase perfectiuni", care semnifica finalizarea sau dobandirea. Cele sase perfectiuni au legatura cu starea de a fi  dobandit aceste sase elemente: a oferi fara regrete sau "generozitatea",  a adera strict la perceptele budiste sau "disciplina etica",  a fi tolerant sau "rabdarea", a depune eforturi corecte sau " efortul entuziast", pregatirea si unificarea scopului sau "concentrarea" si deschiderea ochilor pentru a vedea lucrurile cum trebuie sau "intelepciunea". Buddha , care le-a dobandit pe toate cele sase,  ne invata sa eliminam celelalte greutati astfel ca tuturor  fiintelor vii sa li se permita atingerea fericirii.  El ne-a invatat trei adevaruri ale acestei lumi prin intermediul "celor trei peceti ale dharmei", ne-a aratat calea celor "patru adevaruri nobile si calea cu opt brate" si ne-a dezvaluit idealul prin "cele sase perfectiuni". Iata adevarul cu privire la  iluminarea pe care a trait-o Buddha.

Sursa : DeAgostini: 100 Personalitati. Oameni care au schimbat destinul lumii

____________________________________________________________________

ANTONIO  GAUDI

In cea de-a doua jumatate a anilor 1870, regiunea Catalunia a inregistrat o puternica renastere a artei si a literaturii  datorita concentrarii acesteia in jurul Barcelonei. Antonio  Gaudi  se naste in aceasta perioada de reinsufletire culturala, la 25 iunie 1852, in centrul comercial Reus, situat la 110 km de Barcelona. Provine dintr-o familie de aramari, tatal sau fiind ultimul membru al unei astfel de bresle, iar mama sa, Antonia Cornet I Bertran, era si ea fiica unui fierar. Antonio , cel mai mic dintre cei 3 frati a suferit din cauza sanatatii precare inca din copilarie. A contactat o infectie pulmonara, iar mai apoi s-a imbolnavit de reumatism articular. Cand boala se acutiza Gaudi se deplasa cu mare dificultate , incat era nevoit sa mearga la scoala pe un magar. Inca din copilarie a avut un acut simt al perceptiei, scotand la iveala geniul arhitectural care avea sa devina. A realizat o diorama a orasului Bethleem din  vremea nasterii lui Iisus Hristos iar una dintre case a fost ridiculizata de o colega de-a sa, ca face case ciudate. Avea note slabe la scoala si absenta mult din cauza bolii de care suferea. Avea probleme de memorare, singura materie la care se descurca fiind geometria, pe care o va pune mai tarziu in practica in lucrarile sale ca arhitect. In ciclul secundar de la Colegio de los Padres Escolapios Gaudi i-a intalnit pe Eduardo Toda si Jose Rivera, doi elevi dintr-o clasa superioara care aveau sa-i indrepte cursul vietii spre drumul care ii era destinat. Influenta buna a prietenilor sai l-a determinat sa obtina note bune la poezie si retorica. Mai tarziu , Gaudi, Toda si Rivera au planuit sa renoveze cladirea abandonata a Manastirii Poblet. Gaudi se mutase deja in Barcelona la acea data. Au conturat muchia acoperisului manastirii pe o schita bidimensionala, desenata fara multa pricepere de Toda. Influenta acestuia asupra lui Gaudi a fost semnificativa, visul lui Gaudi de a deveni arhitect incepand de acum sa se contureze. Revolutia industriala a stimulat necesitatea unui numar mare de arhitecti , astfel incat s-a discutat posibilitatea infiintarii unei scoli de arhitectura. La varsta de 21 ani, pe 24 octombrie 1873, Gaudi a fost admis la Scoala Tehnica Superioara de Arhitectura din Barcelona. Gaudi locuia cu fratele sau care dorea sa ajunga medic. Cand Gaudi  implinise 24 de ani, fratele sau s-a imbolnavit si a murit. Mama lui avea sa moara doua luni mai tarziu. Toata familia se mutase deja la Barcelona, tatal lui care avea peste 60 de ani  si ramasese singur , a venit sa locuiasca cu fiul sau, care era obligat nu numai sa-si plateasca studiile, ci si sa-si intretina familia. Reusise sa-si puna in valoare talentul si sa se remarce in domeniul proiectarii arhitectonice, dar firea sa rigida si incapatanata i-a creat numai necazuri  si a atras furia profesorului sau, cu ocazia unei teme pe care o primise, proiectul unui portal de cimitir. Gaudi a simtit nevoia sa includa in proiectul portalului  imaginea unui cimitir, asa ca a inceput sa deseneze o ceremonie funerara in note sumbre. Cand a vazut profesorul desenul care nici macar nu includea un portal i-a cerut lui Gaudi sa nu mai continue in acest mod. Gaudi a parasit sala si a picat acel examen.  A avut sansa sa dea un examen suplimentar mai tarziu si a prezentat planurile pentru o senzationala fantana in Plaza Catalonia. Era o lucrare extraordinara, fiind laudat de profesorul Francisco de Paula del Villar i Lozano. Mai tarziu , acesta avea sa devina primul arhitect in cadrul proiectului Sagrada Familia. Gaudi a lucrat in numeroase birouri de arhitectura, printre care si cel al lui Jose Fontsere. Acesta castigase o competitie internationala pentru drepturile de refacere a parcului Ciutadella si incepuse deja lucrarile. Pentru proiectarea unui astfel de obiectiv, era nevoie de mai multi asistenti; desi era inca student, Gaudi a fost insarcinat cu proiectarea fantanii, a portalului de fier si a gardului care urma sa imprejmuiasca parcul. Cand a conceput planurile pentru rezervorul de apa al parcului, Gaudi a prezentat si o evaluare bugetara exacta. Fontsere era ingrijorat de faptul ca a incredintat planurile unui student fara experienta si i-a cerut profesorului Jose Guardiola sa verifice  calculele contabile ale lui Gaudi. Acesta a decis ca referintele contabile ale lui Gaudi fusesera calculate corect. In ciuda faptului ca era foarte ocupat cu slujba si cu lucrarile pentru scoala, Gaudi a reusit sa-si incheie studiile. Trecuse rar pe la cursuri si incalcase o serie de regului, dar in semn de recunoastere a realizarii sale de la acea vreme, fantana arteziana din parcul Ciutadella si portalul din acest parc, i s-a permis sa absolve in 1878. La 15 martie 1878 , cand avea 24 de ani, Gaudi a primit atestatul de arhitect.

