Telepatia

Termenul de "telepatie" provine din cuvintele grecesti "tele" (distanta ) si " pathos " (simtire) . Este procesul care permite fiintelor sa-si transmita informatii, fara a se folosi de cunoscutele canale ale simturilor ( auz, vaz, miros, gust, pipait ) . Pentru realizarea legaturii telepatice trebuie sa existe un emitator ( cel care transmite informatia )  si un receptor ( cel ce primeste informatia ). Telepatia este o forma de perceptie extrasenzoriala , un fenomen psihic , ce are loc intre doua minti, transmitandu-se astfel ganduri, emotii, imagini, idei, sentimente, senzatii. Poate avea loc indiferent de distanta la care se afla cele doua persoane. Cel mai adesea se produce spontan , cu precadere intre persoanele care sunt legate afectiv. Initiatii pot realiza legaturi telepatice printr-un act de vointa. Ei pot functiona in acelasi timp, atat in plan psihic , cat si-n cel astral. Studiile in domeniu au relevat faptul ca sase persoane din zece , isi pot dezvolta capacitatea telepatica prin exercitii speciale. Femeile sunt mai buni telepati decat barbatii, pentru ca acestea sunt mai intuitive si mult mai sensibile din punct de vedere afectiv. Telepatia nu apare numai in stare de veghe ci si atunci cand dormim. Cercetarile in domeniu au demonstrat  existenta viselor telepatice , dar nu si modul in care este realizata legatura dintre emitator si receptor. In visele telepatice se pot regasi trairi dar si evenimente ce se petrec la mare distanta.

Telepatia este procesul care permite ca ființele să transmită informații de la unele la altele, fără a se folosi de limbajul verbal. Cei care au descoperit că telepatia se află printre fenomenele paranormalului erau adepții mesmerismului (teoria magnetismului animal). Aceștia au observat că unele persoane cu capacități magnetice pot citi gânduri și pot executa comenzi nerostite. Sigmund Freud a considerat telepatia ca o facultate primitivă, care a fost pierdută de om în cursul evoluției sale. Conform afirmațiilor lui, indivizii legați "telepatic" trebuie să aibă o legatură emoțională foarte puternică, iar evenimentul transmis pe această cale trebuie încărcat cu sentimente negative. Pe de altă parte, Carl Gustav Jung i-a acordat o importanță mai mare, considerând telepatia o funcție de sincronizare și a descoperit prin experiențele sale că acest fenomen ne influențează visele.

N. Wiener, cunoscut cibernetician de origine americană, consideră că suportul material al telepatiei îl constituie, de fapt, undele cu frecvența de 10 Hz, adică cele corespunzătoare ritmului alfa și că acestea ar fi active în stare de relaxare maximă. Însă psihofiziologii nu sunt de aceeași părere. Ei susțin că telepatia este o funcție a inconștientului care se manifestă îndeosebi în marile trăiri emoționale. Ca dovadă, aceștia aduc rezultatul experimentelor făcute pe animale. În timp ce acestora li se înregistrează electroencefalograma (EEG), la mare distanță li se sacrifică puii, iar în acea clipă, pe EEG apare un impuls nervos.

Camille Flammarion spunea: "Acțiunea unei minți asupra alteia, de la distanță, transmiterea de gânduri, de sugestii mentale și de comunicare la distanță nu sunt mai extraordinare decât acțiunea magnetului asupra fierului, decât influența Lunii asupra mării, decât transportarea vocii umane cu ajutorul electricității sau decât minunile științei contemporane. Doar comunicările psihice sunt superioare și acestea ne pot ajuta să dăm de urma cunoațterii naturii umane. Telepatia poate și trebuie să fie considerată de către știință o realitate incontestabilă. Mintea poate acționa împotriva altei minți fără intervenția simțurilor. Forțele psihice există cu adevarat, deși natura lor nu ne este cunoscută. Noi spunem că telepatia aparține ordinului psihic și nu celui fizic, psihologic, chimic sau mecanic, deoarece ea nu produce, transmite idei și gânduri, iar aceasta se manifestă fără cooperarea simțurilor noastre."

