Faţa omului este ca o placă de
gramofon. Tot ce gândeşte el, i se înregistrează imediat pe figură. Gândurile vicioase
ale mâniei, geloziei, urii, desfrâului, răzbunării etc. lasă adevărate
cicatrice (brazde) pe feţele celor care le emit. După natura acestor semne, cei
care ştiu să le citească pot cunoaşte stările de spirit ale cuiva. Ei pot
diagnostica uşor boala din minţile acestor oameni. Cel care crede că îşi poate
ascunde gândurile este doar un sărman naiv. El seamănă cu struţul care, atunci
când este vânat, îşi ascunde capul în nisip, imaginându-şi că nimeni nu îl mai
poate vedea.
Faţa este oglinda şi tiparul minţii.
Fiecare gând taie o brazdă pe faţă; gândurile divine o luminează, în timp ce
cele malefice o întunecă. Gândurile divine, emise constant, duc la mărirea
aurei sau a haloului. Gândurile rele emise constant adâncesc impresiile
negative, la fel cum o piatră ce izbeşte într-un zid va adânci mereu gaura din
el. Expresia feţei trădează cu uşurinţă starea interioară a minţii, sau
conţinutul acesteia. Gânduri, sentimente, stări şi emoţii, toate produc
impresii puternice asupra feţei, reflectându-se pe ea la fel ca reclamele afişate
pe ziduri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu