Roua

"Un curcubeu în margini de amurg 
Stropind pământul în culori măiastre,
Sunt visele de iarnă care curg 
Prin mângâierea sufletelor noastre.
Sunt bucurii ce s-au născut din dor,
Să ducă bucurie mai departe.
Ne ceartă gândul cu parfumul lor
Şi ne-nsotesc în naştere şi moarte.
Din curcubeu şi-au adunat culori
Să-ndeplineasca sfânta lor menire,
Din ceruri şi-au luat zâmbetul de flori,
Din picături de roua… strălucire 
Ascultă glasul lor fără cuvinte
Rostit doar din petală şi culoare.
Priveşte chipul prins în rugăminte
Să nu-l desprinzi de razele de soare.
Nu rupeţi flori din picături de rouă,
Nu le striviţi iubirea îngerească,
Puţinul lor ni-l dăruiesc doar noua.
Priviţi doar… şi lăsaţi-le să crească"