Charles Richet ii spunea criptestezie. Leonid Vasiliev o denumea sugestie ideatoare la distanta, iar altii o numeau telestezie, biocomunicatie, transmisiune perceputa la distanta, radiocomunicatie biologica sau transfer de informatie biologica. Denumirea de “telepatie” a fost propusa in 1882 de Frederic W.H. Myers, cercetator britanic in domeniul parapshihologiei, dezvoltator al ideii de niveluri multiple ale constiintei. Daca interpretam telepatia ca pe o transmitere de ganduri, atunci o legam de idee sau de minte - adica de nivelul constientului. Iata prima eroare, caci fenomenul telepatic se petrece la nivelul inconstientului. In fine, daca o limitam numai la persoane, adica la oameni, atunci eliminam total arbitrar marele capitol al telepatiei animale, ori cel dintre om si animal. Intr-adevar, astazi, dupa studiile parapshihologilor britanici Carrington si Sanderson, se pare ca multe specii practica in mod curent telepatia. Astfel isi transmit unii paianjeni structura modelului panzei si tot asa comunica la distanta furnicile si albinele. Toate speciile, inclusiv omul, manifesta telepatia intre mama si pui, pe baza careia se fac in ultimii ani valoroase experimente militare. Alte experimente militare se refera la telepatia dintre om si delfin. Asadar, iata-ne in situatia paradoxala de a avea un fenomen puternic atestat, unanim recunoscut si totusi prost definit. Ca sa nu mai luam in calcul faptul ca unii il asimileaza psihologiei, scotandu-l din parapsihologie. Confuzia e mare dar, din fericire, actualmente s-au clarificat destule aspecte.Este important de inteles ca telepatia este cel mai vechi sistem de comunicare la nivelul viului. Ea reprezinta un sistem universal, deci nu tine cont de bariera dintre specii. Pretutindeni unde exista lume vie, exista si telepatie. Primii care s-au ocupat intens de fenomen au fost discipolii lui Mesmer, medic german, fondatorul teoriei pseudostiintifice a magnetismului animal, numit ulterior mesmerism. Acestia se numeau magnetizatori si lucrau cu subiecti aflati in stare de somn artificial, in general in stare de transa hipnotica. Magnetizatorii emiteau comenzi mentale la distanta, pe care subiectul le asculta.

De asemenea, erau capabili sa induca hipnoza la distanta. O alta categorie de experiente a fost denumita simpatism organic si cuprinde transmiterea senzatiilor. Magnetizatorul transmitea senzatii gustative, olfactive ori tactile. El putea transmite stari sufletesti sau organice (oboseala, sanatatea, durerile, emotiile), ceea ce a readus in discutie stravechea activitate a vrajitorilor. Magnetizatorii realizau simpatismul organic sub hipnoza, iar in privinta aceasta trebuie sa deosebim doua fenomene: transmiterea unei senzatii ori a unei stari este un act telepatic; in schimb, faptul ca respectiva senzatie ori stare actioneaza efectiv asupra subiectului nu mai tine de telepatie, ci de hipnoza. Iata un exemplu clar: hipnotizatorul transmite senzatia de arsura, iar pe pielea subiectului apare arsura reala. Este evident ca subiectul a receptat telepatic senzatia arsurii, dar telepatia se opreste aici. Materializarea arsurii e un alt fenomen, de natura tipic hipnotica.Experimentele magnetizatorilor au cazut o vreme in uitare. Abia in 1876, fizicianul englez William Barrett le reia, incercand insa sa evite folosirea hipnozei. Din 1883 incepe o ampla actiune de studiere a telepatiei, prin intermediul Societatii Britanice de Cercetari Psihice si prin intermediul testelor publice initiate de Gurney si Myers. Confuzia era mare: telepatia era initial amestecata cu halucinatia, apoi, ani in sir, cu teleplastia si clarviziunea. Astfel, in 1885, Myers si Frank Podmore, autor englez de tratate pe teme psihice, o analizeaza in legatura cu "fantomele viilor", iar in 1899 astronomul francez Cammile Flammarion le calca pe urme.

Telepatia are mai multe forme si e dificil de izolat in stare pura. Cand e vorba de oameni, ea se petrece la nivelul inconstientului si nu tine cont de distante. In practica, foarte des, nu se poate diferentia telepatia de clarviziune, de aceea fenomenele poarta denumirea comuna de perceptie extrasenzoriala. Incercarile de clasificare a telepatiei marturisesc aceeasi dificultate. Mai intai, se deosebeste o telepatie reala de alta aparenta.Telepatia reala poate fi spontana sau experimentala. Ea mai poate fi voluntara sau involuntara, dupa caracterul voluntar sau nevoluntar al actiunii agentului.

In anul 1963, Leonid Vasiliev, unul dintre pionierii studiului parapsihologiei, desfasoara experimente de sugestie mentala la distanta, reusind sa comande miscari pe care subiectii le executau fara a fi constienti ca asculta ordine. Acest fapt deschide nebanuite perspective asupra telepatiei, recomandand-o drept tehnica valoroasa pentru manipularea indivizilor. Autoritatile devin brusc interesate si i se cere lui Leodin Vasiliev sa-si continue cercetarile in vederea construirii unor aparate de sugestie mentala. Astazi au aparut indicii ca asemenea aparate exista. Leonid Vasiliev a incercat sa demonstreze implicarea undelor in fenomenul telepatic, dar a dat gres, agentul si receptorul putand comunica chiar la distanate de peste 1.500 kilometri, in timp ce se aflau in custi Faraday, despre care se stie bine ca impiedica propagarea undelor electromagnetice.

S-a constatat ca, in afara experimentelor, fenomenul telepatic apare mai ales in contextele primare, odata cu pericolul sau moartea si vehiculeaza informatii primare, adica accesibile oricarei fiinte. Aceste informatii primare se refera la stari organice (somn, oboseala, suferinta, spaima), la forme si dimensiuni ale obiectelor, ori la senzatii si miscari. In anul 1975, bulgarul Athanas Smilov face o serie de experiente revelatoare privind telepatia planta-animal. In prezenta unor plante, el ucide broaste prin metode torturante. Cu cat tortura era mai acuta, cu atat raspunsul telepatic al plantei devenea mai vehement.Raspunsul maxim a fost obtinut atunci cand broastele erau fierte de vii. Asadar, telepatia devine eficienta in primul rand in cazul pericolului si suferintei ce ameninta viata. Durerea victimelor se transmite aproape intotdeauna; depinde insa cine o receptioneaza si ce se intampla cu acea receptie.

Daca telepatia s-ar generaliza la nivelul tuturor oamenilor, iar mesajul ei ar atinge performantele limbajului articulat, intregul sistem mass-media ar suferi o revolutie greu de imaginat. Oamenii s-ar intelege imediat, indiferent de limba: aceasta e situatia dinaintea construirii turnului Babel. Poate ca aceasta legenda conserva tocmai amintirea vreunei perioade arhaice, dominata de comunicarea telepatica. Acum 30-40.000 de ani manifestarile umane erau tulburator de identice pe toata suprafata Pamantului; inclusiv arta era aceeasi.

Nu este chiar de neinchipuit ca uniformitatea uneltelor, sculpturilor sau picturilor paleolitice s-ar datora si legaturilor telepatice. In ziua de azi ramane clar faptul ca functioneaza diferite niveluri ale telepatiei: nivelul primar, care anunta pericolul ori moartea, eficient pe intregul regn viu si foarte activ in manifestare; nivelul animal, care presupune informatii ori comenzi simple si care nu tin cont de bariera intre speciile animale; nivelul specific, limitat la indivizii aceleiasi specii, in cadrul caruia se pot transmite mesaje mai complexe, mergand pana la detalii ale obiectivelor; nivelul individual, care e strict limitat la doi sau cativa indivizi aflati in raport personal de electivitate si in cadrul caruia se transmit cele mai complexe tipuri de mesaje.

Unii cercetatori sustin ca telepatia se realizeaza prin intermediul unui camp biogravitational. Exista si oameni de stiinta adepti ai psihotronilor, elemente considerate fara inertie , care pot calatori cu viteze inimaginabile  si care ar aduce informatii din viitor in prezent. Armata americana investeste in telepatie. Astfel corzile vocale si tastaturile vor fi inlocuite de o noua metoda de comunicare, mult mai eficienta, promite un proiect finantat de armata SUA. Oamenii de stiinta de la Universitatile California , Carnegie Mellon si Maryland lucreaza la un sistem de creare si expediere a e-mailurilor sau chiar a mesajelor vocale cu ajutorul mintii. Botezata telepatie sintetica, noua tehnologie se bazeaza pe  inregistrarea activitatii electrice a creierului de catre un electroencefalograf (EEG), noteaza MSNBC.com .

Proiectul este structurat in doua parti . In prima etapa se urmareste identificarea unei cai de a compune mesaje cu ajutorul " vocii din capul unei persoane" , asa cum a explicat Mike D'Zmura  de la Universitatea California  , coordonatorul proiectului. A doua etapa implica expedierea acestor mesaje , tot cu puterea mintii , fie unui alt individ, fie unui receptor electronic. Ajunse la destinatie, mesajele vor putea fi citite sau ascultate.

" Tehnologia la care lucram va deveni in timp doar o alta forma de comunicare" a declarat D'Zmura . Armata va fi prima care o va folosi , insa in timp, ea isi va face loc si in sectorul civil. O varianta elementara a tehnologiei este deja accesibila publicului larg , sub forma unei casti care permite controlarea jocurilor pe calculator cu puterea gandului.