Puterea gandului

Puterea gândului creează mediul înconjurător

Se spune adesea că omul este rezultatul forţelor exterioare ale mediului. Acest lucru este fals, căci faptele demonstrează contrariul. Mulţi dintre cei mai mari oameni s-au născut în sărăcie şi în împrejurări adverse. Mulţi din cei născuţi în mizerie s-au înălţat până la cel mai înalt statut social. Ei şi-au câştigat faima şi s-au distins în politică, literatură, artă. Ei au devenit genii strălucitoare, luminând umanitatea prin puterea spiritului lor. Cum vă explicaţi aceasta? Sri T.Muthuswary Aizar, primul judecător indian al Curţii Supreme din Madras, s-a născut într-o sărăcie lucie. El obişnuia să studieze noaptea, la lumina lămpii. Adesea, nu avea suficientă mâncare. Era îmbrăcat în zdrenţe. Dar a luptat din greu şi a reuşit să învingă. Prin uriaşa lui voinţă şi prin hotărârea de fier, s-a ridicat deasupra mediului în care s-a născut. În Occident, fii de cârpaci sau de pescari au reuşit să se ridice la cele mai înalte poziţii. Copii ce lustruiau pantofii pe străzi, sau vindeau bere în baruri, sau lucrau în hoteluri, au ajuns mari poeţi sau jurnalişti. Goldsmith s-a îmbogăţit pornind de la 40 de lire pe an. Sir Walter Scott era foarte sărac; nu avea nici măcar o locuinţă. Iar James  Ramsay MacDonald a reuşit să ajungă prim-ministru al Marii Britanii, după ce începuse să lucreze ca poştaş, cu zece şilingi pe săptămână. Era prea sărac pentru a-şi putea cumpăra ceai; aşa că bea apă. Masa principală timp de luni de zile era o plăcintă cu carne ce costa 3 penny. A învăţat în condiţii grele, manifestând un mare interes pentru politică şi ştiinţă. A ajuns astfel jurnalist, iar apoi, printr-un mare efort de voinţă (purushartha), prim-ministru. Sri Shankaracharya, exponentul filosofiei advaita, un adevărat uriaş spiritual ce a strălucit prin puterea geniului său, s-a născut în condiţii nefavorabile, de mare sărăcie şi am putea continua cu alte o mie de exemple. Credem, totuşi, că am reuşit să demonstrăm că mediile nefavorabile nu pot anihila potenţiala măreţie a viitoarelor genii şi că oricine îşi poate depăşi mediul printr-un efort constant, prin răbdare, cinste, perseverenţă, integritate, sinceritate şi o mare voinţă. Fiecare om se naşte cu samkaras-urile sale. Mintea nu este o tabula rasa (o foaie albă de hârtie). Ea conţine impresiile generate de gândurile şi acţiunile din vieţile anterioare. Samkaras-urile sunt potenţialităţile latente cu care se naşte omul. Samkaras-urile bune sunt active valoroase ale omului; chiar atunci când el se naşte în împrejurări nefavorabile, acestea îl vor proteja de influenţele ostile, nedorite, din exterior. Ele îl ajută să crească şi să evolueze. Nu pierdeţi nici una din ocaziile care vi se ivesc, căci fiecare este menită să vă ajute să vă dezvoltaţi. Dacă întâlniţi un om bolnav zăcând neajutorat la marginea drumului, luaţi-l pe umerii voştri şi duceţi-l la cel mai apropiat spital. Hrăniţi-l cu lapte sau ceai fierbinte. Urmăriţi să-l simţiţi pe Dumnezeul din el, în strălucirea ochilor lui, în strigătul său, în sufletul său, în mişcarea ritmată a plămânilor lui. Divinitatea v-a dăruit această şansă pentru a vă amplifica iubirea şi compasiunea, pentru a vă purifica inima şi a înlătura ura şi gelozia din ea. Toate marile spirite ale umanităţii au ştiut să folosească şansele ce li s-au oferit pentru a-şi împlini scopurile. Aceasta este metoda divină de a modela mintea omenească. Amintiţi-vă că în slăbiciunea voastră se ascunde puterea, căci ea vă face grijulii cu propria protecţie. Sărăcia îşi are virtuţile ei, căci generează smerenie, putere de a îndura, în timp ce bogăţia aduce adesea cu ea lene, mândrie, slăbiciune, inerţie şi tot felul de obiceiuri proaste. În consecinţă, nu vă revoltaţi împotriva mediului nefavorabil. Mai bine creaţi-vă propria lume mentală, căci cel care nu se lasă învins de mediu, ci luptă cu el însuşi pentru a evolua şi a creşte în împrejurări adverse, va ajunge cu adevărat un om puternic. Nimic nu îl va mai putea clinti. Omul nu este o fiinţă creată de mediu sau de circumstanţe. El le poate controla şi modifica prin capacităţile sale, prin caracterul, gândurile, acţiunile sale bune şi prin efortul personal. De aceea, corpul cu organele sale nu este altceva decât gând. Mintea ce contemplă corpul devine una cu el. Corpul fizic este lutul pe care mintea îl modelează, pentru propria sa plăcere, pentru a-şi putea manifesta în exterior energia şi a câştiga astfel diferite experienţe lumeşti prin cele cinci canale ale cunoaşterii,(organele de percepţie). Corpul nu este altceva decât gândurile, stările, convingerile şi emoţiile noastre obiectivate, făcute vizibile pentru ochii fizici. Orice corp îşi are sediul în minte. Dacă corpul grosier s-ar dizolva, mintea şi-ar găsi cu uşurinţă un alt corp pentru a se manifesta. Dar dacă mintea e paralizată, corpul rămâne fără inteligenţă şi paralizează şi el. La marea majoritate a oamenilor, gândul se află în mare măsură sub controlul corpului. Mintea lor este foarte puţin dezvoltată. Gândul greşit că noi suntem corpul fizic este rădăcina tuturor relelor. Prin această gândire greşită noi ne identificăm cu corpul. Din acest ataşament, se naşte posesivitatea. Ne identificăm cu soţia noastră, copiii noştri, casa noastră etc. Identificarea sau ataşamentul sunt singurele cauze ale înlănţuirii noastre în lumea mizeriei şi a durerii.

de Swami Sivananda