Despre a darui

A fost odată un rege care avea o fiică deşteaptă foc şi foarte

frumoasă. Prinţesa suferea însă de o boală misterioasă. Pe măsură ce

creştea, mâinile şi picioarele-i slăbeau, în timp ce auzul şi văzul i

se împuţinau. O mulţime de doctori încercaseră să o vindece, dar în

zadar. Într-o zi, la curte sosi un bătrân despre care se spunea că ar

cunoaşte secretul vieţii. Toţi curtenii se grăbiră să-l roage să vină

în ajutorul prinţesei bolnave. Bătrânul îi dădu copilei un coşuleţ de

nuiele cu capac, şi-i spuse:

- Ia-l şi ai grijă de el. Te va vindeca.

Nerăbdătoare şi plină de bucurie, prinţesa deschise capacul, dar ceea

ce văzu o umplu de uimire şi de tristeţe. În coşuleţ era un copil,

doborât de boală, şi mai nenorocit şi mai suferind decât ea. Prinţesa

îşi lăsă sufletul cuprins de compătimire şi, în ciuda durerilor, luă

copilul în braţe şi începu să-l îngrijească. Trecură luni, iar

prinţesa nu avea ochi decât pentru copil. Îl hrănea, îl mângâia, îi

surâdea, îl veghea nopţile, îi vorbea cu duioşie, chiar dacă toate

acestea îi pricinuiau o mare suferinţă şi oboseală.

La aproape şapte ani după acestea. se petrecu ceva de necrezut. Într-o

dimineaţă, copilul începu să zâmbească şi să meargă. Prinţesa îl luă

în braţe şi începu să danseze râzând şi cântând, uşoară şi nespus de

frumoasă cum nu mai fusese de multă vreme. Fără să-şi dea seamă se

vindecase şi ea.



"Doamne, când mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrană;

când mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apă;

când mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie încălzit;

când sufăr, trimite-mi pe cineva pe care să mângâi;

când crucea mea începe să fie prea grea, dă-mi crucea altuia s-o împart cu el;

când sunt sărac, adu-mi pe cineva care este în nevoie;

când nu am timp, dă-mi pe cineva pe care să-l ajut o clipă;

când mă simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care să-l încurajez;

când simt nevoia de a fi înţeles, dă-mi pe cineva care să aibă nevoie de înţelegerea mea;

când aş vrea ca cineva să aibă grijă de mine, trimite-mi pe cineva de care să am grijă;

când mă gândesc la mine, îndreaptă-mi gândurile către alţii."




(Bruno Ferrero)