Iarna

Totu-i alb în jur cât vezi

 Noi podoabe pomii-ncarca 

Si vibreaza sub zapezi 

Satele-adormite parca. 

Doamna Iarna-n goana 

trece 

În calesti de vijelii 

Se turtesc de gemul rece 

Nasuri cârne si hazlii. 

Prin odai miroase-a pâine, 

A fum cald si amarui 

Zgreaptana la usa-un câine 

Sa-si primeasca partea lui… 

Tata iese sa mai puna 

Apa si nutret la vaca;

 Vine nins c-un fel de bruma

 Si-n mustati cu promoroaca. 

Iar bunicul desfasoara

 Basme pline de urgie, 

Basme care te-nfioara 

Despre vremuri de-odinioara, 

Vremi ce-n veci n-au sa mai fie.


Iarna de Nicolae Labis