Gaudi a continuat sa lucreze la Fontsere ca asistent, insa l-a intalnit pe Comella , patronul unui magazin de manusi din piele care i-a cerut sa-i conceapa un design  pentru vitrina care-i punea in valoare produsele la Targul International din Barcelona anului 1878. Comella i-a cerut un design neconventional, iar Gaudi s-a ridicat la inaltimea asteptarilor clientului sau. Un alt om care l-a apreciat pe Gaudi a fost Eusebi de Guell, o figura pregnanta in industria textila. El i-a indemnat pe toti apropiatii sai sa vada proiectele lui Gaudi.  Pentru a se face cunoscut, Gaudi a ales Associacio Catalanista d'Excursions Cientifiques. Aceasta reunea membri din diferite sfere de activitate, de la personalitati culturale la oameni de afaceri prosperi si se bucura de o influenta deosebita in conturarea opiniei publice. In scurt timp Gaudi a ajuns unul dintre directorii acestei asociatii. Incepand din 1880, Gaudi a devenit asistentul lui Martorell, un arhitect notabil, catolic devotat care lucra deseori pentru biserica.. Cei doi au lucrat impreuna la constructia unei catedrale. Gaudi era foarte activ si a elaborat planurile fatadei  Marii Catedrale din Barcelona. Incepand cu 1881, Gaudi a lucrat pentru o uniune sindicalista din Mataro si, a luat contact cu ideile socialiste pentru prima data. Tot aici isi va intalni una dintre iubiri, pe Pepita Moreu, o profesoara afiliata  uniunii sindicaliste. Cu toate acestea, era dificil pentru el sa dea curs acestei aventuri  deoarece era ocupat cu activitatile sale cu Martorell si cu altii.. Gaudi nu s-a casatorit niciodata , desi se cunosc trei povesti de dragoste ale lui. De fiecare data cand este mentionat numele lui Gaudi, majoritatea oamenilor se gandesc la Sagrada Familia. Initiativa proiectului ii apartine librarului Jose Maria Bocabella care infiintase in 1866  Asociacion Espiritual de Devotos de San Jose. In 1878  Bocabella a propus constructia catedralei Sagrada Familia. Desi organizatia avea numerosi membri, multi dintre acestia erau saraci si fondurile nu s- au putut strange atat de rapid, pe cat planificasera. In consecinta, lucrarile de constructie vor incepe abia pe 19 martie 1882. Primul arhitect implicat in proiect a fost  Francisco de Paula del Villar, profesor in cadrul Scolii Tehnice Superioare de Arhitectura si care si-a oferit gratuit serviciile de arhitect. La acea vreme Gaudi experimenta stilul Mudejar. Acest stil se nascuse in sanul unei scoli de estetica crestina care a fost influentata de arta din secolele al XII-lea si al XVI-lea.  Gaudi va utiliza cu succes acest stil in conceperea resedintei unui producator de tigle. Intr-o zi, in anul 1883, Bocabella si del Villar nu s-au inteles cu privire la materialele care urmau sa fie utilizate in  proiect, iar del Villar demisioneaza. Bocabella ii va solicita ajutorul prietenului sau Juan  Martorell Montella, dar acesta refuza proiectul, insa il recomanda pe arhitectul care i-a fost asistent timp de trei ani : Antonio Gaudi. La data de 3 noiembrie 1883, Gaudi devenise cel de-al doilea arhitect al proiectului Sagrada Familia. Pe langa faptul ca primea un salariu fix, Gaudi se bucura si de o situatie sociala superioara datorata implicarii in acest proiect. Gaudi avea 31 de ani. Conform planurilor lui del Villar, Sagrada  Familia a fost conceputa pe baza unei structuri neogotice obisnuite. Din momentul in care Gaudi a inceput sa se ocupe de  acesta, proiectul trece  printr-o metamorfoza uriasa. Gaudi nici nu banuia ca Sagrada  Familia va ajunge sa fie considerata una dintre cele mai de seama  minuni arhitectonice ale lumii. Gaudi isi testase abilitatile in timp, iar in 1884 proiectase o vila pe terenurile domeniului lui Guell, cunoscuta sub numele de "Finca Guell". Gaudi a propus 25 de idei pentru proiectul fatadei acestei vile si a refacut planurile finale de aproape 30 de ori. Oscila intre o intrare traditionala si una parabolica, neconventionala, asa inca-a lasat pe Guell sa aleaga. Guell a ales intrarea parabolica spre care era limpede ca Gaudi inclina si i-a dat acestuia libertate totala in procesul de conceptie. Lucrarile au avut costuri imense, dar constructia a fost finalizata in 1887.

