Misterul din Bucegi

În anul 1882, Regina Elisabeta a României (Carmen Sylva) publica „Povestile Pelesului“, ca urmare a unor informatii culese pe cont propriu, de la localnici si ciobani, despre fabuloasele tezaure ascunse în „inima“ muntelui. În cartea „Cetatea Babei“ se povesteste chiar despre o misterioasa cetate subterana, în care s-ar afla depozitate cantitati mari de aur. În studiul „Dacia Hiperboreana“, publicat la Paris in 1936, si republicat în Franta si Italia in anii ’80, Vasile Lovinescu afirma ca „muntele Om este traversat de o grota imensa, care este una dintre cele mai mari din lume, în sensul ca nu i s-a dat de capat, fiind exploatata doar pe vreo 20 de kilometri“. În perioada 1966-1968, arhitectul peruan Daniel Ruzo, observase ca Sfinxul semana cu chipul principal dintr-un ansamblu sculptat într-o stânca de pe podisul Marcahuasi, din Peru, numit “Monumentul Omenirii”. Sfinxul nu reprezinta doar un singur chip, dupa cum observa arheologul, fiind înconjurat de alte chipuri, dar din rase diferite, precum si de capul unui câine. Daniel Ruzo concluziona ca acel câine are rol de strajer al unei comori si ca „trebuie sa existe si o Pestera a Tezaurului“ în apropierea magnificului monument al “Omului”.

Ca urmarea a acestor cercetari publicate despre fenomenele neobisnuite sesizate pe teritoriul României, a fost infiintat  în 1968 “Departamentul Zero”. În urma semnarii unui protocol între România si China, “Departamentul Zero” a fost organizat si supervizat de Doctorul Xien, maestru în parapsihologie, misiunile specifice fiind descoperirea, educarea si dezvoltarea subiectilor umani cu capacitati extrasenzoriale. Paralel Departamentului Zero functiona unitatea de “soldati para” a Ministerului Apararii, precum si o alta structura paralela similara, organizata în cadrul Consiliului National pentru Stiinta si Tehnica (CNST), care supraveghea activitatile “unitatii para”. 

Se pare ca anumnite energii protejeaza muntii Bucegi!!!Apa vie de la Şapte Izvoare.Cert este că cetatea de piatră a Bucegilor nu a fost niciodată cucerită. Armatele împăraţilor Domiţian şi Traian nu au ajuns în locurile sacre ale dacilor. A fost cucerită Sarmizegetusa, dar nu Muntele Sfânt. Scriitorii greci spun că dacii aveau un munte sfant, pe care îl numeau Kogaionon, care însemană chiar aşa, “cel sfânt”. Numai că nimeni nu a reuşit să identifice care ar fi acest munte. Unii cred că Godeanu, alţii Streiul sau Grădiştea, poate Retezat sau Găina, poate Ceahlăul…Dar nimic n-ar îngădui această demnitate mai mult decât Omu. Ce zonă mai începe cu Peştera Ialomiţei, căreia i se mai spune şi Peştera lui Decebal şi unde ar fi şi apa tămăduitoare? Ialomiţa, sau Naparis ori Helibakia, în scrierile vechi,  poate fi apa sfântă. Sau poate fenomenul “apa vie” de la “Şapte Izvoare”, loc aflat pe versantul estic al Bucegilor, pe Valea Ialomiţei, între Lacul Bolboci şi Scropoasa, unde există o sursă de apa misterioasă, cercetată înca din 1927. Se pare că aici s-ar găsi una dintre cele mai curate ape din lume. Chiar şi probele de laborator recente au dovedit ca toţi indicatorii calitativi au un standard aproape unic, cu zero bacterii, caz rar pe întregul glob şi se crede că sursa de apă ar proveni dintr-un uriaş lac subteran. Se crede că această apă ar trece printr-un câmp magnetic, fapt care o face să-şi recapete structura ordonată ideală (cercetările magnetometrice au detectat puternice anomalii în zonă), fie izvoarele trec pe lângă un zăcământ de argint, iar argintul împiedică dezvoltarea bacteriilor. Apa vie era cunoscută şi de preoţii daci, recunoscuţi şi ca mari vindecători.

Fenomene stranii

Locuitorii din aşezările din Bucegi, dar şi cei care se ocupă de fenomene paranormale, spun că în zonă se petrec lucruri stranii. Teoriile alternative cred că este vorba fie despre o întâlnire a lumilor, fie despre o poartă de ieşire din dimnesiunea terestră. Oamenii susţin că aici se încarcă cu energii imense, că s-au vindecat de diverse boli. Legendele spun că Bucegii sunt străbătuţi de nesfârşite tuneluri subterane. Uneori, Omu se cutremură din senin, cum a fost în 1993, când, timp de o lună, au fost sute de cutremure mici, uneori şi câte zece pe zi. Lucru atipic, fiindcă muntele este alcătuit din calcare şi conglomerate, recunoscute ca roci stabile. Alteori se aud bubuituri de sub pământ, ca şi cum ceva s-ar prăbuşi, fenomenul provocând insomnii, cel puţin aşa cred oamenii. Se spune că, între 1994 şi 1998, în zona Bucegilor, s-au înregistrat mici zguduituri subterane zilnice, produse fix la orele 20.00 şi la 3.00 noaptea. Specialiştii au afirmat ca e vorba despre fracturi ale scoarţei, dar n-au putut explica de ce s-au petrecut la ore fixe… Martorii confirmă şi evenimente stranii pe cer: curcubee strălucitoare în plin soare, fără ploaie, lumini ciudate, fulgere, scântei lungi de un metru în jurul Sfinxului etc. 

Toate la un loc fac şi acum din Bucegi un loc special, fiind considerat un leagăn al dacilor, deasupra cărora ar trona Zamolxe. Pentru cei mai mulţi însă, Munţii Bucegi înseamnă un masiv ca oricare altul.

Recomand citirea cartii  "Viitor cu cap de mort "- de Radu Cinamar , pentru cei ce doresc sa afle mai multe amanunte.