Ganduri numite cuvinte

Gandurile sunt cuvinte nerostite, cuvinte ce stau agatate de o margine de vis, o margine de care cu greu se pot desprinde. Gandurile au cantec de dor, au dragoste in ele, au dorul ce ne cheama, din nemarginita departare. Cuvintele scoase din ganduri neantelese, sunt mangaierea ce se vrea simtita in vers de iubire, in alinare si tandrete. Atunci ,cand nori negri se-nvolbura peste suflet si tristeti adanci sunt venite de departe, cine va trimite pasarile, cu trilul lor mangaietor, cu aripi ce spre alte zari sa zboare si sa aduca vindecare, iar dorurilor alinare?
Catre cine ne indreptam pentru ca sa ne desprinda dintre ganduri, cuvintele care stiu sa aduca un zambet dulce din suflet izvorat, pe aripi de pasari tacute, cuvinte ce din suflet asteapta ca firava lumina din inima sa fie deschisa?
Dorim sa fim ajutati, sa putem patrunde acolo unde, din gand de iubire, ies cuvinte cu iz de migdala si ne aduc , cu bucurie, petale de cantec in unduiri de valuri aprinse...si cata candoare se afla in gandul de ieri, in visul de azi!...
Sa ne indreptam caldura ochilor spre cel iubit, ca din aripi sa luam puterea , pe care o simtim in adancul sufletului , ce ne ocroteste chipul cel intristat de ganduri, numite cuvinte...de ganduri numite vis...
Dar poate ca in suflet purtam margaritare, despre care nu vorbim niciodata, nu le aratam nimanui.
Poate nici nu stim ca sunt acolo, pana nu infruntam anumite situatii...