Cum ne cream viitorul?

Prin gând. Iar dacă gândul este susţinut devine credinţă. Prin credinţa într-un anumit gând ne creăm realitatea conform acelui gând. Iar în timp credinţa creează neurochimia pentru a apărea un sentiment care se înregistrează ca un adevăr în fiinţă.

Toate zilele de mâine sunt proiectate prin gândurile noastre de azi, căci fiecare gând pe care îl avem, creează în corp un sentiment, care este înregistrat în suflet. Acel sentiment fixează apoi un precedent în condiţiile din viaţa noastră, căci ne atrage circumstanţele ce vor creea şi se vor potrivi cu aceleaşi sentimente care ne-au fost înregistrate în suflet.

Fiecare cuvânt pe care îl rostim ne creează zilele care vor urma, căci vorbele nu sunt decât sunetele ce exprimă sentimentele din suflet, care au fost născute prin gând.

De exemplu: o persoană care gândeşte ori de câte ori cât îi este de rău, sau greu  că: va fi bine, se vor rezolva toate problemele, trece şi asta după un timp, chiar experimentează această stare de bine.

O altă persoană care oricât i-ar fi de bine spune e greu, e rău, criza asta mă duce la faliment, nu mai am forţă, ce credeţi că va experimenta după un timp oarecare? Ceea ce spune aceea se va materializa şi aici sigur aveţi exemple nenumărate din viaţa voastră când vi s-a întâmplat asşa cum aţi gândit.

De multe ori nu suntem conştienţi de cât de mult rău ne facem prin gândurile noastre şi vorbele pe care le rostim. La fel cum nu suntem constienţi de cât de mult bine ne putem face dacă schimbăm un gând mai puţin sănătos pentru noi şi viaţa noastră, cu un gând plin de viaţa şi de bucurie. Este foarte simplu, ce avem de făcut este să fim constienţi în fiecare clipă de noi, de gîndurile şi vorbele noastre, iar dacă ceva ne trece prin minte şi nu suntem de acord cu acel gând îl schimbăm şi gata. Nimeni nu poate face în locul nostru asta, adică nimeni  nu poate intra în mintea noastră să ne-o curăţe şi să o deschidă spre infinite posibilităţi. Numai noi putem face asta cu noi. Cel mai simplu mod este prin afirmaţii de genul: sunt dintotdeauna (cum vreţi voi, sau ce vreţi voi)…., şi repetaţi acea afirmaţie până mintea limitată nu se mai opune şi atunci este semn că v-aţi creat realitatea viitoare.

Tot ce ni se întâmplă în viaţă am gândit, am crezut  şi am simţit cândva. Aici avem diverse situaţii, şi anume:

-   Fie am privit acele lucruri ca temeri (Spune un proverb că: “de ce ţi-e frică de aceea nu scapi”. De ce  credeţi oare că se întâmplă aşa? Deoarece când îţi este teamă de ceva, mereu ai acea temere în vizor, în partea conştientă din tine, mereu te gândeşti la ea, şi până la urmă o atragi deoarece te concentrezi foarte des şi mult la acea temere).

-   Fie cineva ţi-a spus că aşa se va întâmpla ceva, cândva – prin ghicitori în cărţi, în stele, clarvăzători de toate felurile, fie preoţi cu har – ei văd ceva despre tine dar văd o linie de destin posibilă pentru momentul în care eşti, văd pentru momentul în care le soliciţi să te consilieze, dar dacă tu ai plecat de acolo şi ai luat o altă decizie pentru viaţa ta, sau te-ai întâlnit cu o persoană care ţi-a dat o informaţie foarte preţioasă cu care ai luat imediat o decizie în legătură cu viaţa ta, acea linie de destin nu mai e valabilă, deoarece ai accesat alt potenţial de viaţă. Dar dacă tu ai acceptat aceasta ca un adevăr, ai crezut în el şi aşa s-a întâmplat, şi uneori mai zici, “ce bine a văzut, chiar aşa s-a întâmplat, cum mi-a spus X sau Y, este un ales a lui Dumnezeu şi, mereu vei merge să-ţi spună ceva în care să crezi ca să-ţi creezi realitatea şi de fapt să rămâi pe aceeaşi linie de potenţial. Interesant, nu?. Cine e stăpânul vieţii tale de fapt? Deci în ceea ce crezi aia se va întâmpa. Adică dacă vrei să crezi, crezi şi se va întâmpla; dacă nu vrei să crezi, nu crezi şi nu se va întâmpla. Am destule exemple personale când diverşi spuneau ceva şi nu s-a întâmplat deoarece am zis că eu sunt stăpânul vieţii mele şi ce cred eu aceea se va întâmpla.

Am avut încredere în Dumnezeu că va face aşa cum vreau eu. Şi aşa s-a întâmplat întotdeauna.

Afirmaţii utile:

• “eu sunt dintotdeuna încredere în Sinele meu Divin”

• “dintotdeauna Sinele meu Divin mă călăuzeşte”

Tot ce se întâmplă în viaţa noastră se întâmplă ca act voit, predestinat prin gând şi emoţie – prin alegerea proprie.

Gândul este adevăratul dătător de viaţă veşnică, pentru că el nu poate fi distrus, dar am o veste bună – poate fi înlocuit ca vibraţie cu un alt gând pe care-l doreşti tu şi pe care insişti cu concentrare conştientă. De aceea se spune că avem liber arbitru, în acest sens oricând ne putem răzgândi, şi putem acţiona cu un alt gând de o altă frecvenţă.

Gândul reprezintă legătura pe care o avem cu mintea lui Dumnezeu. De aceea spunea Mântuitorul Iisus Hristos că dacă ai “credinţă cât un bob de muştar vei muta un munte de aici în partea cealaltă”. Sau spunea credinţa ta te-a vindecat, nu eu.

Interesant cum de acum 2000 de ani mântuitorul pământenilor a spus asta, şi noi după 2000 de ani tot căutăm o formulă magică, un înţelept, un guru, un vindecător pentru a ne salva şi a ne vindeca. Atât vindecarea cât şi salvarea este în noi, nu ne-o poate da sau lua nimeni. Era cândva o poveste depre nişte zeităţi care vorbeau unde să ascundă puterea din om, ca el să nu-şi dea seama ce putere are, pentru a-l putea ţine pe plantaţie să muncească – fiecare a venit cu câte o sugestie, hai să ascundem în soare, în apă, în aer, în foc, etc. Dar unul a zis: hai să o ascundem în el că acolo nu va căuta niciodată, şi astfel omul nostru caută în exterior tot ceea ce este de fapt în el.

Când ne dorim ceva sau avem un vis, important este să credem în realizarea lui. Când nu introducem îndoiala, acel vis se împlineşte, când ne îndoim îl îndepărtăm. Uneori se împlineşte şi visul şi îndoiala, dar din cauza îndoielii nu ne mai putem bucura de realizarea visului.

Visul înseamnă creaţie. Dacă gândeşti, simţi şi acţionezi congruent cu visul, el se împlineşte.

Dacă avem încredere în călăuzirea Sinelui Divin orice vis devine realitate. 

Sursa :Psiholog Niculina Gheorghita