Casa Batllo din Barcelona

În cartierul Eixample din Barcelona, pe Passeig de Gracia la numărul 47, se află o minune de casă concepută de  Antoni Gaudí ca o  alegorie a lui Sant Jordi (Sf. Gheorghe catalan) şi a balaurului -  Sant Jordi fiind patronul spiritual al Cataloniei. Un vis suprarealist, în care graniţele dintre arhitectură, sculptură şi fantezie se estompează. Casa a fost construita intre 1904 - 1906, pentru un aristocrat din Barcelona. Gaudi s-a inspirat din natura si a folosit o paleta larga de culori, care fascineaza.

Alături de alte 7 construcţii de-ale lui  Gaudí, Casa Batlló face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.

Casa  Batlló nu a fost construită de la zero de Gaudí, ci a fost doar modificată şi renovată. Gaudí a lucrat la ea împreună cu alt arhitect, Jujol -  o alăturare reuşită între inventivitatea structurală şi fantezia lui Gaudí şi rafinamentul decorativ  şi eleganţa  lui Jujol.

Casa  Batlló e, după mine, cel mai strălucit exemplu al modernismului catalan (Art Nouveau). Faţada ni se înfăţişează ca un joc de suprafeţe concave şi convexe, singurele linii drepte  fiind ferestrele preexistente, păstrate de Gaudí din casa iniţială.

Culoarea predominantă a faţadei este albastru-verde, însă  nuanţa se schimbă pe parcursul zilei, aşa că trebuie neapărat revenit într-o seară, când culorile devin mai intense şi cu reflexe irizante.

Unora, detaliile faţadei le sugerează oase din schelet; o interpretare ar fi aceea că sunt oase ale victimelor balaurului, iar barcelonezii îi spun Casei Batlló,  Casa Oaselor.

La primul nivel  era apartamentul proprietarului, Batlló, un reprezentant de frunte al clasei mijlocii barceloneze de la începutul secolului XX.
Observaţi forma ovală a ferestrei şi vitraliile din partea ei superioară,urcând cu privirea la nivelurile superioare, putem observa parapetele balcoanelor, în formă de măşti; ele au fost executate  după un model la scară 1:1,şi sus de tot, turnul cu cruce amplasat asimetric, precum şi acoperişul îngust şi abrupt, ca o spinare de balaur.

Pe faţadă, Gaudi a aplicat discuri de ceramică de diferite dimensiuni, pe o bază din ceramică spartă şi apoi adunată într-un mozaic – trencadis se cheamă acestă artă decorativă, apoi fragmente de sticla colorata si masca in forma de balcoane. Acoperisul este ondulat, scalat, dand forma unui dragon.

In casa nu se  vad linii drepte. Totul apare ondulat, cald, senzual, elegant. Gaudi a dorit sa maximizeze lumina si a placat peretii cu gresie in diferite nuante de albastru intunecate in partea de sus si mai deschise in partea de jos. Efectul a fost o distributie uniforma la luminii. Ferestrele sunt mai mici in partea de sus, din lemn, existand fante care pot fi inchise si deschise pentru a asigura fluxul de aer mai bun si ventilatie. In mijlocul luminii , Gaudi a instalat un lift, care functioneaza si-n prezent.

 In timpul studenției sale, Gaudi a participat la ateliere meșteșugărești unde a învățat aspectele de bază ale tehnicilor arhitecturale, inclusiv sculptură, tâmplărie, din fier forjat, vitralii, ceramica si tencuiala de modelare. El a învățat să  integreze în tehnica utilizării de fier și beton armat în construcții. Vederea lui Gaudí asupra  arhitecturii  casei era ca un design multifuncțional, în care fiecare detaliu într-un aranjament,  trebuie să fie armonios făcut și bine proporționat.

Gaudi a proiectat mozaicuri ceramice uimitoare, realizate din piese sparte din Palma de Mallorca.În fața ferestrelor mari, ca și în cazul în care acestea au fost pilonii care susțin structura de piatra complexă, există șase coloane fine care par a simula oasele membrelor, cu o articulație centrală aparent, în fapt, acesta este un decor floral. Formele rotunjite ale diferențelor și marginile buzelor-cum ar fi sculptate în piatră din jurul le crea o aparență de o gura complet deschisă, pentru care Casa Batlló a fost poreclit "casa cască." Se repeta structura pe primul etaj și în proiectarea a două ferestre la capete care fac galerii, si pe fereastra centrala mare, există două balcoane așa cum este descris mai sus.