Simultan  a fost construit  in Barcelona si palatul Guell in perioada 1886-1890. Si aceasta cladire a fost inclusa in  Patrimoniul Mondial al UNESCO. Intre timp, Gaudi a continuat sa se ocupe   de alte proiecte, precum palatul Episcopal din  Astorga si Colegiul Santa Teresa. Cand lucrarile au ajuns in etapa constructiei unei portiuni  subterane a catedralei Sagrada Familia, fondurile s-au dovedit  a fi insuficiente. Proiectul a fost suspendat pana cand situatia financiara avea sa se redreseze.  In anul 1893 au fost reluate lucrarile la fatada catedralei Sagrada Familia. In anul urmator, Gaudi , acum in varsta de 42 de ani a ajuns la limita fizica si psihica  si a inceput sa tina un post de 40 de zile. Pur si simplu s-a prabusit in pat si a refuzat sa mai manance. Apropiatii sai l-au rugat pe parintele Jose Valles sa-l salveze pe Gaudi de el insusi. Preotul l-a ajutat si din acel moment, Gaudi si-a dedicat toate lucrarile lui Dumnezeu. In timp ce lucra la Sagrada Familia, Gaudi era implicat in mai multe proiecte. In 1898, el a conceput "Casa Calvet" care va castiga primul premiu pentru arhitectura acordat de municipalitata barceloneza in anul 1900. Incepuse si lucrarile la capela "Colonia Guell" , care a ramas nefinalizata, din 1914, dar se pare ca  Guell avea incredere deplina in Gaudi in ceea ce priveste acest proiect si l-a lasat sa lucreze in conformitate  cu viziunea sa. Urmatorul sau mare proiect va fi parcul Guell inscris si el in Patrimoniul Mondial al UNESCO. Lucrarile au inceput in 1900 si s-au incheiat in 1914. Era prevazuta constructia unui oras-gradina, impartit in sectoare rezidentiale. Cladirile erau acoperite cu placi colorate  care creeaza un aspect halucinant, parand desprinse dintr-un basm.

Proiectul Sagrada Familia a intrat din nou intr-o perioada de criza intre anii 1903 si 1906.  Poetul Juan Malagar a solicitat donatii din partea populatiei Cataluniei prin intermediul unei publicatii ; in urma anuntului sau au fost stranse suficiente fonduri pentru reluarea lucrarilor. Aceasta dovada de recunoastere a valorii proiectului de catre societate l-a facut pe Gaudi si mai cunoscut. Erau si oameni care criticau arhitectura lui Gaudi. Erau in vigoare ordonante municipale a caror posibila incalcare de catre Gaudi a dat nastere unor frecvente comentarii ostile. Un alt proiect al lui Gaudi a fost fantastica "El Capricho"o lucrare efectuata la cererea lui Diaz de Quijano. Aceasta este o lucrare influentata de stilul neo-mudejar.

O alta capodopera arhitecturala este "Casa Batlo", a carei reconstructie i-a fost incredintata lui Gaudi. Ea are o tema nautica. Atunci cand razele soarelui aluneca pe sticla colorata si placile curbe, casa straluceste fantasmagoric. O mare parte a fatadei este decorata cu un mozaic din placi  ceramice sparte, care incepe in nuante de portocaliu-auriu si se termina cu albastru-verzui. Acoperisul este arcuit semanand cu partea din spate a unui dragon.

Palatul Guell a primit mai multe obiectii, insa acestea au fost reduse la tacere de insusi Guell. Si Casa  Calvet incalcase limitele de inaltime impuse cladirilor la acea vreme, iar autoritatile municipale au solicitat modificarea planurilor de constructie. Gaudi a protestat, argumentand  ca in cazul in care face schimbarile care i-au fost cerute, va rezulta o lucrare incompleta. In cele din urma, proiectul a fost executat dupa cum a fost conceput de Gaudi si a luat premiul pentru arhitectura al municipalitatii  barceloneze, chiar daca, in conformitate cu regulile municipale, din punct de vedere tehnic, era o constructie ilegala. Celebritatea lui Gaudi si influenta lui Guell in lumea afacerilor  au fost principalele motive pentru care aceste incalcari ale regulilor de constructie municipale nu au reprezentat nici o problema pentru acestia. In 1906, anul in care a murit tatal sau, Gaudi va intalni un student talentat in cadrul unui proiect de restaurare a unei cladiri. Numele sau era Jose Maria Jujol si, asemeni lui Gaudi, fusese obligat sa lucreze in timpul studentiei. Talentul acestuia l-a impresionat , drept pentru care Gaudi i-a incredintat multe proiecte , inclusiv sectiuni din  Sagrada Familia, balconul casei Mila, modelul mozaical al acoperisurilor din Parcul Guell. Pana in acest moment, proiectul Sagrada Familia se confruntase cu doua crize care au dus la suspendarea lucrarilor de constructie. In 1912 proiectul a trecut printr-o a treia perioada de criza. Gaudi s-a dedicat acestui proiect, a renuntat la salariu si la alte proiecte si a  solicitat donatii, mergand din usa in usa la oamenii pe care ii cunostea. Eforturile sale au fost rasplatite, iar lucrarile au fost reluate in 1918. In acelasi an, moare sustinatorul si comanditarul sau, Guell. Din 1925, Gaudi s-a mutat pe santierul din Sagrada Familia. Avea 73 de ani. In data de 7 iunie a anului urmator, Gaudi este lovit de un tramvai. Dupa ce isi terminase lucrul pe ziua respectiva, se indrepta spre biserica San Felipe  Neri, asa cum facea de obicei. Pe cand se afla la o intersectie a fost lovit de tramvai. A suferit o lovitura severa la craniu si fracturi ale coastelor.Si-a pierdut cunostinta. Din cauza faptului ca arata slabit si era imbracat in haine uzate, oamenii au crezut ca este un vagabond.Patru taxiuri au refuzat sa-l ia la bord si a fost abandonat la locul accidentului. In cele din urma a fost dus la spital, dar medicii si asistentele nerecunoscandu-l  l-au lasat intr-o stare critica pe un pat de spital. Toti cei implicati in proiectul Sagrada Familia s-au grabit sa-l caute, dar era deja prea tarziu. Din momentul in care s-a aflat identitatea barbatului ranit, salonul spitalului in care se afla Gaudi a devenit  neincapator pentru prieteni, cunostinte si reprezentanti ai presei. Gaudi si-a dat ultima suflare la 3 zile dupa accident, in data de 10 iunie 1926. Trupul neinsufletit al lui Gaudi a fost urmat pana la locul de veci de un cortegiu funerar lung de cativa kilometri. A fost inmormantat in cripta din Sagrada Familia.

Mai mult de un secol s-a scurs de cand a inceput constructia catedralei Sagrada Familia si, totusi, se spune ca va fi nevoie inca un secol sau doua pana cand structura ei i finalizata. Laturile de est, vest si sud sunt impodobite cu 3 fatade distincte, fiecare cu cate turnuri. Planurile cladirii prevad construirea in total a 18 turnuri. Opt dintre acestea au fost ridicate. Cel mai inalt turn a fost dedicat Sfintei Maria, mama lui Iisus Hristos si are 170 m inaltime. Cele 18 turnuri reprezinta pe cei 12 discipoli, 4 apostoli, Fecioara Maria si Iisus Hristos.  Ideea de a-i dedica  proiectul catedralei Sagrada Familia lui Dumnezeu l-a determinat pe Gaudi  sa-i confere acesteia grandoare si maretie. Gaudi spera ca lucrarile de constructie vor continua chiar si dupa moartea sa. Pentru a continua, succesorii lui Gaudi, in calitate de arhitecti principali ai proiectului au utilizat modelele si schitele lui Gaudi. Constructia acestei catedrale, inchinate divinitatii, continua si astazi si nu se stie cu exactitate cand va fi finalizata.

sursa : DeAgostini- 100 Personalitati .Oameni care au schimbat destinul lumii

____________________________________________________________________